Cutia Pandorei

"Și dacă tot ai deschis Cutia Pandorei...las-o deschisă până la sfârșit."

Așa mi-a spus, într-o zi de iarnă cenușie.

Dar oare, nu asta e menirea ei? Odată deschisă...să rămână așa până la sfârșit, până când firava speranță își croiește drum în lumea largă, printre toate cele rele?

Dăruită pământenilor drept răzbunare a zeilor pentru îndrăzneala de a-și depăși condiția și a ținti mai sus, Cutia Pandorei e o metaforă. De-a lungul timpului, legenda a luat forme diverse, funcție de cine a scris-o – sensul de bază  face referire la un subiect tabu, un subiect sensibil ce ar putea declanșa controverse în orice discuție, este expresia ce poate însemna că spui lucrurilor pe nume, fără ocolișuri sau alte artificii, iar acest lucru poate atrage după sine reacții negative.

Cutia Pandorei a ajuns în mijlocul oamenilor prin intermediul unui dar de nuntă, făcut de Zeus primei femei de pe pământ, Pandora.  

Darul, formă perfectă pentru a convinge de bunele intenții. Direct sau indirect, el ajunge cumva acolo unde  trebuie să "lucreze". Căci curiozitatea e grea boală și cine îi poate rezista? Cu siguranță, nu o femeie... 

O dată cu darul, s-au revărsat  asupra lumii toate tarele imaginate sau fabricate de zei: aroganța, suferința, cruzimea, lăcomia, gelozia, ura, tristețea, teama, bolile, lenea, moartea. Pe fundul cutiei, acoperită de toate cele urâte și grele, s-a pitit, neștiută, speranța, ca ultimă redută a omului în fața necazurilor lumii.

Și uite așa, din legendă în poveste sau experiență de viață, am ajuns în anul de grație 2023, care a început vesel, cu o unică Dorință, lait-motiv și condiție sine-qua-non a unui an cum alții n-au mai fost. După fascinantul 2022, când Universul mi-a dăruit timp, dragoste,provocări, călătorii și multă încredere, m-am tot întrebat ce aș mai putea pune pe lista de dorințe a unui an proaspăt, ca scos din cutie -  fie ea și Cutia Pandorei. Ce-mi lipsește, ce îmi folosește, ce mă provoacă, ce mă bucură?

Anul 2023 va fi despre mine. Mai mult ca până acum, diferit de tot ceea ce a fost până acum. Dacă mă întrebi ce am de pierdut, îți voi răspunde că știu ce nu mai am de pierdut – timpul!  Anul acesta îmi doresc să trăiesc, de-adevăratelea, fără frică și fără limite, fără îndoială și fără regrete. Cu toții ne dorim ceva de la viață, rareori același lucru. Luăm cu ambele mâini tot ce e omenește posibil. Rareori ne gândim să și dăm tot ce e omenește posibil. Fără teamă. Fără așteptări. Fără condiții. Fără regrete.

Anul acesta Cutia Pandorei este mai mult decât o metaforă.

E mai degrabă cutia cu surprize. O dată deschisă...totul e posibil, bun sau rău, drept sau nedrept, ușor sau greu. Și atunci, de ce să nu ne dăm voie să ”gustăm”, să ne bucurăm, să trăim, să lăsăm în urmă ce ține de trecut și să privim drept, înainte?

Am deschis-o fără ezitare, din curiozitate și cu bucuria căutătorilor de aur, la prima sclipire. Am deschis-o pentru mine. Pentru mine o las deschisă, căci, nu se știe niciodată ce mai poți găsi pe fundul ei, lângă speranță, nu? Cred în puterea oamenilor de a schimba destine, atunci când au acea credință ce mută munții și înțelepciunea să îi lase la loc. Dacă există speranță...  

Anul acesta o să experimentez, căci nici un fel de experiență, bună sau rea, blândă sau dureroasă, nu este irosită vreodată. Tot ceea ce trăim sau ni se întâmplă trebuie să aibă o însemnatate, indiferent dacă ii recunoaștem semnificația sau ne-o imaginăm. Nici un om cu care ne intersectăm, o zi sau 100, nu ne e întâmplător, nu e degeaba. Tot ceea ce ni se întâmplă...ne va duce până la urmă undeva.

Anul acesta, Cutia Pandorei va fi personajul pozitiv al poveștii, indiferent de sfârșitul acesteia. Avem nevoie de speranță, pentru a putea merge mai departe. Avem nevoie de lumină, pentru a desluși cețuri și a răzbate în întuneric. Avem nevoie de înțelepciune, pentru a putea accepta ceea ce nu poate fi schimbat. Avem nevoie de încredere, pentru a demola ziduri și a ajunge la miez. Avem nevoie de oameni și iubire, pentru a (ne) putea reconstrui, așa imperfecți cum suntem...

 *********************************************************************************

Legenda:

”Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.

După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de îndrăzneala acestuia și a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena], bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și, nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie Speranța.

Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soție și cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a acceptat-o de soție. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia și astfel toate relele din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșată, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era Speranța.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Pandora)

 

”Dupa legenda Pandorei, omul ar fi primit binefacerile focului, în pofida dorinței zeilor și faptele rele ale femeii, împotriva voinței sale. Femeia este prețul focului. Nu trebuie, bineînteles, reținute decat simbolurile incluse in legenda. Ele demonstreaza ambivalenta focului care i-a conferit omenirii o mare putere, dar care ii poate deasemenea aduce fie nefericirea, fie la fericirea, dupa cum dorintele oamenilor vor fi drepte sau perverse. Si adesea femeia este aceea care transforma focul intr-o unealta a nefericirii. Focul mai simbolizeaza si iubirea pe care orice om o doreste, deși ii aduce suferința. Omul, care a furat focul zeilor, ii va suferi arsura din cauza focului dorintelor. Pandora simbolizeaza focul dorintelor care aduc nefericirea oamenilor.

Asadar, Pandora este prima femeie din lume in viziunea mitologiei grecesti. Ea a fost facuta de Hefaistos din lut si apa la porunca lui Zeus, iar zeii Olimpului i-au daruit multe daruri: Atena a imbracat-o, Afrodita i-a dat frumusete, Apollo i-a dat muzica, iar Hermes graiul. Zeus o prezinta pe Pandora fratelui lui Prometeu, Epimeteu, pentru a razbuna furtul focului ceresc. Pandora deschide cutia lasand moartea si toate relele sa iasa afara in lume, iar speranta ramane inchisa. (https://mythologica.ro/cutia-pandorei/)