A trecut.
24. Intensă ca o sărutare, lungă cât o zi de post și totuși neîncăpătoare, caldă și senină ca ochii de copil.
Număr binecuvântări și învăț recunoștința.
A fost o zi senină.
Așa m-am simțit de ziua mea, și încă în multe feluri, greu de așezat în cuvintele potrivite. Lucruri simple de tot, cuvinte calde, frumoase sau atent alese, gesturi firești sau surprize, oameni de departe sau de lângă mine, fiecare în felul lui - toate mi-au transformat ziua în bucurie, zâmbet, liniște.
Nu mi-au lipsit furtunile de altă dată.
Nici lacrimile amare, deși altele le-au luat locul - mai calde, mai blânde, mai sănătoase. Au rostul lor și ele.
Anul acesta, ziua mea a fost despre împăcare, cu mine și cu ceilalți.
Poze vechi sau noi, oameni de demult sau de acum. Scrisori scrise de mână. Sau la calculator. Desene și metafore. Cafeaua. Îmbrățișarile. Multe, multe cărți. Multe, multe flori. Un pic de munte și dezordinea caldă a oamenilor de lângă noi. Paharul cu vin roșu. Nopțile povestite cu nimicuri.
Un mare mulțumesc, niciodată îndeajuns de apăsat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu