Motto: ”Orice
faci, întreabă-te dacă faci din rană sau din iubire.Respiră ori
de câte ori e nevoie, fă o pauză cât de mică, dar orice ai face, ia-ți un minut
să te întrebi dacă e din ego sau din iubire. Iar dacă nu poți face asta, pentru
că furia, frica, durerea te copleșesc în acel moment, întreabă-te după. Și fă
tot ce ține de tine să repari, să ierți, să te ierți. Pentru că vorbele dor,
tonul vocii doare, faptele dor, durerea ta doare. Și nu te va durea mai puțin
pe tine, dacă îl doare și pe celălalt. Dimpotrivă.”
Îți mai aduci aminte vara lui 2020?
O cifră rotundă, care promitea atât de mult. S-a
prăbușit peste noi, cu forța unei tornade care învăluie și mătură tot, fără
preaviz și fără portiță de scăpare.
Vara lui 2020 nu mai știu când și cum a venit la
noi - poate într-un loc neînsemnat, la umbra unei poieni, pe malul unei ape
oarecare. Când am râs cu poftă în miez de noapte, aparent fără motiv și am mers
la culcare fără griji. A venit și a trecut blând, fără furtuni și fără
prăpastii, fără dureri și fără tristețile de altă dată.
În vara lui 2020 am muncit până la epuizare și mi-am amintit că bune sau rele, toate trec peste noi și noi prin ele, iar clipa și noi suntem efemeri...
Vara lui 2020 ne-a adus aproape pe noi, aparent diferiți, dar trăind aceeași bucurie și aceeași simplitate, fără judecăți și fără răutăți gratuite. Ne-a dus pe piscuri noi și ne-a așternut la picioare poteci nestrăbătute, înălțimi amețitoare și ape limpezi. Provocări, recorduri, noi hobby-uri. Fiecare în ritmul și la timpul său.
Pădurea a răsunat de cântecele vesele de la focul
de tabără, de râsetele copiilor liberi să cutreiere și să viseze, de joaca
fără grijă a adulților ce au uitat de vârstă și au redevenit copii.
Vara lui 2020 a fost altfel decât toate verile pe care le-am trăit până acum. Telefonul nu a mai sunat, distanța s-a consolidat firesc, după dorință sau interes, doar drumurile ni s-au mai intersectat uneori, căci pășim pe aceleași cărări, oricât de departe ne dorim sau gândim. A fost prima vară fără explicații (inutile), fără demonstrații, fără furia surdă și neînțeleasă a celor de lângă mine, care mi-au amărât alte veri, fără presiunea așteptărilor altora față de mine, care aduceau cu sine poveri greu de sus. A fost o vară dreaptă, cinstită, limpede peste toate - așa cum ar trebui să fie toate lucrurile și sufletele pe lumea asta - în care singura mea treabă am fost eu și sufletul meu. Vara lui 2020 a fost vindecare.
Vara lui 2020 a șters emoția momentelor noastre de altă dată, inima nu a mai bătut la fel de repede, învinsă de un pragmatism sec. Fără strălucire a rămas privirea ei, fără căldură cafeaua de dimineață, fără culoare și perspectivă orizontul lui.
Vara lui 2020 a rămas în memorie ca o vară senină, în ciuda vremurilor, caldă, în ciuda distanțării, simplă, în ciuda dilemelor reale sau imaginare. Altfel am trăit, altfel am simțit, altfel am visat. Vara când am zâmbit cu adevărat și deplin, după mult timp, căci viața e atât de scurtă și atât de frumoasă.
Vara lui 2020 a fost vara când mulți au plecat de lângă noi, fără drum de întoarcere și fără să știm că îi vom pierde atât de curând. Când am înțeles că suntem mai efemeri ca niciodată, deși trăim ca și cum am fi veșnici. Când prioritățile s-au schimbat definitiv, iar lucrurile pe care le facem au căpătat mai mult sens. Când am știut că facem ceea ce ne place și suntem acolo unde ne dorim.
În vara lui 2020, am fost, mai mult decât am făcut.
Am trăit, mai mult decât am planificat. Am călătorit, fără țintă precisă, căci
bucuria e a călătoriei, iar surpriza popasului depășește orice așteptare.
În vara lui 2020, am rescris povestea Apusenilor, am îmbrățișat din nou culmile Retezatului, am revăzut Făgărașul, am cunoscut sălbăticia Rodnei, am iubit și am respirat Marea cea neagră, în infinite nuanțe de albastru, pe o plajă pustie, până când a venit toamna peste noi...
Vara lui 2020 ne-a dăruit speranțe noi, oameni buni, visuri proaspete și mai ales liniște, în toate formele sale - fără dor, fără poveri, fără reminiscențe. Vara lui 2020 a rămas în inima mea, încă o vară care a trecut - câștig sau pierdere, jumătate albă, jumătate în culori - până când le voi pierde șirul și toate verile vor deveni una, viața mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu