Îți mai aduci aminte vara lui 2024?
Vara aceea nebună, ce pare că nici n-a fost. Dacă a fost...a luat formă de vis sau himeră. Dust in the wind ori o clipă suspendată în timp.
Și a trecut...
A fost vara lui 2024 o lungă și nedreaptă așteptare, fără final și mai ales fără happy-end. Începută devreme, într-o iarnă nemiloasă, cu verdicte implacabile și aproape imposibil de combătut, ne-a târât lent, pe jgheabul alunecos al speranțelor, până la capătul răbdării și dincolo de ea.
Ne-a amăgit constant, ba cu o mare la capăt de lume, unde nisipul fin a oftat și s-a amestecat în jocul vesel al razelor de soare la apus. Ba cu un cer senin, niciodată îndeajuns privit. Ba cu stele făclii, dezordonat așternute în imagini aproape perfecte. Ba cu o mare furioasă, stârnită de un ciclon cum nu s-a mai văzut și inundații prin bietele corturi, metaforă supremă pentru sufletele noastre nomade, nicicând ostoite de prea multă umblatura...
A fost vara lui 2024 o vară privită, nu trăită.
Văzută pe alocuri prin lentile colorate de fotograf neobosit.
Simțită precum briza de dimineață, cu broboane la colțul ochilor.
Adulmecată de departe, printre poveștile de tură ale altora, vii și colorate și mereu ispititoare.
Un perpetuum mobile de neatins, un tren neprins la timp, un peron aproape gol, un joc de-a șoarecele și pisica cu Universul.
A fost vara lui 2024 o carte cu file nescrise, răsfoite la întâmplare, cu parabole de neînțeles, cu întâmplări de neuitat, cu oameni de păstrat. Cu povești ce încă se scriu, aparent neștiute, în taină. Cu hohote de râs și jocuri de copii mari, în nopți de toamnă ce au păstrat căldura verii. Cu o cabană în munți departe de haosul cotidian și senin pe care doar muntele îl poate păstra așa neîntinat. Cu apropiere și ochi deschiși către oamenii de lângă noi, pe care ii descoper parcă pentru prima dată, dar pare că îi cunosc dintotdeauna.
A fost vara în care, mai mult ca niciodată, ne-am susținut și ne-am împins unul pe altul, fiecare în povara sau bucuria lui, umăr lângă umăr, suflet lângă suflet. Vara pe care nu o vom uita-o niciodată, căci a lăsat urme adânci, crestate în memorie pentru veșnicie - cea care e mai presus și dincolo de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu