From SAHARA, with love :)

Draga mea,

Iti scriu cu multa emotie, fiindca ma aflu intr-un loc special…cand ai primit ultima scrisoare din desert ?
Ma stii prea bine, sunt mereu pe drumuri, daca nu fizic, macar cu gandul, calatoresc zi si noapte…si cel mai greu lucru de facut, dupa o calatorie, e sa scriu despre ce am vazut si mai ales despre ce mi-a ramas…Am cateva locuri, atat de speciale incat n-as putea niciodata sa le asez intr-o ordine, si as enumera aici Meteora sau portul Kavala, din Grecia, Valea Regilor, Egipt, Golful Kotor, din Muntenegru, Zadar si Trogir, din Croatia, Catedrala Sacre Coeur din Paris; am adaugat zilele astea Sahara si nu atat desertul cat emotiile pe care le starneste :) ;

Sahara oferita turistilor, in Tunisia, este, de fapt,  o excursie care dureaza 2 zile, se strabat cam 1000 km, prin tara, si nu numai prin desert, este, dupa mine, obligatoriu de facut :), desi exista variante, functie de agentia aleasa, obiectivele principale sunt: El Jem, Kairouan, Gafsa, Oazele de munte, o aventura cu jeep-ul, traversarea unui lac sarat, o noapte petrecuta intr-o oaza, o excursie pe camile cu plecare din Douz, Matmata si casele trogloditilor si eventual Gabes, Sfax si Mahdia pe drumul de intoarcere.

N-am sa-ti scriu despre traseul nostru, cu zile si numar de km,  ma stii ca-s cam dezorientata, iti las tie toata libertatea sa descoperi aceste mici amanunte, cand te vei afla cu harta in fata, caci va veni si ziua aceea…

Prima oprire semnificativa a fost Kairouan; acesta este considerat al4-lea oras sfant al lumii islamice dupa Mecca, Medina si Ierusalim. Este totodata si cel mai important centru religios al Tunisiei si a fost capitala tarii pana in sec.12, in interiorul ei exista o abundenta de moschei, peste 50 la numar. Atractia principala a orasului este marea moschee Sidi Oqba, construita de regii dinastiei Aghlabide in jurul anilor 860 d.H.

Nu este permisa vizitarea, dar datorita unei opriri la un magazin artizanal de covoare, care avea o terasa pe acoperis am putut vedea si fotografia curtea interioara a moscheei. Aceasta are peste 400 de coloane de marmura si peste 17 usi masive de acces. Se poate urca pe scara de 128 de trepte facute din pietre funerare crestine pana in varful minaretului patrat. Se spune ca acea persoana care pleaca de sapte ori in pelerinaj la Kairouan e ca si cum ar merge o data la Mecca, indeplinindu-si datoria de credincios musulman. 

Fiindca a venit vorba de pelerinaje, am aflat de la Ana Maria ca, in religia islamica, pelerinajul este unul din cei 5 stalpi ai religiei islamice si este de 2 feluri:

- Pelerinajul mic, Umra, optional, se poate face oricand, in afara zilelor cand are loc pelerinajul mare 
- Pelerinajul mare, Hajj, obligatoriu, la Mecca, ce are loc intre zilele de 8-12 ale lunii Zul-Hijje (luna a douãsprezecea a anului islamic)
In Tunisia si in nordul Africii, covoarele sunt asociate cu Kairouanul. Aici se tes covoare traditionale, printr-un procedeu extrem de migalos de innodare a firelor. Un covor e cu atat mai valoros cu cat are mai multe noduri, cele normale au pana la 80 000 noduri/mp, cele de matase, mai deosebite, care isi schimba culoarea in functie de lumina, au pana la 250 000 noduri/mp, sunt confectionate din lana de oaie, lana de capra si matase. Am gasit aici covoare berbere foarte groase, chilimuri traditionale, carpete si chiar „covorul zburator” din poveste :) (covor din cea mai fina matase naturala, care isi schimba culoarea in timp ce sunt invartite).

Despre El Jem ce sa-ti scriu?! “Niste ruine”, vorba cuiva, urme ale civilizatiei romane ce dainuie peste veacuri, un Colosseum mai mic, denumit si Orasul Pierdut sau Orasul Distrus (Thystrus). Amfiteatrul romande la El Jem a fost al doilea ca marime din imperiul roman, cu o capacitate de cca 35000 de locuri, in prezent are arena intacta, celulele de sub arena pastreaza si acum urmele de la ghearele animalelor, iar cele 3 nivele de locuri pentru spectatori sunt aproape intacte. In centru se pregatea scena, pentru urmatoarele concerte. Mi-ar fi placut sa-l putem vedea seara, luminat…

La MAHRES, am gasit o balena :);  aici, bastinasii au fost rasplatiti de Allah, a esuat o balena, care a fost considerata  un dar al cerului. Localnicii au organizat petreceri  in centrul localitatii, consumand carnea balenei, apoi scheletul l-au amplasat in mijlocul localitatii pentru a le aminti ca sunt ocrotiti de fortele supranaturale…

La GAFSA, amprenta romana se pastreaza pretutindeni, cu bai romane si mozaicuri; Denumirea orasului provine de la o specie a omului preistoric Homo sapiens, cunoscuta sub numele de Capsa. Astazi Gafsa este un important centru regional care serveste si ca un punct de tranzit pentru numerosii turisti care calatoresc spre sudul Tunisiei, spre lacurile sarate sau spre Douz.

La Douz, la marginea desertului, ne-am plimbat cu camilele :)…Am inchiriat haine de beduin si esarfe de acoperit capul, ni s-a facut instructajul si am purces….camilele erau de fapt dromaderi, care asteptau cuminti, fiind dresati special pentru asta. Plimbarea a fost relativ lina, cu un ritm imposibil, nu stiam ca pot asemenea miscari din talie… dunele nu sunt la fel de impresionante ca cele vazute din Jeep… am sfarsit plimbarea calare, dar pe cal, dupa ce am asistat la scena “Rapirea din Serai”, a Nicoletei, de catre un beduin modern, cu facebook, email pe tel, 2 tel s.a. Imi amintesc si acum caldura insuportabila, de peste 35 de grade la ora 9 dimineata si lumina orbitoare reflectata de dunele de nisip. Excursia noastra s-a terminat rapid, cu nelipsita poza de grup, am predat hainele si am pornit mai departe catre Matmata, alta destinatie, alta uimire….

Matmata e locul unde se pot vizita locuintele traditionale ale berberilor, asa-numite ”locuinte troglodite”. Locuintele primitive sunt sapate în piatra, care pastreaza caldura iarna, si racoarea vara. Alaturarea reliefului cu aspect selenar, aparent nepopular, cu locuinte subterane, cu moschee si locuinte relative moderne din piatra alba, creeaza imagini ireale. Berberii din Matmata si-au sapat locuintele in piatra pentru a scapa de urmarirea dusmanilor, dar si pentru a se adapta eficient la caldura verii tropicale. Pe ei nu i-am gasit acasa, erau plecati la vanatoare, acasa erau doar femeile si copiii, bucurosi de oaspeti si familiarizati cu “hoardele” de turisti care le invadeaza casa si cotrobaie peste tot….ne-au facut ceai de menta, ne-au servit lipie cu ulei si miere, amestecate. M-a socat saracia, o curatenie ciudata, varuita parca, si multitudinea de obiecte de décor (de la fier de calcat pana la strasuri si paiete, perdele lucitoare, etc), simboluri precum pestele si mana Fatimei desenate peste tot. Cert e ca aveau muuuulte locuri de cazare, saltelele erau asezate direct pe jos, incapeam cu totii acolo, racoare era… nimic nu ne-a lipsit. Decat timpul, ca ne astepta urmatoarea destinatie :)

Chott el-Jerid este cel mai mare dintr-o serie de lacuri sarate gigant care separa nordul Tunisiei de zona sudica desertica. Ca si suprafata acopera aproximativ 5000 km patrati. In timpul verii este lipsit de viata, fiindca sub soarele arzator lacul seaca rapid, in desert apa se evapora de 15 ori mai repede decat in mod normal. Evaporandu-se, apa lasa o crusta de cristale de sare care stralucesc orbitor in lumina soarelui. In timpul iernii apa care provine de la ploi se aduna si viata revine in aceasta mare interioara. Lacul e marginit de mici orase-oaza, iar populatia de aici se ocupa in intregime de cultura palmierilor si recoltarea curmalelor. Pana nu demult, calatoriile peste Chott erau foarte riscante. Exista multe legende despre caravanele care au ratacit drumul si au disparut dar si povesti despre bandele de beduini care obisnuiau sa atace caravanele dupa ce le abateau din drum. La un popas, am gasit o taraba unde se vindeau curmale dar si trandafiri de desert. Trandafirii desertului sunt de fapt straturi de nisip cristalizat, care au luat forma unor petale de trandafir, straturi vechi de peste 2000 de ani. Tot aici am gasit si cele 3 modele de toaleta, aviz amatorilor :);

Ma apropii de final, nu inainte de a-ti povesti despre tura de munte din Tunisia, nu putea sa lipseasca; Oaza Chebika este cea maisudica din cele trei oaze de munte de la granita cu Algeria, celelate 2 fiind Tamerza(care e mai mare si prin urmare si mai frecventata de turisti) si Mides. Dupa desert, oaza apare ca o fortareata, dominata de terase  si cratere sapate in roca si morminte de tip marabu. Muntii Atlas se ridica brusc, ca niste blocuri puternice basculate pe verticala, aproape impenetrabili. O mica despicatura verticala in peretele de stanca ne deschide drumul spre inima muntilor, spre valea izvoarelor din interior, se numeste Poarta lui Ali Baba sau Poarta Pacatelor, superstitia spune ca cine are prea multe pacate nu va putea trece dincolo :) ;

Aici exista si acum un vechi sat, care in 1969, in urma unei inundatii puternice a fost parasit si lasat in ruine. Astazi traiesc 50 de familii, care se ocupa cu agricultura in oaza, sau se ocupa si de turistii care viziteaza oaza in numar mare. La intrarea in sat, ne-a luat in primire ghidul nostru din oaza, care vorbea putin romaneste si care a avut grija de noi ca de niste copii :) ;

Privelistea este splendida: muntii de piatra goala de o parte si de alta, iar noi, in defileu, sarind de o parte si de alta a cursului de apa, ne-am racorit mainile si fata in cascada din josul raului, de remarcat sistemul de irigatii, de-a lungul cursului apei, iar la baza muntelui, culturi suprapuse, mostre ale remarcabilului mod tunisian de a face agricultura stratificata: palmieri deasupra, carora le place caldura si rezista la temperaturi ridicate, sub ei pomi fructiferi si sub pomii fructiferi culturile de legume. Pauza de cafea de aici a fost si ea memorabila, in special datorita panoramei;

Dupa popasul de la Chebika vizitam Chottul El Gharsa, direct printre dune, nori de praf se ridica in urma fiecarui jeep, urmeaza o cursa nebuna prin desert, suntem azvarliti la propriu dintr-o parte in alta, e cald, la radio ascultam Michael Jackson, soferul zambeste mucalit, relaxat, pare ca nu aude tipetele noastre in timp ce escaladeaza  dunele cu inclinari ametitoare; masinile aluneca in nisip, intalnim granule si foi de cuart, care stralucesc puternic, reflectand razele soarelui. Fiind amiaza si o temperatura ridicata, putem admira si fotografia celebrul miraj Fata Morgana.

Decorul Razboiului Stelelor, chiar in centrul Chottului El Gharsa pare din alta lume, nu recunosc nimic, poate din cauza ca sunt singura care n-a vazut celebrul film...misunam peste tot, cautand umbra si urme ale filmului, ne miscam repede, simt ca in curand o sa ma usuc precum un smochine….mai exista martori ai eroziunii ramasi deasupra suprafetei nisipului, unul dintre acestia este deosebit de spectaculos, cel denumit „Gatul Camilei”, ma reabilitez si eu, doar Pacientul englez e unul din filmele preferate….

 Incerc sa inchei, desi am ramas cu sentimentul ca desertul e o poveste fara sfarsit…Sahara este mirajul Africii, simbolul sau unic, de negasit pe un alt continent; nemarginirea fierbinte a nisipului macinat are ceva cotropitor, te regasesti in fata propriilor limite, ravasit, dar cu sufletul larg deschis pana la linia orizontulu, respirand inecaciosul aer uscat, datator de iluzii dar si de viata… te lepezi brusc de orice ti-era familiar pana mai deunazi, te simti liber si puternic, intr-o goana nebuna, cautand nemarginirea, poti sa strigi, poti sa canti, poti sa zbori, poti sa uiti sau sa te iei la tranta cu orice sau oricine ar indrazni sa-ti spuna ca visezi....