Cupa Dr Gh Iacomi - Copiii muntelui

A fost editia a XXI-a a Cupei Dr Gh Iacomi, organizata de Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi. E prima data cand am fost direct implicata in organizare, de la inceput pana la sfarsit, anul trecut, am fost doar participant si tare am regretat. Anul acesta, s-au aliniat astrele si, pe langa calendarul aglomerat, mi se intampla lucruri frumoase, am parte de oameni dragi, emotie si drumuri, munte si natura;

Cupa noastra, atat asteptata a venit, pentru mine ca o confirmare a faptului ca putem realiza ceea ce ne propunem, daca suntem si  muncim  impreuna, daca imbinam pasiunea pentru munte si natura, cu dragostea de oameni si credinta in prietenie. M-am convins, o data in plus, ca nu stiu ce pot face, pana nu incerc, chiar si (aparent) imposibilul.

Conform traditiei, in primul weekend din iulie era programat acest  eveniment, concurs si intalnire de suflet, competitie dar si prilej de relaxare; desi anuntat pentru 5-7 iulie, am avut oaspeti inca de joi, care au ramas in tabara pana luni J ; A plouat aproape toata luna iunie, asa ca stiam ca vremea va avea un cuvant de spus in desfasurarea activitatilor noastre, dar va si tria dintre participanti;

Au raspuns chemarii noastre cluburi si oameni din toata tara, o spun fara falsa modestie, cu tot respectul pentru efortul si dragostea lor de munte:  Clubul Gioni Babos din Bucuresti Asociatia de Dezvoltare Durabila „Focul Viu" Focsani, Clubul Ia si Urca din Iasi, Asociatia Albatros Galati, Cet Crucea Talienilor Borca Neamt, Petrodava Piatra Neamt, Clubul de orientare, turism si ecologie Dobre Tudor, Clubul turistic speo-alpin S.A.L.T. Cluj infiinţat in 1980, clubul Corydalis Medias, Floare de colt Fieni J.

Am primit oaspetii cu paine, sare si sirop de brad J ; pe parcursul celor 2 zile, au fost probe de orientare turistica, alpinism, proba  individuala, culturala, probe teoretice, probe surpriza, precum si proba de regularitate, cu traseul clasic si traseul” de aventura”, putin mai dificil, dar cu siguranta spectaculos. Pentru copii, am avut program special, concursuri de alergare in sac, mers cu oul in lingura, pictura, orientare distractiva, pescuit in bol cu apa, catarare pe panou etc. Seara am savurat o mancare de varza cu carne de oaie, mamaliguta si ardei iute, pentru a rezista la focul de tabara, pana in zori de zi.

Festivitatea de premiere a fost un alt moment emotionant, s-au impartit premii si diplome, traditionale dar si mai neconventionale, s-au strans mainile, s-a cantat Imnul Prieteniei si ne-am despartit cu gandul si planuri pentru urmatoarea revedere; O data ce ai participat la un astfel de eveniment, te prinde “microbul” si mai vrei, nu mai poti lipsi…

Sunt saraci cuvintele de multumire celor care ne-au fost alaturi: colegii mei, care s-au intrecut pe sine, Adi, Nico, Narcisa, Tavi, Gianina, Daniel, Puiu si Bobo, Catalin B si Catalin R, Oana si Luci, Iulian, Cristi, Nicusor, Cristina, Mirela si Ionut Stefanescu, George,Petronela, Nea Tomita, Nea Ilie Dragan, care ne-a “orientat” toata saptamana, Andrei “Bate Toaca”, prietenilor de la Albatros, pentru consiliere “artistica”, prietenilor de la Gioni Babos, pentru povestile pline de talc si prietenia cu care ne sunt alaturi in fiecare an, celor de la Cet Crucea Talienilor, care sunt un exemplu de unitate,  tinerilor de la Ctm Nemiram Onesti, celor 2 membri de la “Ia si Urca” pentru spontaneitate si prezenta de spirit, precum si tuturor participantilor care au venit, fie din curiozitate, fie din dragoste de munte, de oameni, de frumos. Multumirile mele sunt si pentru Puiu Cazan care ne-a cantat si incantat in cele 2 nopti, la focul de tabara, cu cantece de munte, de dor si de tara.

Nu stiu daca toata lumea s-a simtit bine, daca toate cererile au fost indeplinite, daca asteptarile voastre s-au confirmat; stiu insa, ca am muncit mult, cu drag, am pus mult suflet si am facut tot ce ne-a stat in putinta sa va primim cu bratele deschise, sa va aratam Ceahlaul asa cum il stim si iubim noi, sa va amintiti cu drag de noi si de un weekend in care ne-am simtit binecuvantati, cand si vremea a fost de partea noastra.

Scriam acum vreo luna, ca mai vreau sa cred inprietenie, in oameni, in sinceritate; Ma simt norocoasa ca va am, ca ne putem intalni la munte, uitand de griji si de nevoi, ca-mi oferiti amintiri, emotie si zambet. Sambata noaptea am privit cel mai instelat cer  dintotdeauna, in timp ce padurea rasuna de glasul chitarilor….Singurul regret e ca nu am reusit sa stau mai mult cu fiecare din oamenii pe care i-am asteptat si cu care ne intalnim doar in momente de acest fel…

“N-am venit pentru trofee” sau “Noi venim si la anul, sa ne pastrati locul de cort” sunt vorbe care ne bucura, dar ne si obliga, sa fim mai buni, sa ramanem oameni si sa credem mai departe in prietenie. Inchei cu un citat sugestiv, care mie imi place mult, mai ales de cand Ioana ma insoteste in fiecare drumetie J

“Haideti sa ne-apropiem acum, sa credem impreuna,

caci credinta e cea mai grea amagire, dar si cea mai frumoasa povara,

sa credem ca daca noi vom fi mereu asa,

Muntele ne va astepta mereu,

cu bune, cu rele,

si ne va tine in poiana sa, pe fruntea, sau in inima sa,

fara sa ne intrerupa zborul din coarda,

sau sa ne fure stanca de sub picior…

sa credem ca ne vom întoarce cu bine, caci muntele e frumos

daca apuci sa-l vezi cu copiii tai “ (Andrei Tiberiu Cosmin)

Foto: Alex Mircea Iacobet