Iti mai amintesti de vara lui 2013 ?
A fost vara aceea care aproape a uitat sa mai vina…atat
de asteptata si atat de capricioasa, dar promitandu-ne totul; cand ploaia a pus
stapanire pe Moldova si ne-a adunat, putini si buni, la umbra codrului, pe
malul apei sau in bataia grindinii, pe varf de munte;
Vara aceea a patit ceva,
avea guturai sau poate un inceput de depresie, ne-a pedepsit cu rucsaci si
bocanci cu dor de drum, ne-a dat in schimb taifas si foc de tabara, cer inalt,
puzderie de stele si cantec de chitara, pana in zori de zi.
In vara aceea, a fi singur si-a pierdut sensul, dorinta
de apropiere ne-a cuprins, ne-a subjugat, ne-a adus impreuna, in ciuda
distantelor. Au fost si cateva nunti, argumentul suprem al societatii pentru
normalitate.
Vara aceea a fost o sete infinita, de lumina, de caldura, de zile
lungi cu soare bland, cu seri molcome si trupuri infierbantate. Raspuns al
rugilor noastre, vara lui 2013 s-a indurat pe la jumatatea lui august si ne-a
adus zilele toride, nisipul fierbinte, canicula ce musca din asfalt, aerul
fierbinte, uscat si datator de nevroze; iti amintesti?! am fugit, iarasi si iarasi, la munte, acolo vara devine
umana, verdele ne umple, umbra ne-ascunde in ochi de padure, oamenii intind bratele in imbratisari efemere si
vorbe cu talc ce-n zori se destrama;
Daca am putea da timpul inapoi si ar mai fi o data vara
lui 2013, printre atatea plecari, ne-am putea indragosti…
