Piatra Craiului - dragoste la prima vedere :)

“Unde te duci, unde alergi, omule nebun?

Unde cauti tu comoara mea ?

Ori esti orb, ori nu vezi, dar eu iti spun acum: 
Caut-o-n inima ta…”

Mi  se-ntampla deseori  anumite lucruri, de-mi amintesc de zicala veche “ai grija ce-ti doresti…” Din ciclul “noi nu suntem normali - si nici nu vrem sa fim” face parte si iesirea in Piatra Craiului; ne-o doream cu totii, am tot amanat-o, pentru luna septembrie, cand parea ca o sa avem mai mult timp liber, dar, ceva s-a-ntamplat, am aflat de Revederea Condorilor, in Plaiu Foii, unde urmau sa vina prieteni si cunoscuti din toata tara, asa ca ne-am mobilizat pentru weekendul prelungit  15-18 august….Si a fost Piatra Craiului !

Pentru mine, weekendul a inceput la concertul celor de la CALEnDAR, la Rasnov; dupa un drum luuuung, cu emotii si multa veselie, am avut o seara calda, in ciuda ploii, am reintalnit pe multi din prietenii de la Izvoru Muresului, am cantat si am ascultat muzica de munte, in picioare sau pe cutii de bere, fiecare dupa noroc :); O data ajunsi in Plaiu Foii, ne-a cuprins tristetea…la miezul noptii, s-a pornit o ploaie dusmanoasa, rece si marunta, fulgerele au inlocuit frontalele, am intins cu chiu cu vai un cort in care ne-am inghesuit cu totii si am asteptat dimineata, soarele si restul trupei de la Iacomi;

Cateva raze de soare schimba total perspectiva asupra lucrurilor :) ; dimineata, cu totii laolalta, am intins corturile si ne-am pregatit de plecare; Libertatea de miscare oferita de organizatorii Condori ne-a bulversat un pic, ca tot ne-am obisnuit cu programul de concurs/cupa/trofeu :), dar am improvizat si am folosit din plin zilele in Crai….Ii admir pe oamenii acestia ca, dupa atata timp, se reintalnesc cu bucurie, tineri, desi cu tamplele carunte, multi dintre ei...

Vineri, ne-a fost calauza Laurentiu, am pornit catre Refugiul Diana, marcaj triunghi galben, 2.5-3 h, plouati si suparati pe norii amenintatori… padurea ne-a primit cu ceata deasa, raze de soare razlete, ratacite printre crengi si frunze; pauza de hidratare si revitalizare la Refugiul Dianei a trecut repede, am coborat cu greu printre arbori cazuti, zmeura si urzici, catre manastire si schitul Coltul Chiliilor (am fost primiti cu ceai cald, multumim frumos! ); Aici, drumurile s-au despartit, unii au plecat prin padure, noi am plecat pe drumul forestier si alte scurtaturi, am ajuns pe fanaturile oamenilor, la o stana murdara, unde am fost primiti cu ostilitate, am trecut prin apa, sau pe punte, am marsaluit cu incapatanare, pana in tabara, nu ne speriem noi asa usor! Seara a venit rece si umeda, ne-a adunat focul de tabara, ne-am uscat bocancii, hainele, am fredonat, am ascultat, cantece si povesti, fiecare dupa cat a putut sau a simtit…As aminti aici vocea deosebita a Ioanei Munteanu, caldura si relaxarea lui Tibi Petrovici, energia lui Adrian Pomarleanu, precum si curajul baietilor de la Iacomi, de a "sparge gheata" :)

Timpul trece altfel la intalnirile acestea…imediat se face dimineata, soarele rasare prea devreme, somnul nu mai are loc, si niciodata nu reusesc sa stau destul cu toti cei care mi-s dragi…  

Dupa 2 ore de somn, sambata dimineata, Sergiu ne-a batut la usa cortului, ne-am baut cafeaua rece si am purces la drum, o parte din grup, ne astepta traseul promis de 10 ore J;  Am urmat traseul Plaiu Foii -  Refugiul Spirlea – Umerii Pietrei Craiului – Marele Grohotis – Cerdacul lui Stanciu – Culmea Tamasului – Plaiu Foii; vremea a tinut cu noi, muntele ni s-a aratat in peisaje ametitoare, am traversat cu sfiala si respiratia taiata grohotisurile mici si mai mari, am avut sentimentul, pentru cateva ore, ca sunt deasupra grijilor, a cotidianului, rautatilor, ca nimic nu ma poate atinge, aici in munte, mai aproape de Dumnezeu si de cer… aici suntem cu totii egali, fragili si trecatori…aici nu mai conteaza orgoliul, ambitia, etichetele… aici, versul “muntele e raiul meu” capata sens si consistenta….  

Pentru mine, a fost o noua premiera, acest traseu de 9 h si 45 min… am avut companie vesela si ne-am relaxat, in ciuda oboselii…pe final, doar gandul la berea neagra, cafeaua,  papanasii cu dulceata si ciorba promise de Sergiu ne-a mai motivat :) ;

Seara ne-a gasit din nou la foc, fiecare cu gandurile si trairile lui; a fost concurs de dans, au fost inmanate “inscrisurile de prietenie”, s-a cantat, din nou, pana dimineata… Albano& comp a avut grija sa nu se plictiseasca nimeni sau sa nu doarma prea mult :) ….

Au fost zile pline.... A fost prea putin, am plecat din Piatra Craiului cu un sentiment de “mai vreau”, de  dor pana cand ne vom revedea, mai sunt atatea de vazut, abia abia am zarit un strop din frumusetea si salbaticia acestor munti…..

Am fost  impreuna cu oameni dragi, oameni simpli si deosebiti, din generatii diferite, din toate colturile tarii: Constanta, Baia Mare, Bucuresti, Piatra Neamt, Fagaras, Pucioasa, Ploiesti; am exagerat, pe ici pe colo, si eu, dar fara intentia de a deranja pe cineva; am asistat, fara sa vreau, la discutii, mai mult sau mai putin placute, mi-au lasat un gust amar unele remarci rautacioase, intepaturile sau  lectia de morala tinuta la focul de tabara, intr-o seara care trebuia sa fie perfecta… Cat o sa ne mai ia sa invatam ca, din fericire, nu suntem cu totii la fel, ca fiecare traim si simtim DIFERIT, ca nu suntem croiti pe acelasi calapod, ca fiecare traieste dupa propriile principii sau reguli,  ca nu e nimeni drac si nimeni sfant ..?!

Eu aleg sa raman cu amintirile frumoase…cu imagini  si momente care imi dau putere sa merg mai departe…am nevoie de prieteni, asa cum am nevoie de munte, de aer, de emotie si de libertate; este felul meu de a ma detasa de ceea ce e urat, banal, mort si sters in jurul meu, sunt vie si ma bucur ca exista oameni care simt la fel… daca gresesc cuiva, imi cer iertare, dar multumesc  celor care au inteles asta si ma accepta asa cum sunt…si sper sa ne revedem curand !