Vara lui 2019

Îți mai aduci aminte vara lui 2019 ?!

A fost vara aceea care a început în iarna dintre noi, precum fiorii reci pe pielea abia dezgolită, când ploaia ne-a învăluit în nori negri, ne-a înecat pe rând entuziasmul și optimismul, ne-a biciuit cu griji sub formă de grindină ascuțită. Puhoaiele au căzut peste noi, acoperindu-ne subtil cu valuri de neîncredere, interpretare și întuneric. A fost vara aceea fără miză, fără sens, fără final. A fost vara aceea în care căldura n-a mai venit și ne-am răcit definitiv. Când "noi" s-a transformat pe nesimțite, în orice altceva, după nevoie, după context, după interes. Când prietenia mult strigată a sunat a gol, în cuvinte aruncate ușor și definitiv, când vorba dulce s-a transformat în venin, picurat atent în urechile dispuse să asculte.

Când oamenii pe care i-ai iubit cel mai mult, au fost primii care te-au lăsat singură atunci când ți-a fost cel mai greu. Pentru că n-ai avut să le dai decât inima ta și n-a fost niciodată  de ajuns. Când oameni de care uitaseși, s-au ridicat și au stat drept, sprijinându-te atunci când lumina și zâmbetul au pălit și s-au stins….Pentru că în vremuri de restriște ne cunoaștem sau ne uităm. Pentru că e mai simplu să dărâmi, în loc să construiești.

În vara aceea târzie, despre care nu știu sigur dacă a mai venit, ți-ai adus aminte că la fiecare trei ani, se mai închide câte un cerc, se mai zăvorăște câte o ușă, mai ies la iveală răspunsuri îndelung căutate...când curaj înseamnă să rămâi drept, nu să întorci capul, să privești în ochi, nu să eviți cu ochii plecați, să crezi, până la capăt, chiar și atunci când oamenii dimprejur au toți, în loc de îmbrățișări, pietre alese cu grija celui care este, firește, fără pată. 

Îți mai aduci aminte vara lui 2019 ?!

Vara lui 2019  a fost vara aceea când te-ai topit și ai zâmbit înapoi, căci asta te definește. Când ochii albaștri au fost mai senini ca niciodată. Când s-a făcut liniște și albastrul a cuprins tot, și marea și stâncile, iar nisipul a lăsat urme blânde pe genunchii tăi de copil. Când căldura a venit sub formă de zâmbet șugubăț, ochi și gust de cafea, cântec și nopți fără sfârșit. Când te-ai îndrăgostit din nou de marea cea neagră și te-ai lăsat îmbrățișată de cea mai simplă și sinceră bucurie, cea a copiilor din viața ta. Când lângă ei, ți-ai amintit că suntem singurii care putem lupta pentru visele noastre, altfel, se vor stinge…

A fost vara aceea în care Vama a avut iarăși parfum de drag și emoție împărțită la noi, căci inima e doar una și e de ajuns pentru doi. Când a pășit desculț alături de tine, pe nisipul rece, dezarmant de simplu și firesc. Când chitara a cântat stelelor și soarele s-a dezvelit, învelindu-ne blând în sacul de dormit așternut pe nisipul neîncălzit, în acorduri de Ravel.

Când marea și-a luat tribut prea devreme un suflet de copil, amintindu-ne că suntem efemeri și tot ceea ce avem sunt doar clipe, fericite sau nu. Când gara a mirosit a dor, iar trenul a răsunat a despărțire, când distanța de la mare la munte n-a mai contat, s-a topit și a dat lumină zilelor de concediu...Când pentru oamenii aceia ce îți încălzesc sufletul cu zâmbetul lor, ai străbătut țara în lung și în lat, te-ai lăsat fascinată de frumusețea locurilor noi, de ospitalitatea fără cusur, de oamenii hâtri și veselia lor molipsitoare.

În vara lui 2019, ai pășit cu sfială către creste la care abia îndrăzneai să visezi, când muntele te-a primit cu cel mai albastru cer și cele mai strălucitoare stele, când nici un urcuș n-a fost prea greu, căci în inima ta a fost pace, când cu recunoștință, te-ai lăsat Drumului, cu credința că nimic rău nu ți se poate întâmpla. Când ai știut că frica nu poate fi învinsă, decât dacă o privești în ochi și…o trăiești, până la prăsele.

Vara lui 2019 a fost vara aceea în care o parte din tine a murit. A fost vara în care ai înțeles că singura ta grijă este să-ți păstrezi inima curată și mintea limpede. Pentru că nu ai de dat decât inima ta și e îndeajuns.

A fost vara aceea în care hohotele de râs au tulburat liniștea nopții, iar lucrurile simple, zâmbetul, cântecul, au făcut pace înăuntru și împrejur și ți-au redat tihna, lumina și scânteia din ochii ce au rămas de copil...a fost vara aceea ce nu se va termina prea curând, pentru că ne va fi dor în fiecare zi, pentru că vom trăi fiecare clipă ca și când…până ne vom revedea.

Vara lui 2018 

Vara lui 2017

Vara lui 2016