Sunt oameni pe care ii
intalnesti din intamplare si ti se lipesc de suflet fulgerator; un gest, o vorba, un zambet si ai sentimentul
ca ii cunosti de-o viata, ca-ti sunt prieteni cu mult inainte de a-ti face
curaj sa le dai mana sau sa schimbi 2 vorbe cu ei;
Sunt acei oameni carora le spui 2 vorbe si te
astepti sa inteleaga tot ce nu le-ai spus, din sfiala, convenienta sau teama de
a fi gresit inteles;
Sunt oameni cu care
impart clipe razlete, rasfirate in luni,
dar sunt cu mine mereu si-mi zambesc; Sunt acei oameni pe care nu ma pot supara, pentru
ca i-am indragit inainte de a-i cunoaste si pe care nu-mi doresc sa-i cunosc
intru totul, de teama sa nu fiu dezamagita;
Sunt oameni pe care mi-ar placea sa-i sun in miez de noapte, sa le
citesc 3 randuri dintr-o carte, sa asculte aceeasi melodie cu mine sau sa le
spun “ma gandesc la tine”
Sunt din ce in ce mai greu
de gasit astfel de oameni…si le simt lipsa si le duc dorul…poate se ascund sau
poate sunt ocupati in noianul grijilor de zi cu zi; dar daca mi s-ar arata, am
putea iesi la o cafea si poate am zambi mai mult si mai des...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu