Munte(le)Negru de durere

Am fost in Muntenegru in 2011, cu autocarul...o tara splendida, cu un relief ce-ti taie respiratia, drumuri incomparabil mai bune decat ale noastre si mai bine semnalizate, oameni veseli si prietenosi, foarte ospitalieri; 

Desi nu ma mai uit la televizor, decat in caz de extrema urgenta, zilele astea am urmarit stirile despre tragedia din Muntenegru...m-au dezgustat discutiile fara cap si coada, parerile neavizate si strigate pe diverse posturi de televiziune, ale unor ziaristi ce cauta DOAR senzationalul in suferinta unor oameni ce n-au avut decat vina de a se fi aflat acolo, dorinta de a scoate vinovate, in general, agentiile de turism, cu orice pret, pentru ceea ce a fost acolo; 

Sunt sigura ca cei care si-au pierdut familii intregi acolo, sau care ii au pe cei dragi pe paturile de spital ar prefera un pic de liniste, mai multa decenta si respect pentru durerea lor, ce va ramane mult timp de-acum incolo, dupa cele cateva zile de tam-tam televizat....

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce s-au dus si sanatate multa celor care au supravietuit...

Mai cred in prietenie...

Versurile unui cantec fredonat deseori la focul de tabara suna cam asa:

"Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Şi-odat’ cu noi o lume ştie
La munte totu-i minunat..."

Cine a fost la munte, stie ca nu e intotdeauna asa, nu totul e minunat si nu intotdeauna; uneori ploua, alteori ninge, alteori te ratacesti sau ai intalniri neprevazute cu "localnicii", fie ei pasnici sau nu... dincolo de factorii de mediu, cand vine vorba de oameni, discutia e lunga si riscanta, disputele nesfarsite si, dupa mine, fara sens... cine e mai montaniard, cine iubeste si pretuieste mai mult muntele, cine si de ce alearga/nu mai alearga, mai mult decat ceilalti, cine a urcat mai multi munti sau a calcat pe mai multi in picioare/pe batatura, etc etc

Am avut parte de un weekend cald, in ciuda ploii si a vremii capricioase; am reintalnit oameni frumosi, de departe sau de aproape, am reusit sa ne strangem o trupa mai mare decat de obicei; am uitat deja ploaia si hainele reci, lipicioase, ude chiar si sub pelerina....imi raman insa amintirile frumoase, pentru ca atata vreau sa pastrez; 

Ma supara, insa rautatea, remarcile gratuite, comentariile inutile...orgolii fara sens, razbunari pentru fantome si frustrari trecute sau prezente; avem fiecare cicatrici sau ramasite, intamplari neplacute din partea semenilor, a oamenilor care odata ne-au fost dragi, apropiati sau prieteni; dar ce folos sa le purtam cu noi? sa le caram peste tot, ca o povara ce ne otraveste sufletul constant si ne umbreste bucuria ?! si daca cei ce ne-au ranit, nu ne mai sunt prieteni, de ce sa nu lasam sa treaca, sa ne vedem de drum, fiecare?! nu putem urca, fara sa calcam in picioare pe cineva ? nu putem sa ne indeplinim visele, planurile, fara a lovi in stanga si-n dreapta?

Sunt naiva, mi s-a mai spus....dar cum ramane cu "noi credem in prietenie" ?! 

Eu cred in prietenie; stiu, imbraca mai multe forme si nuante, avem prieteni foarte apropiati, intimi sau doar amici, fac diferenta intre ei....am prieteni buni sau foarte buni. Apropiati. Amici. Si oameni cu care pot sta de vorba, fara pretentia de prietenie, dar si fara frustrare, incrancenare sau rautati gratuite.... asta nu ma impiedica sa respect Omul din fiecare, performanta, omenia sau calitatile, pe care fiecare le are.

Sunt "dependenta" de prieteni; imi fac viata mai frumoasa; astept, de fiecare data, cu sufletul la gura, urmatoarea iesire, emotia reintalnirii ma bucura si ma face sa ma simt vie, recunoscatoare si sa-mi doresc sa fiu mai buna...

Nu vreti sa fim mai degraba prieteni ?! Sa ne intalnim zambind, senini si sa ne bucuram de munte, unde totul poate fi minunat, depinde doar de noi...

Later Edit
am ascultat o melodie care mi-a mers direct la suflet, am doar o inregistrare de la un concurs, dar va invit sa ascultati versurile :)

Arde de jale acum

Mai mocneşte în mine pădurea

Plânge, râde-n hohote iar

Dulce-amar

Doar dorul nebun

Mistuindu-mi în gând amintirea

Am uitat să vorbesc

Am uitat să iubesc

daca ploaia s-ar opri...

Parafrazand o melodie arhicunoscuta, daca ploaia s-ar opri, ne-ar prinde tare bine, avand in vedere ca in weekend plecam la munte, cu cortul, teoretic prima iesire de acest gen, pe acest an....mergem la Borca, la Cupa prietenilor de la CET Crucea Talienilor, indiferent de vreme, ne va tine de cald, cu siguranta revederea prietenilor de departe sau de aproape, chitara si focul de tabara; 

Si, fiindca e vremea numai buna de facut planuri, la o cafea fierbine, ma gandesc ca urmeaza o vara plina: saptamana viitoare o sa fiu la o nunta nonconformista, pe munte, la cabana, apoi vom merge pe traseul de aventura, in recunoastere, pe Ceahlau, apoi va fi concursul de alergare montana "Bate Toaca", tot in Ceahlau, apoi Cupa noastra, la Izvorul Muntelui, speram la Piatra Craiului, apoi Delta, Folk You, iarasi Ceahlau si tot asa :) ; Sanatosi sa fim, sa le facem pe toate !

si tot din cauza vremii, am avut timp de filme zilele astea, vi le recomand, sunt numai bune "de savurat"; vine weekendul, asa ca va doresc vreme buna, sau macar sa aveti oameni frumosi in preajma, sa va tina de cald :)

- Grozavul si Puternicul Oz, animatie, povesti, zane bune si rele, dragoste si ura, umor, un film bun sa ne descretim fruntile si sa bucuram copilul din noi :)

- The Best Offer un film trist, de dragoste, dar si de spulberat iluzia ca dragostea invinge totul, de vazut, neaparat;

- Fata fara zestre, alt film trist, rusesc, actori expresivi, cu o coloana sonora deosebita

- Amiralul, 2008, o drama istorica, despre evenimentele Razboiului Civil din Rusia, o dragoste imposibila, creionata pe fundalul atrocitatilor razboiului, un film rusesc despre onoare, patriotism si caracter

Vizionare placuta !

Despre Omul Frumos - Dan Puric

N-am sa scriu despre aceasta carte decat ca trebuie citita de fiecare din noi; personal am primit-o ca pe o lectie, despre ce inseamna frumos, valoare, traditie, dar si superficialitate si ipocrizie, in vremurile in care traim....mai jos, cateva citate:

"Pamantul acolo hranea pruni. Din pruni se facea tuica, iar din tuica se faceau  vise. Visele ii mai imblanzeau si pe tovarasi, iar directivele de partid erau adormite. Tuica adormea, ca o doica, copilul handicapat al omului, ideologia comunista. Si cateodata, tovarasii petreceau, adica redeveneau oameni; glumeau, jucau si uitau de lumea in care singuri s-au inchis. Cand se trezeau, tot ei erau aceia care se prabuseau profund in cosmarul care le incremenisera vietile”

“Dar babuţa nu ştia de succesele ţării. Viaţa ei se compunea din imagini de neşters:  copilărie, rîu, dragoste, munte, gospodărie, suferinţă, zîmbet şi poate multă lacrimă, erau elementele ce-i formau inima…”

“Nu se născuse lege care să-l confişte. Nu se născuse legea care să aresteze DORUL.  Acea „conditio valachie essendi”, condiţia valahă de a fi. DORUL era inima omului frumos, iar bolovanul era Romania eternă. Iar această Romanie eternă era îmbraţişată de „Romania libera”. Acest bolovan se strecura acum la vamă, dar el era de fapt, paşaportul băbuţei în faţa lui Dumnezeu, ce-şi murmura în tăcere istoria”.

"Cît de stupidă este ordinea făcută de om şi cît de frumoasă este viaţa făcută de Dumnezeu!”

"Omul frumos nu mai este la moda, la moda este omul util, omul eficient; Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ALA, pentru tine, este izbavitorsi-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana..."

From SAHARA, with love :)

Draga mea,

Iti scriu cu multa emotie, fiindca ma aflu intr-un loc special…cand ai primit ultima scrisoare din desert ?
Ma stii prea bine, sunt mereu pe drumuri, daca nu fizic, macar cu gandul, calatoresc zi si noapte…si cel mai greu lucru de facut, dupa o calatorie, e sa scriu despre ce am vazut si mai ales despre ce mi-a ramas…Am cateva locuri, atat de speciale incat n-as putea niciodata sa le asez intr-o ordine, si as enumera aici Meteora sau portul Kavala, din Grecia, Valea Regilor, Egipt, Golful Kotor, din Muntenegru, Zadar si Trogir, din Croatia, Catedrala Sacre Coeur din Paris; am adaugat zilele astea Sahara si nu atat desertul cat emotiile pe care le starneste :) ;

Sahara oferita turistilor, in Tunisia, este, de fapt,  o excursie care dureaza 2 zile, se strabat cam 1000 km, prin tara, si nu numai prin desert, este, dupa mine, obligatoriu de facut :), desi exista variante, functie de agentia aleasa, obiectivele principale sunt: El Jem, Kairouan, Gafsa, Oazele de munte, o aventura cu jeep-ul, traversarea unui lac sarat, o noapte petrecuta intr-o oaza, o excursie pe camile cu plecare din Douz, Matmata si casele trogloditilor si eventual Gabes, Sfax si Mahdia pe drumul de intoarcere.

N-am sa-ti scriu despre traseul nostru, cu zile si numar de km,  ma stii ca-s cam dezorientata, iti las tie toata libertatea sa descoperi aceste mici amanunte, cand te vei afla cu harta in fata, caci va veni si ziua aceea…

Prima oprire semnificativa a fost Kairouan; acesta este considerat al4-lea oras sfant al lumii islamice dupa Mecca, Medina si Ierusalim. Este totodata si cel mai important centru religios al Tunisiei si a fost capitala tarii pana in sec.12, in interiorul ei exista o abundenta de moschei, peste 50 la numar. Atractia principala a orasului este marea moschee Sidi Oqba, construita de regii dinastiei Aghlabide in jurul anilor 860 d.H.

Nu este permisa vizitarea, dar datorita unei opriri la un magazin artizanal de covoare, care avea o terasa pe acoperis am putut vedea si fotografia curtea interioara a moscheei. Aceasta are peste 400 de coloane de marmura si peste 17 usi masive de acces. Se poate urca pe scara de 128 de trepte facute din pietre funerare crestine pana in varful minaretului patrat. Se spune ca acea persoana care pleaca de sapte ori in pelerinaj la Kairouan e ca si cum ar merge o data la Mecca, indeplinindu-si datoria de credincios musulman. 

Fiindca a venit vorba de pelerinaje, am aflat de la Ana Maria ca, in religia islamica, pelerinajul este unul din cei 5 stalpi ai religiei islamice si este de 2 feluri:

- Pelerinajul mic, Umra, optional, se poate face oricand, in afara zilelor cand are loc pelerinajul mare 
- Pelerinajul mare, Hajj, obligatoriu, la Mecca, ce are loc intre zilele de 8-12 ale lunii Zul-Hijje (luna a douãsprezecea a anului islamic)
In Tunisia si in nordul Africii, covoarele sunt asociate cu Kairouanul. Aici se tes covoare traditionale, printr-un procedeu extrem de migalos de innodare a firelor. Un covor e cu atat mai valoros cu cat are mai multe noduri, cele normale au pana la 80 000 noduri/mp, cele de matase, mai deosebite, care isi schimba culoarea in functie de lumina, au pana la 250 000 noduri/mp, sunt confectionate din lana de oaie, lana de capra si matase. Am gasit aici covoare berbere foarte groase, chilimuri traditionale, carpete si chiar „covorul zburator” din poveste :) (covor din cea mai fina matase naturala, care isi schimba culoarea in timp ce sunt invartite).

Despre El Jem ce sa-ti scriu?! “Niste ruine”, vorba cuiva, urme ale civilizatiei romane ce dainuie peste veacuri, un Colosseum mai mic, denumit si Orasul Pierdut sau Orasul Distrus (Thystrus). Amfiteatrul romande la El Jem a fost al doilea ca marime din imperiul roman, cu o capacitate de cca 35000 de locuri, in prezent are arena intacta, celulele de sub arena pastreaza si acum urmele de la ghearele animalelor, iar cele 3 nivele de locuri pentru spectatori sunt aproape intacte. In centru se pregatea scena, pentru urmatoarele concerte. Mi-ar fi placut sa-l putem vedea seara, luminat…

La MAHRES, am gasit o balena :);  aici, bastinasii au fost rasplatiti de Allah, a esuat o balena, care a fost considerata  un dar al cerului. Localnicii au organizat petreceri  in centrul localitatii, consumand carnea balenei, apoi scheletul l-au amplasat in mijlocul localitatii pentru a le aminti ca sunt ocrotiti de fortele supranaturale…

La GAFSA, amprenta romana se pastreaza pretutindeni, cu bai romane si mozaicuri; Denumirea orasului provine de la o specie a omului preistoric Homo sapiens, cunoscuta sub numele de Capsa. Astazi Gafsa este un important centru regional care serveste si ca un punct de tranzit pentru numerosii turisti care calatoresc spre sudul Tunisiei, spre lacurile sarate sau spre Douz.

La Douz, la marginea desertului, ne-am plimbat cu camilele :)…Am inchiriat haine de beduin si esarfe de acoperit capul, ni s-a facut instructajul si am purces….camilele erau de fapt dromaderi, care asteptau cuminti, fiind dresati special pentru asta. Plimbarea a fost relativ lina, cu un ritm imposibil, nu stiam ca pot asemenea miscari din talie… dunele nu sunt la fel de impresionante ca cele vazute din Jeep… am sfarsit plimbarea calare, dar pe cal, dupa ce am asistat la scena “Rapirea din Serai”, a Nicoletei, de catre un beduin modern, cu facebook, email pe tel, 2 tel s.a. Imi amintesc si acum caldura insuportabila, de peste 35 de grade la ora 9 dimineata si lumina orbitoare reflectata de dunele de nisip. Excursia noastra s-a terminat rapid, cu nelipsita poza de grup, am predat hainele si am pornit mai departe catre Matmata, alta destinatie, alta uimire….

Matmata e locul unde se pot vizita locuintele traditionale ale berberilor, asa-numite ”locuinte troglodite”. Locuintele primitive sunt sapate în piatra, care pastreaza caldura iarna, si racoarea vara. Alaturarea reliefului cu aspect selenar, aparent nepopular, cu locuinte subterane, cu moschee si locuinte relative moderne din piatra alba, creeaza imagini ireale. Berberii din Matmata si-au sapat locuintele in piatra pentru a scapa de urmarirea dusmanilor, dar si pentru a se adapta eficient la caldura verii tropicale. Pe ei nu i-am gasit acasa, erau plecati la vanatoare, acasa erau doar femeile si copiii, bucurosi de oaspeti si familiarizati cu “hoardele” de turisti care le invadeaza casa si cotrobaie peste tot….ne-au facut ceai de menta, ne-au servit lipie cu ulei si miere, amestecate. M-a socat saracia, o curatenie ciudata, varuita parca, si multitudinea de obiecte de décor (de la fier de calcat pana la strasuri si paiete, perdele lucitoare, etc), simboluri precum pestele si mana Fatimei desenate peste tot. Cert e ca aveau muuuulte locuri de cazare, saltelele erau asezate direct pe jos, incapeam cu totii acolo, racoare era… nimic nu ne-a lipsit. Decat timpul, ca ne astepta urmatoarea destinatie :)

Chott el-Jerid este cel mai mare dintr-o serie de lacuri sarate gigant care separa nordul Tunisiei de zona sudica desertica. Ca si suprafata acopera aproximativ 5000 km patrati. In timpul verii este lipsit de viata, fiindca sub soarele arzator lacul seaca rapid, in desert apa se evapora de 15 ori mai repede decat in mod normal. Evaporandu-se, apa lasa o crusta de cristale de sare care stralucesc orbitor in lumina soarelui. In timpul iernii apa care provine de la ploi se aduna si viata revine in aceasta mare interioara. Lacul e marginit de mici orase-oaza, iar populatia de aici se ocupa in intregime de cultura palmierilor si recoltarea curmalelor. Pana nu demult, calatoriile peste Chott erau foarte riscante. Exista multe legende despre caravanele care au ratacit drumul si au disparut dar si povesti despre bandele de beduini care obisnuiau sa atace caravanele dupa ce le abateau din drum. La un popas, am gasit o taraba unde se vindeau curmale dar si trandafiri de desert. Trandafirii desertului sunt de fapt straturi de nisip cristalizat, care au luat forma unor petale de trandafir, straturi vechi de peste 2000 de ani. Tot aici am gasit si cele 3 modele de toaleta, aviz amatorilor :);

Ma apropii de final, nu inainte de a-ti povesti despre tura de munte din Tunisia, nu putea sa lipseasca; Oaza Chebika este cea maisudica din cele trei oaze de munte de la granita cu Algeria, celelate 2 fiind Tamerza(care e mai mare si prin urmare si mai frecventata de turisti) si Mides. Dupa desert, oaza apare ca o fortareata, dominata de terase  si cratere sapate in roca si morminte de tip marabu. Muntii Atlas se ridica brusc, ca niste blocuri puternice basculate pe verticala, aproape impenetrabili. O mica despicatura verticala in peretele de stanca ne deschide drumul spre inima muntilor, spre valea izvoarelor din interior, se numeste Poarta lui Ali Baba sau Poarta Pacatelor, superstitia spune ca cine are prea multe pacate nu va putea trece dincolo :) ;

Aici exista si acum un vechi sat, care in 1969, in urma unei inundatii puternice a fost parasit si lasat in ruine. Astazi traiesc 50 de familii, care se ocupa cu agricultura in oaza, sau se ocupa si de turistii care viziteaza oaza in numar mare. La intrarea in sat, ne-a luat in primire ghidul nostru din oaza, care vorbea putin romaneste si care a avut grija de noi ca de niste copii :) ;

