Borca 2014 - pe-un picior de plai...

"Atunci când în sufletul meu furtuna e în toi
Zâmbesc şi mă gândesc la voi
Si până cade bruma pe ale noastre frunţi
Prieteni, ne-ntâlnim în munţi..."

Scriam anul trecut, pe vremea aceasta, ca mai cred inprietenie, in omenia oamenilor asa-zisi de munte, in  onestitate… Cupa de la Borca de anul acesta, organizata de Cet Crucea Talienilor a venit ca o confirmare a asteptarilor mele, nerostite. Sezonul de ploi e la el acasa in luna iunie, asa ca au fost ceva intrebari  legate de starea vremii, in timp ce faceam lista de participanti :)

Vineri seara am ajuns cu mic cu mare la Stejaru, locul ales pentru cupa. Printre picuri de ploaie, am inaugurat cortul nou nout(nu e rezistent la mirosurile din vecinatate:D), ane-am gasit un loc bun la foc si am asteptat ceilalti participanti – sunt unele pasari de noapte, care isi fac aparitia doar la ore mici, se cheama albatrosi si vin de departe…locuiesc in corturi puse doar pe-ntuneric si-l au ca guru pe Nea Ilie :)

Focul de tabara s-a intetit, chitarile au rasunat si mai frumos; gazda locului ne-a omenit cu varf si-ndesat, pana in zori de zi, poeziile s-au strecurat printre cantecele de munte, iar mistretul cu colti de argint a fost stapanul absolut al noptii - cine n-a dormit, stie despre ce vorbesc... :)

Dupa somnul de 2 ore, cafeaua si dorul de duca ne-au pus pe picioare si ne-au trimis la plimbare, printre vai si printre creste, pe dealuri, de un verde imbietor, acoperite cu sanziene si alte flori colorate. Drumetia a avut si o parte delicioasa, casul si urda au fost excelente, cainii de la stana foarte hotarati sa ne tina la distanta; intorsi in tabara, am intrat in “lupta” pentru premii, a fost crosul pentru femei, barbati, veterani si copii, proba de orientare, apoi proba surpriza. Pe care marturisesc ca am ratat-o, am atipit jumatate de ora, timp in care s-a tras cu pusca, cu pistolul, s-au dat in tiroliana sau au pescuit-chinuit rame :).  Seara ne-a gasit nepregatiti pentru cultural, asa ca a trebuit sa improvizam…mai o legatura cu ceapa, mai un chitarist de ocazie, mai un copil scos la inaintare pentru impresie - cumva, cumva, ne-am descurcat, competitia de la acest gen de evenimente presupune umor  si multa voie buna.

Desi poate parea plictisitor, sa faci aceleasi lucruri 2-3 seri la rand, va asigur ca nu-i asa…am stat din nou la foc,  ascultand chitarile, intre prieteni, mai mult tacand decat vorbind si ce bine a fost…!

M-am bucurat ca gazdele au stat de aceasta data cu noi, printre noi, prezente peste tot, i-am simtit mai aproape ca oricand, iar despre ospitalitate…ce sa va spun, decat mergeti si va convingeti singuri, merita ! Un eveniment reusit, care a adunat oameni de departe, desi nedrept de putini pentru cat de frumos a fost. 

Desi nu e loc de odihna, la aceste iesiri, am plecat zambind, cu sufletul impacat si increderea ca se poate, sa fim mai buni, sa fim prieteni, sa daruim-macar un zambet, o vorba buna, o imbratisare…