Îți mai aduci aminte vara lui 2025?
Vara aceea începută devreme, în prag de an, pe drumuri sau la cabane, cu zâmbete împărțite la noi și hohote de râs ce au străpuns ziduri de apărare. Aparent.
Vara când drumurile au devenit prea scurte, în ritmul unor melodii de mult uitate și readuse de "tonomatul" Spotify. Când am trăit și simțit cu ajutorul muzicii, când aerul a devenit insuficient, când cuvinte au rămas nespuse și viață netraita, la nesfârșit.
Când viața s-a împărțit în intervale de timp regulate, cu 5 zile planuri și rutină și așteptare și 2 zile jumate viață la plus infinit. Cu sufletul plin, respirând libertate și bucurie și timp. Timp pentru noi toți, unul și altul și ceilalți, niciodată doi.
Vara lui 2025 a fost o vară atipică, amintind uimitor de 2014 - intensă, dinamică, plină ochi, hai hui peste tot, fără limită și fără bariere, altele decât cele pe care le-am cultivat interior, de-a lungul timpului. A fost cea mai veselă vară pe care mi-o amintesc, un iureș, o goană, o exaltare de parcă mâine nu ar mai fi fost...și, cine ne "garantează" că va mai fi, ar zice mulți, în trecerea lor grăbită. A fost vara asta celalalt taler al balanței, ce a echilibrat un 2024 de coșmar.
A fost vara lui 2025 un curs intensiv despre mine și despre ceilalți. Despre ce este și ce credem că ar fi sau va fi. Despre interpretări și realitate. Despre vise și dorințe nedefinite. Despre reguli și jocuri. Despre principii sau lipsa lor, a crede sau a te descurca, nu contează cum și cu ce consecințe. Despre a simți sau a gândi la rece. Despre a fi, no matter what sau nevoia de a fi acceptat, cu orice preț. Despre verticalitate, principii și valori. Despre prietenie sau lipsa ei, în toate nuanțele.
Vara lui 2025 a fost și despre copilul crescut mare, ce își întinde aripile să zboare, spre zări încă necunoscute. Despre reușită și efort răsplătit, despre obiective atinse și muncă la timpul ei. Despre liniștea de acasă și ușurarea de a fi sănătos sau fără griji.
Vara în care mi-a luat atât de mult să îmi doresc atât de puțin - și "puțin-ul" acela să fie exact ce contează...să învăț să pun limite în ceea ce ofer, pentru că acei care primesc - nu le au.
Vara în care am mers iarăși în locuri de demult. Vara în care am numărat și rememorat amintiri, construind altele, cu alți oameni, alt eu, alt suflet. Munți, văi, creste, marea cea albastră și liniștea pe care o găsesc doar acolo. Despre Grecia cea caldă și luminoasă, și mult așteptată, pretext pentru acel dolce far niente ce schimbă tot.
Vara în care am regăsit locuri cu istorie, locuri cu semnificație, locuri și oameni de ținut aproape. În fapt sau în amintire. Când poveștile s-au țesut și desirat între distanțe, alegeri sau locul pe care îl ocupăm în micul nostru univers sau al altora.
Căci, fiecare loc își consumă povestea așa cum oamenii și-o sfârșesc pe a lor...fără să știm, fără să bănuim, fără să ne imaginăm, uneori...
Vara lui 2025 - încă se scrie, în tăcere și fără martori, căci singuri ne naștem, trăim și murim...