Privelistea este splendida: muntii de piatra goala de o parte si de alta, iar noi, in defileu, sarind de o parte si de alta a cursului de apa, ne-am racorit mainile si fata in cascada din josul raului, de remarcat sistemul de irigatii, de-a lungul cursului apei, iar la baza muntelui, culturi suprapuse, mostre ale remarcabilului mod tunisian de a face agricultura stratificata: palmieri deasupra, carora le place caldura si rezista la temperaturi ridicate, sub ei pomi fructiferi si sub pomii fructiferi culturile de legume. Pauza de cafea de aici a fost si ea memorabila, in special datorita panoramei;

Dupa popasul de la Chebika vizitam Chottul El Gharsa, direct printre dune, nori de praf se ridica in urma fiecarui jeep, urmeaza o cursa nebuna prin desert, suntem azvarliti la propriu dintr-o parte in alta, e cald, la radio ascultam Michael Jackson, soferul zambeste mucalit, relaxat, pare ca nu aude tipetele noastre in timp ce escaladeaza  dunele cu inclinari ametitoare; masinile aluneca in nisip, intalnim granule si foi de cuart, care stralucesc puternic, reflectand razele soarelui. Fiind amiaza si o temperatura ridicata, putem admira si fotografia celebrul miraj Fata Morgana.

Decorul Razboiului Stelelor, chiar in centrul Chottului El Gharsa pare din alta lume, nu recunosc nimic, poate din cauza ca sunt singura care n-a vazut celebrul film...misunam peste tot, cautand umbra si urme ale filmului, ne miscam repede, simt ca in curand o sa ma usuc precum un smochine….mai exista martori ai eroziunii ramasi deasupra suprafetei nisipului, unul dintre acestia este deosebit de spectaculos, cel denumit „Gatul Camilei”, ma reabilitez si eu, doar Pacientul englez e unul din filmele preferate….

 Incerc sa inchei, desi am ramas cu sentimentul ca desertul e o poveste fara sfarsit…Sahara este mirajul Africii, simbolul sau unic, de negasit pe un alt continent; nemarginirea fierbinte a nisipului macinat are ceva cotropitor, te regasesti in fata propriilor limite, ravasit, dar cu sufletul larg deschis pana la linia orizontulu, respirand inecaciosul aer uscat, datator de iluzii dar si de viata… te lepezi brusc de orice ti-era familiar pana mai deunazi, te simti liber si puternic, intr-o goana nebuna, cautand nemarginirea, poti sa strigi, poti sa canti, poti sa zbori, poti sa uiti sau sa te iei la tranta cu orice sau oricine ar indrazni sa-ti spuna ca visezi....

Tunis, Cartagina, Sidi Bou Said

Am promis ca voi reveni cu impresii despre cateva obiective din Tunisia, toate pot fi vizitate prin intermediul excursiilor optionale sau, pe cont propriu, cu riscurile aferente. In acest post, despre Tunis, Sidi Bou Said, Cartagina.

Tunis este capitala Tunisiei, situata in nordul tarii in apropiere de lacul Tunis, o laguna joasa, si de golful Tunisului din Marea Mediterana. Orasul este impartit intre Ville Nouvelle (orasul nou), cu bulevarde largi, cladiri moderne, magazine si sedii de firme, unde cea mai circulata artera este Avenue Habib Bourguiba, foarte aglomerata si plina de cafenele pline ochi, orientate catre strada, ca la Paris J si vechea Medina (orasul vechi).

Vechea Medina dateaza din sec.7 si este si ea pe lista patrimoniului UNESCO. In vechea Medina se afla 2 moschei, inchise bineinteles pentru ne-islamici, 3 mederse (scoli coranice) dar si un palat Dar Othman.

Am vazut tancuri, garduri de sarma ghimpata, in fata principalelor institutii, soldati inarmati, multa politie; in rest, viata parea ca se desfasoara normal, chiar daca acum ceva vreme, si aici a avut loc o revolutie, m-au impresionat, ca peste tot in tara, autostrazile si drumurile foarte bune.

Dupa turul de oras, dimineata devreme am vizitat situl arheologic al Cartaginei, astazideclarat monument UNESCO. Nu recomand vizitarea acestui sit fara ghid; intrucat vizita noastra aici a fost relativ scurta, am vizitat doar  termele antoniene, nu si vizitat muzeul arheologic. Termele Antoniene care au fost cele mai mari bai publice din Imperiul Roman la un moment dat, astazi sunt cel mai bine conservat sit arheologic din Tunisia. Pe o platforma speciala gasim un fel de harta din marmura alba care este o reconstituire a termelor, iar 2 coloane repozitionate indica inaltimea initiala a termelor. Ghida noastra ne-a explicat ca termele au fost construite pe timpul imparatului Hadrian, aveau incaperi simetrice pentru barbati si pentru femei- erau de altfel un loc de socializare foarte important- caldura era asigurata printr-un sistem subteran de cuptoare si exista un bazin special pentru hidromasaj. Fiind atat de bine conservate atrag un mare numar de vizitatori, de regula, doar ca, la ora aceea, eram doar noi printre ruine, ne-am fotografiat, ne-am plimbat, am admirat marea, am visat putin, la alte vremuri….

Despre Sidi Bou Said am citit un articol in avion, intr-o revista pusa la dispozitie de catre compania aeriana, ocazie cu care mi-am mai exersat franceza mea de liceu…era o fotografie pe 2 pagini, alb albastra care mi-a ramas intiparita in minte….mi-am completat imaginea, plimbandu-ma pe strazile in panta, inguste si stralucitoare (de soare, nu neaparat si de curatenie).

Sidi Bou Said este situat la 20 km de Tunis, pe malul Mediteranei, este denumit si orasul artistilor, atrage anual personalitati, scriitori, vedete de cinema, etc.Istoria satului merge cu mult timp in urma, in sec.9, cand aici a fost construit un ribat (manastire fortificata) pentru a tine piept invadatorlor crestini se pare. In sec.13 s-a format o comunitate in jurul mormantului unui om sfant Sidi Bou Said, care a dat si numele asezarii. In fiecare an in luna august aici se serbeaza si comemoreaza faptele acestuia, in cadrul unui festival, care a ajuns sa fie foarte mediatizat si gustat de turisti. Pana in 1820 nu a fost permis accesul europenilor aici, dar de atunci satul a fost “descoperit” de Flaubert, Simone de Beauvoir si Andre Gide, care au scris toti despre el si au facut ca numarul de turisti sa creasca de la an la an...

E o terasa uriasa, deasupra marii, ireal de albastre… e impresionant  albul orbitor al zidurilor caselor, puternic luminate de soare, albastrul sclipitor al usilor si ferestrelor, agitatia molcoma a stradutelor intesate cu obiecte de ceramica, suveniruri, esarfe, pete de culoare pe fundalul alb-albastru…  

Dupa plimbarea pe cararea ce duce la mare, ne-am oprit la Café de Nattes, punctul central al satului, unde am savurat cea mai buna cafea din toata Tunisia, care ne-a tinut treze si vesele pana a doua zi dimineata, in zori…. Asa sentiment de relaxare si incantare am mai avut in port la Kavala, acum multi ani …  

Tunisia - promisiunea desertului

Tunisia este, pentru mine, un vis mai vechi, conturat din fotografii, date razlete si amintirile prietenelor mele, care au fost aici in 2008; au trecut cativa ani de atunci, o revolutie si multe schimbari, astfel incat acum am gasit o alta tara, insa, la fel de fascinanta si speciala.

Infotripul este excursia perfecta pentru consultantii in turism, intrucat ofera informatie, interactiune, contact direct cu specificul local, uneori cu turistii, precum si cu colegii de breasla; acesta a fost un info reusit, am avut un ghid de nota 10, un traseu spectaculos, obiective interesante, o petrecere traditionala tunisiana, cluburi, veselie si oameni frumosi, multumim Kartago Tours pentru invitatie !

Despre Tunisia, “tara voalului”, eu as spune ca e tara contrastelor, a misterelor ce se dezvaluie treptat,  mereu surprinzatoare, o destinatie ce promite mult celor ce trec de bariera aparentelor; am zburat cu Tunis Air, am aterizat la Tunis, tarziu in noapte, pe vant, dupa o ploaie neasteptata pentru localnici, ne-a intampinat un aeroport, curat, modern, aerisit si ghida zambitoare si hotarata, Ana Maria Candea. 

Traseul acestei saptamani a fost: Tunis -  Hammamet - Tunis – Chartagina - Sidi Bou Said -  excursia in Sahara - Coloseumul El Jem- lacul sarat Chot El Jerid - Mahdia – Sousse – Tunis. Prima zi a fost zi de vizita la hoteluri, in statiunea Yasmine Hammamet, ploaia ne-a insotit, insistent, marea a fost furioasa si tulbure, plajele pe alocuri distruse de valuri... Au urmat 3 zile de excursii, Tunis-ul cu ruinele legendarei Chartagina, oraselul traditional Sidi Bou Said, excursia de 2 zile in Sahara, apoi 2 zile de vizite la hoteluri, party, timp liber si relaxare. 

O trasatura specifica sufletului oriental este bucuria  negocierii, mai ales in zonele pentru turisti. Cu putina indemanare poti negocia chiar si la 20% din pretul cerut initial sau chiar mai mult, mie nu-mi place sa ma targuiesc, asa ca am preferat magazinele cu preturi fixe :);localnicii sunt ospitalieri,  prietenosi, uneori exagerand in amabilitatea de a te invita in magazinul/ceainaria/casa lui (in special in bazar), peste tot se vorbeste franceza, de la mic la mare, se gesticuleaza mult, nici o cladire privata nu poate depasi inaltimea moscheei celei mai apropiate, caci musulmanii considera ca Allah este deasupra tuturor…. asa ca majoritatea oraselor se intind, in mod traditional, pe orizontala si nu pe verticala... traficul in orasele mari este infernal, nu se respecta nici o regula, in Tunis, pe alocuri, erau tancuri, soldati inarmati si garduri de sarma ghimpata, pentru a preveni eventuale manifestatii; totodata, Tunisia este una dintre cele mai moderne natiuni islamice - femeile se bucura de toate drepturile, iar alcoolul este relativ la indemana. Au si ei mizeriile si cersetorii lor, zone intregi invadate de praf, resturi, pet-uri, moloz, aruncate la nimereala;

Statiunile, fiind extra sezon, le-am gasit mai putin animate, cu hoteluri luxoase sau doar accesibile, dar cu multiple posibilitati de relaxare: cluburi, aqua parc-uri, vaporase de croaziera, terenuri de golf, medina (orasul vechi inconjurat de ziduri de aparare medievale), cafenele, muzee, etc.

Intr-un alt post voi scrie despre Sahara si celelalte obiective turistice vizitate, cateva obiceiuri si traditii locale; 

Va recomand cu drag Tunisia; pe mine m-a surprins, foarte placut, mi-au ramas intiparite culorile vii, aromele puternice si lumina, atat de prezenta, chiar si in zilele ploioase…ca destinatie turistica, Tunisia este un taram ospitalier, exotic, plin de mirodenii, vestigii si orase stravechi, festivaluri, un litoral renumit (cea mai frumoasa plaja o gasim la Mahdia), o clima suportabila. Tara a apartinut pe rand, fenicienilor, cartaginezilor, bizantinilor, romanilor, arabilor, turcilor si francezilor, toate aceste imperii si-au lasat amprenta asupra acestei tari, unice prin diversitate.

Maturator de praf de stele...

Iar cand adorm spre dimineata
Imi reprosez de la inceput
Ca n-am luat totul de viata 
Si nu i-am dat cat as fi vrut......

Timpul nu mai avea rabdare

Niciodata n-am simtit mai acut vorbele lui Marin Preda, din Morometii... Timpul nu mai are rabdare cu mine, zilele zboara, drumurile se suprapun, oamenii "mei" se intalnesc tot mai des, ceea ce nu poate decat sa ma bucure; o oarecare agitatie, specifica primaverii, (anotimp care nu ma incanta cu nimic, decat cu albastrul infinit al cerului, in ipostaze fara numar ) se simte dimineata si seara, treburile de casa se cer facute, venirea Pastelui e mare prilej de zarva.... nu si pentru mine, iarasi sunt in afara "ordinii" firesti....

Mi-am recuperat masina, dupa 2 luni de ger, gheata, polei, zapada si noroi, dintr-un loc uitat de lume, parca si cu atat mai fermecator: Izvorul Alb. Un loc unde gasesti povesti, natura neintinata, o padure salbatica, pe ici pe colo hacuita de oameni fara cap si inima, oameni calzi, batrani muncitori cu maini noduroase si ochi blanzi, generosi si statornici; mai gasesti un francez haios, cu temperament solar, prins in iarna de 7 luni de la Izvor, care vorbeste 3 limbi si canta marseilleza cu frenezie...da, mai vin straini la noi, pentru romance, pentru locuri, pentru munca...

Am ajuns pentru prima oara la Cerebuc si la Sahastru, desi sunt ani buni de cand urc pe Ceahlau...locuri pe care nu le poti rata, cand ajungi aici; Abia astept sa revenim, in curand !

Am plantat, cu cei de la Club, molizi si paltini, in cadrul "Lunii Padurii", cu intarziere, fireste, din cauza iernii prelungite pana in aprilie...mi-a placut, mai vreau, abia astept sa mergem in poiana "noastra" :)

Citesc Dan Puric, cu uimire si cu pixul in mana, sa iau notite...are ceva omul acesta si ma intreb de ce l-am descoperit asa tarziu....asa cum multe altele mi se descopera abia acum...am noroc de oameni calzi in jurul meu, mi-s dragi prietenii acestia cu care mergem la munca, mergem pe munte, ziua sau noaptea, petrecem si cand ne e bine si cand ne e rau, e o perioada de relaxare nesperata dar binevenita.... in fiecare weekend, impachetez, despachetez.... as zice ca mi-e bine :)

Mai am 4 zile pana plec in Tunisia..... Viata e frumoasa !

Jurnal - Oana Pellea

Am citit Jurnalul Oanei Pellea weekendul trecut, profitand ca e cam ultimul liber, pentru o perioada lunga de timp. L-am citit fara pauza, jumatate ziua, jumatate noaptea, cu emotie si nevoia de confirmare. Imi placea actrita Oana Pellea, distinctia si discretia ei. Jurnalul m-a lasat fara cuvinte. Mi se pare de o sinceritate dezarmanta, mai mult decat fapte si date precise, gasim un amalgam de ganduri, trairi, intrebari, o introspectie taioasa, de bisturiu. Nu ma asteptam sa citesc lucruri “normale”, chiar banale, dar adevarate, intamplari sau sentimente in care sa ma regasesc…Jurnalul trebuie citit si simtit, nu comentat….

Dupa ce am terminat cartea, am ramas cu o stare de coplesitoare singuratate. Ma gandesc cu tristete ca, in jurul nostru, sunt parca prea putini oameni profunzi, frumosi si, mai ales, de la care sa am ce invata. Deseori, discutiile au ceva superficial, depresiile noastre sunt mereu aceleasi (criza, bani, iubiti/iubite, job sau lipsa lor), ca ne ascundem emotia sau ramanem ascunsi in noi, de teama judecatii celor din jur…

Imi doresc in continuare sa cunosc oameni care sa ma lase uimita, sa ma provoace, sa ma faca sa cresc, sa imi fie dor de ei, pentru ca le-am zarit lumea frumoasa sau au o poveste de spus copiilor din noi… imi doresc sa revad acei oameni de care mi-e dor in fiecare zi… Sunt oameni care iti dau aripi si altii care ti le frang… 

“Ce-mi place: Aventura lecturii. Sa nu am nimic de facut. Sa dau roata prin creierul meu. Sa fiu indragostita. Sa ma lupt cu defectele mele. Sa fiu un fel de martor al trecerii mele pe aici. Zacusca. Sa ma impac cu oameni cu care la un moment dat nu ne-am inteles. Sa merg pe jos. Mirosul de hartie. Senzatia de a fi si de a nu fi aici si acum, in acelasi timp.Tuica. Pacea. Amintirile. Infrangerea rautatilor din mine. Patul tare. Sa fac cumparaturi. Salata de andive cu ananas, mere si portocale. Sa vad lumea. Sa caut in tot farama de bun si frumos. parcurile. Independenta mea. Muzica care e muzica si barbatii care sunt barbati. Sa ma caut si sa ma uit din cand in cand.”

“Din pacate, trebuie sa ne luam cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi sa ne despartim din cand in cand de noi. Dar cel mai usor si cu placere m-as desparti din cand in cand de mine. Ce bine ar fi sa ne uitam putin. Cred ca ne-am iubi mai mult cand ne-am regasi. Ce dor imi e sa-mi fie dor de mine.”

“Oricum inveti mai mult din trecerea unui nor decat din emisiunile facute doar ca sa ramai cu creierul linistit si gol. Da, televiziunea a devenit pe tot globul cel mai folosit detergent. Nu-i zice nici Ariel, nici Omo, ci pur si simplu televiziune. Detergentul televiziune va lasa creierele curate si mirosind placut. Folositi cu incredere. Spala tot.”

“Cand esti nemultumita sau ti se pare ca ai probleme…cand vii acasa, pune mana dreapta la spate si incearca sa te descurci numai cu mana stanga: sa dai foc la aragaz, sa te speli, sa iei ce-ti trebuie din frigider… Zece minute, nu mai mult… Si, dupa zece minute, ia-ti mana dreapta de la spate si uita-te la ea cu ochii, cu ochii tai de carne. Si ai sa vezi minunea! Ai sa vezi ce înseamna sa ai doua maini. Sau doua picioare. Ai sa intelegi ce inseamna sa fii sanatos in minunea Domnului. Si intreaba-te dupa asta: cat de importante erau problemele pe care credeai ca le aveai acum zece minute?”

“S-a spus ca ochelarii de soare s-au inventat pentru protectia solara. Nu cred. Da, pentru protectie, dar nu de soare. Purtam ochelari ca sa ascundem ce gandim, ca sa vedem, dar sa nu fim cititi”. Si eu port ochelari de soare, numai ca nu pot scapa de sentimental de tristete. Parca trisez…Mi-e greu sa ma uit prin ochelarii de soare in ochii oamenilor. E un schimb inegal. De fapt, umblam in spatele ochelarilor. De ce simt oamenii nevoia sa umble ascunsi dupa ceva ?!”

"Imi place lemnul. Are miros, are viata si are istorie. Iti spune o poveste. Ce poveste iti poate spune metalul ? Ma uit la masa de lemn la care sunt si ma gandesc cate pasari s-or fi odihnit pe copacul din care e facuta ?!Si cate cantece o fi ascultat ? De cate ori o fi inflorit? “ 

"Din nou dor de crapă pietrele. Cateodată, nu ştiu de ce, dorul mi se asociaza cu lupii care urla in pustiu"