Filmul de weekend

Fiindca vremea ne anunta ca vine toamna, ploua de 3 zile, e urat si am ceva timp la dispozitie, am mai vazut cateva filme, pe care le recomand, la randul meu:

- Things We Lost in the Fire , un film cu Halle Berry(care imi place din ce in ce mai mult), despre pierderea unei persoane iubite, despre viata celor care raman in urma, despre valoarea si rolul unui prieten, despre sacrificiu si renuntare la orgoliu; trist, dar de vazut;

- The Call, tot cu Halle Berry, thriller. O poveste plina de suspans, despre implicarea unei centraliste la serviciul de urgenta 911 in rezolvarea unui caz de rapire a unei adolescente; 

- Malèna, un film altfel, "fabula emotionanta despre puterea imaginatiei si pericolele maturizarii." O naratiune lenta despre adolescenta - despre frumusete, sexualitate, razbunare, nebunia razboiului si dorinta de romantism care deschid ochii unui copil catre intelegerea dragostei si responsabilitatii. 

- Ce que le jour doit à la nuit, un film ce nu trebuie ratat, o poveste de dragoste avand in fundal razboiul din Algeria, despre alegeri, onoare, religie, prietenie si peste toate, o dragoste mare...

“Dacă vrei să faci din viaţa ta o verigă a eternităţii şi să rămâi lucid până în toiul delirului, iubeşte…Iubeşte cu toate puterile tale, iubeşte ca şi cum n-ai şti nimic altceva să faci, iubeşte într-atât încât să-i faci geloşi pe prinţese şi pe zei…pentru că în dragoste toată urâţenia îşi descoperă frumuseţea." 

"Omul care lasa sa-i scape dragostea vietii sale va ajunge singur cu regretele sale si toate suspinele lumii nu-i pot aduce alinare sufletului" (Yasmina Khadra)

Piatra Craiului - dragoste la prima vedere :)

“Unde te duci, unde alergi, omule nebun?

Unde cauti tu comoara mea ?

Ori esti orb, ori nu vezi, dar eu iti spun acum: 
Caut-o-n inima ta…”

Mi  se-ntampla deseori  anumite lucruri, de-mi amintesc de zicala veche “ai grija ce-ti doresti…” Din ciclul “noi nu suntem normali - si nici nu vrem sa fim” face parte si iesirea in Piatra Craiului; ne-o doream cu totii, am tot amanat-o, pentru luna septembrie, cand parea ca o sa avem mai mult timp liber, dar, ceva s-a-ntamplat, am aflat de Revederea Condorilor, in Plaiu Foii, unde urmau sa vina prieteni si cunoscuti din toata tara, asa ca ne-am mobilizat pentru weekendul prelungit  15-18 august….Si a fost Piatra Craiului !

Pentru mine, weekendul a inceput la concertul celor de la CALEnDAR, la Rasnov; dupa un drum luuuung, cu emotii si multa veselie, am avut o seara calda, in ciuda ploii, am reintalnit pe multi din prietenii de la Izvoru Muresului, am cantat si am ascultat muzica de munte, in picioare sau pe cutii de bere, fiecare dupa noroc :); O data ajunsi in Plaiu Foii, ne-a cuprins tristetea…la miezul noptii, s-a pornit o ploaie dusmanoasa, rece si marunta, fulgerele au inlocuit frontalele, am intins cu chiu cu vai un cort in care ne-am inghesuit cu totii si am asteptat dimineata, soarele si restul trupei de la Iacomi;

Cateva raze de soare schimba total perspectiva asupra lucrurilor :) ; dimineata, cu totii laolalta, am intins corturile si ne-am pregatit de plecare; Libertatea de miscare oferita de organizatorii Condori ne-a bulversat un pic, ca tot ne-am obisnuit cu programul de concurs/cupa/trofeu :), dar am improvizat si am folosit din plin zilele in Crai….Ii admir pe oamenii acestia ca, dupa atata timp, se reintalnesc cu bucurie, tineri, desi cu tamplele carunte, multi dintre ei...

Vineri, ne-a fost calauza Laurentiu, am pornit catre Refugiul Diana, marcaj triunghi galben, 2.5-3 h, plouati si suparati pe norii amenintatori… padurea ne-a primit cu ceata deasa, raze de soare razlete, ratacite printre crengi si frunze; pauza de hidratare si revitalizare la Refugiul Dianei a trecut repede, am coborat cu greu printre arbori cazuti, zmeura si urzici, catre manastire si schitul Coltul Chiliilor (am fost primiti cu ceai cald, multumim frumos! ); Aici, drumurile s-au despartit, unii au plecat prin padure, noi am plecat pe drumul forestier si alte scurtaturi, am ajuns pe fanaturile oamenilor, la o stana murdara, unde am fost primiti cu ostilitate, am trecut prin apa, sau pe punte, am marsaluit cu incapatanare, pana in tabara, nu ne speriem noi asa usor! Seara a venit rece si umeda, ne-a adunat focul de tabara, ne-am uscat bocancii, hainele, am fredonat, am ascultat, cantece si povesti, fiecare dupa cat a putut sau a simtit…As aminti aici vocea deosebita a Ioanei Munteanu, caldura si relaxarea lui Tibi Petrovici, energia lui Adrian Pomarleanu, precum si curajul baietilor de la Iacomi, de a "sparge gheata" :)

Timpul trece altfel la intalnirile acestea…imediat se face dimineata, soarele rasare prea devreme, somnul nu mai are loc, si niciodata nu reusesc sa stau destul cu toti cei care mi-s dragi…  

Dupa 2 ore de somn, sambata dimineata, Sergiu ne-a batut la usa cortului, ne-am baut cafeaua rece si am purces la drum, o parte din grup, ne astepta traseul promis de 10 ore J;  Am urmat traseul Plaiu Foii -  Refugiul Spirlea – Umerii Pietrei Craiului – Marele Grohotis – Cerdacul lui Stanciu – Culmea Tamasului – Plaiu Foii; vremea a tinut cu noi, muntele ni s-a aratat in peisaje ametitoare, am traversat cu sfiala si respiratia taiata grohotisurile mici si mai mari, am avut sentimentul, pentru cateva ore, ca sunt deasupra grijilor, a cotidianului, rautatilor, ca nimic nu ma poate atinge, aici in munte, mai aproape de Dumnezeu si de cer… aici suntem cu totii egali, fragili si trecatori…aici nu mai conteaza orgoliul, ambitia, etichetele… aici, versul “muntele e raiul meu” capata sens si consistenta….  

Pentru mine, a fost o noua premiera, acest traseu de 9 h si 45 min… am avut companie vesela si ne-am relaxat, in ciuda oboselii…pe final, doar gandul la berea neagra, cafeaua,  papanasii cu dulceata si ciorba promise de Sergiu ne-a mai motivat :) ;

Seara ne-a gasit din nou la foc, fiecare cu gandurile si trairile lui; a fost concurs de dans, au fost inmanate “inscrisurile de prietenie”, s-a cantat, din nou, pana dimineata… Albano& comp a avut grija sa nu se plictiseasca nimeni sau sa nu doarma prea mult :) ….

Au fost zile pline.... A fost prea putin, am plecat din Piatra Craiului cu un sentiment de “mai vreau”, de  dor pana cand ne vom revedea, mai sunt atatea de vazut, abia abia am zarit un strop din frumusetea si salbaticia acestor munti…..

Am fost  impreuna cu oameni dragi, oameni simpli si deosebiti, din generatii diferite, din toate colturile tarii: Constanta, Baia Mare, Bucuresti, Piatra Neamt, Fagaras, Pucioasa, Ploiesti; am exagerat, pe ici pe colo, si eu, dar fara intentia de a deranja pe cineva; am asistat, fara sa vreau, la discutii, mai mult sau mai putin placute, mi-au lasat un gust amar unele remarci rautacioase, intepaturile sau  lectia de morala tinuta la focul de tabara, intr-o seara care trebuia sa fie perfecta… Cat o sa ne mai ia sa invatam ca, din fericire, nu suntem cu totii la fel, ca fiecare traim si simtim DIFERIT, ca nu suntem croiti pe acelasi calapod, ca fiecare traieste dupa propriile principii sau reguli,  ca nu e nimeni drac si nimeni sfant ..?!

Eu aleg sa raman cu amintirile frumoase…cu imagini  si momente care imi dau putere sa merg mai departe…am nevoie de prieteni, asa cum am nevoie de munte, de aer, de emotie si de libertate; este felul meu de a ma detasa de ceea ce e urat, banal, mort si sters in jurul meu, sunt vie si ma bucur ca exista oameni care simt la fel… daca gresesc cuiva, imi cer iertare, dar multumesc  celor care au inteles asta si ma accepta asa cum sunt…si sper sa ne revedem curand !

Vara lui 2013

Iti mai amintesti de vara lui 2013 ?

A fost vara aceea care aproape a uitat sa mai vina…atat de asteptata si atat de capricioasa, dar promitandu-ne totul; cand ploaia a pus stapanire pe Moldova si ne-a adunat, putini si buni, la umbra codrului, pe malul apei sau in bataia grindinii, pe varf de munte; 

Vara aceea a patit ceva, avea guturai sau poate un inceput de depresie, ne-a pedepsit cu rucsaci si bocanci cu dor de drum, ne-a dat in schimb taifas si foc de tabara, cer inalt, puzderie de stele si cantec de chitara, pana in zori de zi.

In vara aceea, a fi singur si-a pierdut sensul, dorinta de apropiere ne-a cuprins, ne-a subjugat, ne-a adus impreuna, in ciuda distantelor. Au fost si cateva nunti, argumentul suprem al societatii pentru normalitate. 

Vara aceea a fost o sete infinita, de lumina, de caldura, de zile lungi cu soare bland, cu seri molcome si trupuri infierbantate. Raspuns al rugilor noastre, vara lui 2013 s-a indurat pe la jumatatea lui august si ne-a adus zilele toride, nisipul fierbinte, canicula ce musca din asfalt, aerul fierbinte, uscat si datator de nevroze; iti amintesti?! am fugit, iarasi si iarasi, la munte, acolo vara devine umana, verdele ne umple, umbra ne-ascunde in ochi de padure, oamenii  intind bratele in imbratisari efemere si vorbe cu talc ce-n zori se destrama;

Daca am putea da timpul inapoi si ar mai fi o data vara lui 2013, printre atatea plecari, ne-am putea indragosti…

Oameni...

Sunt oameni pe care ii intalnesti din intamplare si ti se lipesc de suflet fulgerator; un gest, o vorba, un zambet si ai sentimentul ca ii cunosti de-o viata, ca-ti sunt prieteni cu mult inainte de a-ti face curaj sa le dai mana sau sa schimbi 2 vorbe cu ei;

Sunt acei oameni carora le spui 2 vorbe si te astepti sa inteleaga tot ce nu le-ai spus, din sfiala, convenienta sau teama de a fi gresit inteles;  

Sunt oameni cu care impart  clipe razlete, rasfirate in luni, dar sunt cu mine mereu si-mi zambesc; Sunt  acei oameni pe care nu ma pot supara, pentru ca i-am indragit inainte de a-i cunoaste si pe care nu-mi doresc sa-i cunosc intru totul, de teama sa nu fiu dezamagita;

Sunt oameni pe care mi-ar placea sa-i sun in miez de noapte, sa le citesc 3 randuri dintr-o carte, sa asculte aceeasi melodie cu mine sau sa le spun “ma gandesc la tine”

Sunt din ce in ce mai greu de gasit astfel de oameni…si le simt lipsa si le duc dorul…poate se ascund sau poate sunt ocupati in noianul grijilor de zi cu zi; dar daca mi s-ar arata, am putea iesi la o cafea si poate am zambi mai mult si mai des...

Folk You 2013

Mi-am promis in urma cu ceva vreme ca voi reveni la Folk You in fiecare an, usor neincrezatoare, ca deh, traim vremuri  nesigure;  vara aceasta, cu toate discutiile daca se va mai tine sau nu acest maraton de folk, dorinta de a fi acolo a fost cu atat mai mare, cu cat activitatile dinainte s-au “asezat”  perfect, weekend de weekend; Am hotarat si i-am “convins” si pe ceilalti sa unim Delta (Trofeul Albatros) cu Vama Veche (Folk  You), urmand sa ne intoarcem de Ziua Muntelui, culminand cu o tura de Ceahlau, in asteptarea Piramidei, pe 6 august;

Zis si facut :) ; Incalzirea ne-am facut-o in Delta, am plecat de acolo ultimii, in Vama ne astepta un camping imens, Marina Park, aproape gol, conditii foarte bune, apa calda non stop, curatenie, internet, deci, nimic de reprosat. Am avut vreme buna, am facut cateva zile plaja in 2 Mai, unde nisipul e fin si curat, oamenii linistiti, unde nu te streseaza vanzatorii de diverse lucruri inutile, unde am avut parte de o furtuna spectaculoasa si o plaja pustie, doar pentru mine :);

De joi a inceput Folk You, nu ne-am mai miscat din Vama, ne-am ocupat locurile in primele randuri si ne-am bucurat de fiecare moment; recunosc, anul acesta am fost mai “critica”, inevitabil apare comparatia cu experientele din urma sau poate  nu am mai atins starea aceea de beatitudine de alta data; Editia de acest an a fost si un tribut pentru Maria Tanase, cu ocazia implinirii a 100 ani de la nastere, numerosi artisti dedicandu-i sau cantand melodii de-ale ai, in memoriam.

Prima zi, joi, au urcat pe scena: Strada mare, Cantos, Bogdan Grosu, Gheorghe Zamfir (a interpretat memorabila Ciuleandra), Vasile Seicaru (Nici nu pot nimic sa-ti spun, Pe curand sau ramas bun, Aparu, numai nu, La adio tu..), Ada Milea, ironica pana la sarcasm, Alexandru Andries, la fel de ironic, dar ne-a imbunat cu a lui ”cea mai frumoasa zi”, Vita de Vie cu multa energie si pofta de viata, Cristi Minculescu & Nutu Olteanu (pentru mine a fost o dezamagire, nu mai e Iris, deci nu mai are farmec :() si Resident Ex, la care nu am mai rezistat; A fost o seara de inceput, nimic remarcabil, doar cateva momente calde…

Vineri, s-a schimbat situatia: am avut Proiect Tivodar, baietii care anul trecut m-au impresionat, o combinatie chitara/vioara provocatoare, Walter Ghicolescu, despre care nu stiam prea multe, dar mi-a mers la suflet cu o melodie atat de draga, Singur pe Drum, Mihai Napu, Rona Hartner, o explozie de energie si voie buna, ne-a cantat muzica lautareasca in franceza, mi-a placut mult de tot; Grigore Lese e rapsodul traditional, ne-a umplut inimile-n piept de emotie cu a sa ”Bucovina, plai cu flori, unde sunt ai tai feciori….!!!”, alaturi de un student din Teheran, a fost un moment scurt, dar atat de profund…Marius Mihalache ne-a intors in anii 30 cu melodiile sale, Dinu Olarasu a fost calm, usor modest, dar ne-a reamintit ca “n-ai nevoie de foarte multe sa fii fericit” la momentul si locul potrivit, dincolo de orice Vama. In linistea unei seri calde de folk, Celelalte Cuvinte au venit ca o ploaie de grindina intr-o zi fierbinte de vara, o rapaiala taioasa, patrunzatoare ce-a lasat in urma o sete de cuvant… Ne-a dus departe Emeric Set, ne-a facut sa visam la Nebunul de alb, sa plangem o oratie de nunta sau sa dorim o fata de crasma cu manele; Zdob si Zdub au incheiat seara, intr-o nebunie totala, s-a dansat, s-a cantat si strigat pana la epuizare.

Sambata am gustat mai multe genuri de muzica, au fost cateva momente de plictiseala; a deschis seara Adi Bezna, Cu lupii laolalta, Claudia Ciobanu, a urmat Andrei Paunescu, desosebit de incisiv (Iobag la patron, Iobag la stat), Adrian Sarmasan, Mircea Florian, cu un spectacol de muzica+imagine intitulat “O noapte cu Maria” care ne-a cam lasat reci si nedumeriti; Maria Raducanu, pe care am ascultat-o pentru prima data, a fost calda, insinuanta, eleganta, mi-a placut, Stefan Hrusca a cantat TOATE melodiile pe care le asteptam, si mai ales Vara Promisa :), Alina Manole a venit si-a plecat discret cu al sau pitic mic, Paula Seling m-a surprins cu ritm, dans, energie, exceptie ploaia din luna lui martie, neschimbata :D; Poesis ne-a intristat cu a lor vrabie ucisa, over and over again, dar ne-a lasat speranta pentru 2000 ani, Chilian mi-a placut, sensibil si usor ironic, a fost singurul care m-a facut sa plang, chiar daca… Seara au incheiat-o Baniciu, Ovidiu Lipan Tandarica si o ploaie torentiala care n-a reusit sa imprastie vamaiotii, pana la ultimul bis ;

Ultima seara, duminica a fost si cea mai deosebita, am gustat-o pana s-a stins lumina-n Vama, nu a mai trebuit sa plecam spre casa decat luni. Constantin Nicolae, Ana Maranda, Folk Frate, Ovidiu Scridon (Mi-e dor de ochii tai), Zurelia Orchestra ne-au “incalzit” pentru greii Maria Gheorghiu, eleganta, sobra, dar feminina, Zoia Alecu, jucausa, Nicu Alifantis cu al sau Mozaic, Ducu Bertzi pe sufletul meu, mi-a cantat Suflet fara chei, De mii de ori, Iertarile si De-ar fi… Taxi m-a fermecat cu umorul fin si un soi de cochetarie cautata, asortata la esarfa, iar Vama ne-a adus euforia de final de Folk You: 18 ani, Vama Veche, Vara asta, Perfect fara tine…momentul care mi-a taiat rasuflarea a fost primul bis, cand, pe acordurile melodiei Epilog, miile de oameni au inceput sa cante, intr-un glas - Tudor Chirila a amutit…

“Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea

Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla

Si atunci, sa uiti de inima ta"

Si uite asa, a trecut Folk You 2013; tot mai multe voci spun ca e posibil ca la anul sa nu mai aiba loc; eu sper ca asta nu se va intampla, ca se vor gasi oameni care sa lupte pentru acest vis, pentru aceasta miscare impresionanta; pe malul marii, sub cerul inalt si senin, am reintalnit oameni, pe care i-am vazut si la celelalte editii, oameni in scaun cu rotile, cu parul alb sau cu nepoti de mana, bebelusi sau copii de cativa anisori, studenti si patroni, boschetari sau baieti de bani gata, toti reuniti de bucuria si emotia unor seri unice;

Vama e in continua schimbare… si am sentimentul ca e la moda sa vii aici, nu mai esti “nevoit” sa stai la cort, sunt hoteluri si pensiuni peste tot, trotuare si asfalt gaurit, si incredibil de multa mizerie !!! Fiecare artist care a urcat pe scena a spus ”lasati plaja curata!” si in fiecare seara ramanea covor de peturi/sticle/ambalaje... rusinos pentru un public cu pretentii…

In ce ma priveste, Vama Veche e mai mult o stare de spirit, nu exhibitionism si bravada (nu am inteles niciodata betia pana la uitarea de sine, care e rostul sa fii atat de beat incat sa strangi in brate, sa bagi in cort pe oricine, fara macar sa vezi ce ai in fata ta, langa tine sau in sufletul tau); am multe amintiri aici si multe motive sa revin, perspectiva e diferita cand esti cu prietenii/copii fata de atunci cand esti singur; 

Uneori i-a lipsit sa fiu eu cu mine, am “furat” cateva momente, o plimbare pe malul marii, o cafea la stuf, un apus cu pescarusi… mi-a fost bine, mi-a fost dor, mi-a fost liniste, dar am tanjit dupa furtuna, mi-a fost sete, dar am inchis ochii si am visat departe, am fost fericita, pe ici pe colo si recunoscatoare in fiecare zi... sper sa ne revedem la anul !

Vama Veche

Mi.e sufletul ca tufisul Paiurului,de pe tarmul Marii Negre. Anii mei tineri au sunat a cantec,dar am plecat cu dragostea de mana. Bucuria e in ochii albastri ai copiilor scaldati de valurile inspumate.
Vama e mereu alta,in afara. Dar o pastram in suflet,ca prima data...nebuna,frumoasa,unica...umbra unui vis

Locul vostru e aici langa noi...Trofeul Albatros Galati

"Strange mana unui prieten,

Rupe lantul tau de ura

Intre noi e doar un munte

Si un petec de natura..."

Apune soarele in Vama Veche, aburii unei cafele imi dau tarcoale, senzatia de caldura din weekendul ce s-a sfarsit nu m-a parasit inca, asa ca incerc sa va spun cate ceva despre fericirea de a fi cu oamenii potriviti la locul potrivit, despre zile si evenimente frumoase care se intampla, despre prietenie, din nou, despre lucrurile simple din viata mea, care dau dependenta, pentru ca aduc cu sine zambet si bucurie;

Trofeul Albatros este una din putinele intalniri pre-stabilite, cu un an inainte :) ; ultimul weekend din iulie este dedicat lor, prietenilor de la Albatros Galati, lucru pe care l-am "planificat" la intalnirea de anul trecut de la Razim; Plecarea a fost o adevarata odisee, toata lumea voia sa mearga, depasind orice estimare initiala, dupa n+1 schimbari, ne-am imbarcat in noaptea de joi, primii 17 dintre noi, Piatra Neamt, Roman, Bucuresti, ulterior si prietenii nostri de la Pucioasa; noaptea a trecut repede si cu veselie, rasaritul ne-a gasit pe bac la  Dunare, dand o alta culoare Galatiului pe jumatate adormit;

Tabara a fost la Parches, pe malul baltii, am avut companie si stuf si salcii, broscute vesele si pasari cochete, pesti vii sau prinsi in plasele pescarilor :) ; printre "obstacolele" acestei iesiri cel mai greu de inlaturat a fost teama de conditiile din delta "daca e prea cald, daca nu e apa, daca sunt tantari, daca nu e chiar delta, ca doar eu am fost in alta parte si era altfel, daca nu e umbra, bla bla bla";

Desi e doar a doua participare la trofeul lor si nu stiu in ce conditii s-au desfasurat celelalte 23 editii, sunt convinsa de un lucru: ca oamenii acestia nu au precupetit nici un efort de a ne oferi cele mai bune conditii, avand in vedere  mediul si locatia deosebite de ceea ce "muntzomanii" se asteapta sa gaseasca... vorbim de Delta, deci caldura, soarele, seceta, tantarii sunt incluse, oameni buni, daca vreti altceva, cu siguranta nu va gasiti in locul potrivit :) ( iar tantarilor le-am cam dus dorul, ori au cazut pe spate la vederea noastra ori....)

Inevitabil, am avut si carcotasi si aparente neajunsuri: locul de cort, in apropierea toaletei (anul trecut a fost mai simplu, ca n-a fost toaleta clasica, deci nici probleme :)))) sau prea mic, pentru claustrofobi (curios ca tot inghesuiti in foisor sau pe patura intre corturi am stat), intarzierile, decalarea orelor de concurs etc etc; pentru fiecare, s-a gasit si explicatie si intelegere pana la urma, s-a respectat programul, am participat la toate probele; Probele au fost de orientare turistica si de noapte, cross fete si baieti, alpinism (!!!) fete si baieti, teste teoretice, nelipsitele surprize ale baietilor inventivi, care au inclus muuuulte oua si busteni, volei si fotbal, unde am avut surpriza sa constatam ca regulamentul e la fel de flexibil precum fileul de volei, iar sangele circula cu mare viteza in orasul de pe malul Dunarii :D ; desi n-am luat diploma, cred ca meritam locul I pentru galeria de nadejde pe care am avut-o, asta fiind (presupun) si cauza pentru care la proba cultural artistica am luat locul II, au ragusit baietii pe stadion :) ; dar, am aflat ce cadou le facem la anul :)

Timpul are alta viteza cand esti fericit...ziua de vineri a parut fara sfarsit si s-a incheiat emotionant, cei 25 ani de zbor de albatrosi s-a incheiat intr-un cadru festiv, cu foc de artificii, foc de tabara, cantecele deja consacrate, imagini si amintiri emotionante, pentru ei dar si pentru noi, cu schimbari, si vise pentru mai departe;

Sambata a fost ziua cea mai lunga, s-a terminat duminica seara, cand am ajuns in Vama...concursurile ne-au acaparat atentia, ne-au tinut in priza, vremea a tinut cu noi, am avut nori, umbra, vant; Cea mai placuta surpriza a organizatorilor a fost plimbarea cu barca; in calitate de castigator al diplomei pentru "cea mai lunga sedere pe apa", pot spune cu mana pe inima ca a fost si cea mai asteptata (1 ora si jumatate sub salciile triste, pe malul baltii, din motive obiective), dar si cea mai binevenita din motive de noi stiute; am vizitat Manastirea Saon, un loc simplu, dar plin de lumina, maicute moldovence, am mers pe canale, am facut multe fotografii, ne-am bucurat de fiecare moment petrecut in barca, mi-am amintit de ce m-am indragostit de Delta la prima vedere....

Seara a fost culturalul, proba de foc pentru noi...pentru mine a fost si o confirmare, ca putem, impreuna, sa fim mai buni, sa si muncim, sa ne si distram; am compus poezia si sceneta cu dedicatie, cu drag, am jucat "teatru"si am incercat sa-mi inving timiditatea si teama de "public"; prietenii si colegii mei s-au urnit greu dar s-au descurcat admirabil, parerea mea; Sper ca si celorlalti le-a placut :)

Noaptea am petrecut-o la caldura unui foc de tabara, aparent facut in ciuda noastra, astora de la munte, cu valvataia mare :), ne-a ars si ne-a luminat noaptea, spulberand asteptarea acelui foc de tabara mic, care sa ne tina aproape (nu ne-am putut privi ochi in ochi, dar am gasit solutii, am stat spate in spate :)); ne-au tinut companie chitarile, pana in zori de zi si mai departe, ne-a cantat Gabi Dimancea, prietenii nostri, rasaritul ne-a gasit in jurul focului, in asteptarea cafelei si a decernarii premiilor :);

Festivitatea de premiere ne-a reunit sub soarele arzator, care ne-a crutat cand a fost nevoie, dar ne-a si alungat duminica, scurtand despartirea; castigatorul trofeului a fost CPNT-ul, pe locul II la General a fost Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi, pe locul III, Cet Crucea Talienilor. Imnul prieteniei a fost inlocuit cu Locul vostru, fapt cu care suntem cu totii de acord :) ;

Ce am invatat eu din aceasta Delta:

- ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti (toate "plangerile" participantilor de anul trecut au fost rezolvate favorabil de catre organizatori: a fost toaleta, dar a trebuit sa recuperam telefoane din ea, sau sa asezam cortul langa ea  si sa convietuim in pace :D ; a fost foc de tabara, dar acum a fost "prea mare", a fost plimbare cu barca, dar n-a fost timp indeajuns, a fost catarare pe stanca, dar a fost departe, uneori, orice ai face, se vor gasi carcotasi etc etc )

- sa transformi un petec de natura in locatie pentru un eveniment de aceasta amploare presupune eforturi imense si munca bruta, mai mult decat ne putem imagina, astfel incat inainte de a critica si emite multe pretentii, am putea respecta si aprecia ceea ce acesti oameni au facut, cu entuziasm, sudoare si mult suflet, omul sfinteste locul, iar noi indragim locul mai ales pentru oamenii pe care i-a dat) ;

- 25 ani de existenta a Albatrosului, fara intrerupere, inseamna mai mult decat imi pot imagina, in contextul traditiei cluburilor de turism/ecologie si actual, cand oricine(crede ca poate) face club, orientare, cupe si lire, performanta; de aceea, le doresc Zbor infinit noilor albatrosi, vise inalte si drumuri dupa inima lor ! Respect pentru implicare si seriozitate, rigoare si precizie; dar, uneori le-ar prinde bine sa se mai si destinda, sa traiasca momentul ce nu se mai repeta, sa accepte ca nu totul poate fi programat la secunda, mai ales cand e vorba de oameni :) ;

- sunt "dependenta" de prieteni, de frumos, de caldura(sufleteasca), ma incarca pozitiv un foc de tabara, o chitara, un cantec, un umar langa umarul meu, in zori de zi, nu ma mai sperie distantele, nici timpul care uneori curge in sens invers dorintelor noastre...Sunt recunoscatoare pentru toate acestea si ma simt cel mai norocos om, cand sunt in preajma voastra. Si cel mai fericit.

Cupa Dr Gh Iacomi - Copiii muntelui

A fost editia a XXI-a a Cupei Dr Gh Iacomi, organizata de Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi. E prima data cand am fost direct implicata in organizare, de la inceput pana la sfarsit, anul trecut, am fost doar participant si tare am regretat. Anul acesta, s-au aliniat astrele si, pe langa calendarul aglomerat, mi se intampla lucruri frumoase, am parte de oameni dragi, emotie si drumuri, munte si natura;

Cupa noastra, atat asteptata a venit, pentru mine ca o confirmare a faptului ca putem realiza ceea ce ne propunem, daca suntem si  muncim  impreuna, daca imbinam pasiunea pentru munte si natura, cu dragostea de oameni si credinta in prietenie. M-am convins, o data in plus, ca nu stiu ce pot face, pana nu incerc, chiar si (aparent) imposibilul.

Conform traditiei, in primul weekend din iulie era programat acest  eveniment, concurs si intalnire de suflet, competitie dar si prilej de relaxare; desi anuntat pentru 5-7 iulie, am avut oaspeti inca de joi, care au ramas in tabara pana luni J ; A plouat aproape toata luna iunie, asa ca stiam ca vremea va avea un cuvant de spus in desfasurarea activitatilor noastre, dar va si tria dintre participanti;

Au raspuns chemarii noastre cluburi si oameni din toata tara, o spun fara falsa modestie, cu tot respectul pentru efortul si dragostea lor de munte:  Clubul Gioni Babos din Bucuresti Asociatia de Dezvoltare Durabila „Focul Viu" Focsani, Clubul Ia si Urca din Iasi, Asociatia Albatros Galati, Cet Crucea Talienilor Borca Neamt, Petrodava Piatra Neamt, Clubul de orientare, turism si ecologie Dobre Tudor, Clubul turistic speo-alpin S.A.L.T. Cluj infiinţat in 1980, clubul Corydalis Medias, Floare de colt Fieni J.

Am primit oaspetii cu paine, sare si sirop de brad J ; pe parcursul celor 2 zile, au fost probe de orientare turistica, alpinism, proba  individuala, culturala, probe teoretice, probe surpriza, precum si proba de regularitate, cu traseul clasic si traseul” de aventura”, putin mai dificil, dar cu siguranta spectaculos. Pentru copii, am avut program special, concursuri de alergare in sac, mers cu oul in lingura, pictura, orientare distractiva, pescuit in bol cu apa, catarare pe panou etc. Seara am savurat o mancare de varza cu carne de oaie, mamaliguta si ardei iute, pentru a rezista la focul de tabara, pana in zori de zi.

Festivitatea de premiere a fost un alt moment emotionant, s-au impartit premii si diplome, traditionale dar si mai neconventionale, s-au strans mainile, s-a cantat Imnul Prieteniei si ne-am despartit cu gandul si planuri pentru urmatoarea revedere; O data ce ai participat la un astfel de eveniment, te prinde “microbul” si mai vrei, nu mai poti lipsi…

Sunt saraci cuvintele de multumire celor care ne-au fost alaturi: colegii mei, care s-au intrecut pe sine, Adi, Nico, Narcisa, Tavi, Gianina, Daniel, Puiu si Bobo, Catalin B si Catalin R, Oana si Luci, Iulian, Cristi, Nicusor, Cristina, Mirela si Ionut Stefanescu, George,Petronela, Nea Tomita, Nea Ilie Dragan, care ne-a “orientat” toata saptamana, Andrei “Bate Toaca”, prietenilor de la Albatros, pentru consiliere “artistica”, prietenilor de la Gioni Babos, pentru povestile pline de talc si prietenia cu care ne sunt alaturi in fiecare an, celor de la Cet Crucea Talienilor, care sunt un exemplu de unitate,  tinerilor de la Ctm Nemiram Onesti, celor 2 membri de la “Ia si Urca” pentru spontaneitate si prezenta de spirit, precum si tuturor participantilor care au venit, fie din curiozitate, fie din dragoste de munte, de oameni, de frumos. Multumirile mele sunt si pentru Puiu Cazan care ne-a cantat si incantat in cele 2 nopti, la focul de tabara, cu cantece de munte, de dor si de tara.

Nu stiu daca toata lumea s-a simtit bine, daca toate cererile au fost indeplinite, daca asteptarile voastre s-au confirmat; stiu insa, ca am muncit mult, cu drag, am pus mult suflet si am facut tot ce ne-a stat in putinta sa va primim cu bratele deschise, sa va aratam Ceahlaul asa cum il stim si iubim noi, sa va amintiti cu drag de noi si de un weekend in care ne-am simtit binecuvantati, cand si vremea a fost de partea noastra.

Scriam acum vreo luna, ca mai vreau sa cred inprietenie, in oameni, in sinceritate; Ma simt norocoasa ca va am, ca ne putem intalni la munte, uitand de griji si de nevoi, ca-mi oferiti amintiri, emotie si zambet. Sambata noaptea am privit cel mai instelat cer  dintotdeauna, in timp ce padurea rasuna de glasul chitarilor….Singurul regret e ca nu am reusit sa stau mai mult cu fiecare din oamenii pe care i-am asteptat si cu care ne intalnim doar in momente de acest fel…

“N-am venit pentru trofee” sau “Noi venim si la anul, sa ne pastrati locul de cort” sunt vorbe care ne bucura, dar ne si obliga, sa fim mai buni, sa ramanem oameni si sa credem mai departe in prietenie. Inchei cu un citat sugestiv, care mie imi place mult, mai ales de cand Ioana ma insoteste in fiecare drumetie J

“Haideti sa ne-apropiem acum, sa credem impreuna,

caci credinta e cea mai grea amagire, dar si cea mai frumoasa povara,

sa credem ca daca noi vom fi mereu asa,

Muntele ne va astepta mereu,

cu bune, cu rele,

si ne va tine in poiana sa, pe fruntea, sau in inima sa,

fara sa ne intrerupa zborul din coarda,

sau sa ne fure stanca de sub picior…

sa credem ca ne vom întoarce cu bine, caci muntele e frumos

daca apuci sa-l vezi cu copiii tai “ (Andrei Tiberiu Cosmin)

Foto: Alex Mircea Iacobet

Munte(le)Negru de durere

Am fost in Muntenegru in 2011, cu autocarul...o tara splendida, cu un relief ce-ti taie respiratia, drumuri incomparabil mai bune decat ale noastre si mai bine semnalizate, oameni veseli si prietenosi, foarte ospitalieri; 

Desi nu ma mai uit la televizor, decat in caz de extrema urgenta, zilele astea am urmarit stirile despre tragedia din Muntenegru...m-au dezgustat discutiile fara cap si coada, parerile neavizate si strigate pe diverse posturi de televiziune, ale unor ziaristi ce cauta DOAR senzationalul in suferinta unor oameni ce n-au avut decat vina de a se fi aflat acolo, dorinta de a scoate vinovate, in general, agentiile de turism, cu orice pret, pentru ceea ce a fost acolo; 

Sunt sigura ca cei care si-au pierdut familii intregi acolo, sau care ii au pe cei dragi pe paturile de spital ar prefera un pic de liniste, mai multa decenta si respect pentru durerea lor, ce va ramane mult timp de-acum incolo, dupa cele cateva zile de tam-tam televizat....

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce s-au dus si sanatate multa celor care au supravietuit...

Mai cred in prietenie...

Versurile unui cantec fredonat deseori la focul de tabara suna cam asa:

"Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Şi-odat’ cu noi o lume ştie
La munte totu-i minunat..."

Cine a fost la munte, stie ca nu e intotdeauna asa, nu totul e minunat si nu intotdeauna; uneori ploua, alteori ninge, alteori te ratacesti sau ai intalniri neprevazute cu "localnicii", fie ei pasnici sau nu... dincolo de factorii de mediu, cand vine vorba de oameni, discutia e lunga si riscanta, disputele nesfarsite si, dupa mine, fara sens... cine e mai montaniard, cine iubeste si pretuieste mai mult muntele, cine si de ce alearga/nu mai alearga, mai mult decat ceilalti, cine a urcat mai multi munti sau a calcat pe mai multi in picioare/pe batatura, etc etc

Am avut parte de un weekend cald, in ciuda ploii si a vremii capricioase; am reintalnit oameni frumosi, de departe sau de aproape, am reusit sa ne strangem o trupa mai mare decat de obicei; am uitat deja ploaia si hainele reci, lipicioase, ude chiar si sub pelerina....imi raman insa amintirile frumoase, pentru ca atata vreau sa pastrez; 

Ma supara, insa rautatea, remarcile gratuite, comentariile inutile...orgolii fara sens, razbunari pentru fantome si frustrari trecute sau prezente; avem fiecare cicatrici sau ramasite, intamplari neplacute din partea semenilor, a oamenilor care odata ne-au fost dragi, apropiati sau prieteni; dar ce folos sa le purtam cu noi? sa le caram peste tot, ca o povara ce ne otraveste sufletul constant si ne umbreste bucuria ?! si daca cei ce ne-au ranit, nu ne mai sunt prieteni, de ce sa nu lasam sa treaca, sa ne vedem de drum, fiecare?! nu putem urca, fara sa calcam in picioare pe cineva ? nu putem sa ne indeplinim visele, planurile, fara a lovi in stanga si-n dreapta?

Sunt naiva, mi s-a mai spus....dar cum ramane cu "noi credem in prietenie" ?! 

Eu cred in prietenie; stiu, imbraca mai multe forme si nuante, avem prieteni foarte apropiati, intimi sau doar amici, fac diferenta intre ei....am prieteni buni sau foarte buni. Apropiati. Amici. Si oameni cu care pot sta de vorba, fara pretentia de prietenie, dar si fara frustrare, incrancenare sau rautati gratuite.... asta nu ma impiedica sa respect Omul din fiecare, performanta, omenia sau calitatile, pe care fiecare le are.

Sunt "dependenta" de prieteni; imi fac viata mai frumoasa; astept, de fiecare data, cu sufletul la gura, urmatoarea iesire, emotia reintalnirii ma bucura si ma face sa ma simt vie, recunoscatoare si sa-mi doresc sa fiu mai buna...

Nu vreti sa fim mai degraba prieteni ?! Sa ne intalnim zambind, senini si sa ne bucuram de munte, unde totul poate fi minunat, depinde doar de noi...

Later Edit
am ascultat o melodie care mi-a mers direct la suflet, am doar o inregistrare de la un concurs, dar va invit sa ascultati versurile :)

Arde de jale acum

Mai mocneşte în mine pădurea

Plânge, râde-n hohote iar

Dulce-amar

Doar dorul nebun

Mistuindu-mi în gând amintirea

Am uitat să vorbesc

Am uitat să iubesc