Povestile Macinului - povestea noastra

Sunt oameni care mi s-au lipit de suflet, fara sa-mi dau seama si fara sa stiu de ce; sunt oameni  pentru care as merge la capatul tarii, fara prea multe intrebari – oameni simpli si complicati, frumosi si ambitiosi, care-mi aduc zambet sau umbre uneori :). Sunt locuri unde revin cu drag si cu emotie, indiferent de cate ori, fiindca acolo am amintiri, acolo ma simt eu, acolo tacerea e cel mai bun raspuns.

Macinul e unul dintre ele- Invitatia de a vedea muntele verde a venit timid, la Izvoru Muresului, o data cu promisiunea ca ne vom revedea in fiecare luna a acestui an (cam greu de realizat, dar cine stie :); A capatat o forma usor ambigua  si  un program destul de incarcat, o data ce a trecut pe la Tibi :D ;

Multi chemati, putini alesi au fost la aceasta intalnire cu iz de poveste, din cele 4 colturi ale tarii… Ploaia ne-a insotit constiincioasa de la Bacau la Galati, unde am ajuns prea devreme - dar la timp pentru plimbarea pe faleza, mult asteptata, cu Mariana. Norii de ploaie s-au imprastiat repejor, iar cenusiul a palit in fata verdelui crud al salciilor si arborilor ce strajuiesc faleza- am avut si o prima intalnire cu liliacul, una din florile mele preferate.

Drumul spre Luncavita a fost mai scurt ca alta data, am inlaturat toate barierele intalnite in cale, am intins cortul…da, prima data in aprilie, nici mie nu-mi venea sa cred, cu doar 2 saptamani inainte, in Ceahlau, inotam in zapada pana la brau :)….

“Povestea” a continuat pe seara cu un foc  molcom  si surpriza tragerii la sorti: uitati de cluburi, de concursurile cu probe stiute pe dinafara, de tot ce stiati despre lire, poftiti la joaca - chitaristii au devenit capitani de echipa, echipele amestecate, iar probele…surpriza ! Ne-au  incalzit focul, bucuria ca ne-am reintalnit, chitarile, care au rasunat cu generozitate, pana in zori de zi.

Ziua de sambata a inceput cu o cafea buna. Cu teste teoretice haioase. Cu dor de duca. Cu muuult verde si  cer senin, cu soare de primavara bland si vant jucaus printre copaci. In joaca, ne-am cunoscut mai bine-facem o recapitulare a gesturilor fiecaruia :)? Pana sa obosim, am ajuns pe varf –Vf Tutuiatu, 467 m…in drumul nostru, ni s-au inverzit ochii de atata culoare, ne-au asteptat broastele testoase pitite printre stanci (nu i-am inteles pe cei care au tinut neaparat sa le ia in brate sa se fotografieze cu ele). 

Pe varf, ne-am incarcat bateriile la soare, ne-am bucurat de liniste si pace, am visat la un somn odihnitor, cum nu am mai avut de mult...am admirat panorama, am ascultat povestile ghidului nostru – cui i-a mai stat mintea la concurs ?! La coborare, am vazut bujorii imbobociti, imi imaginez ce splendoare sunt cand vor inflori, poate le face cineva poze macar la viitoarele iesiri…

In tabara, a urmat mobilizarea generala…strigate de razboi, arme albe, sfarma-piatra, atelier de creatie pe piatra de Macin, repetitii intense, chinul creatiei ne-a cuprins pe toti….organizatorii au pus-o de-o ciorba, fetele gospodine si-au suflecat manusitele, baietii au umplut sopronu' cu lemne pt iarna (pardon, pt focul de tabara)… eu am avut o echipa de nota 10, ne-am gasit toti “calmi” si iubitori de pace  si de frumos….Ciorba de pui a fost pentru suflet si pentru a ne incalzi, in prag de noapte senina si racoroasa.

Culturalul a fost cireasa de pe tort, fiecare echipa s-a straduit sa scoata ce-I mai bun din piatra, poezie, umor si alte asemenea; in jurul focului, avem un alt curaj si totusi, vrem sa fim mai buni. Nu uitati, Make Love Not War :D

Scenete, umor de situatie sau de limbaj, haz de necaz sau pamflet,  cantece de munte, ale lor sau ale noastre, toate sunt parte din povestea oamenilor de munte care, din cand in cand, mai vin impreuna sa se bucure, sa viseze, sa traiasca simplu si frumos. Ne leaga dragostea de munte, dorul de poteci, freamatul padurii. Ne aduc impreuna un foc de tabara sau o chitara; un zambet, o bucata de sunca cu ceapa, o zacusca sau o turta dulce  impartite cu toti ceilalti. Dimineata vine mereu prea devreme, duminica e mereu prea aproape. Ne luam la revedere de 3 ori cu vorbe si de mai multe ori in tacere  si tot nu e de-ajuns :) … cine vrea sa plece ? cui ii mai pasa de oboseala ?! cui nu-I plac povestile ?

Incercati, macar o data. Mergeti la munte, mergeti prin paduri, cautati oamenii langa care puteti fi voi, care nu va judeca si nu va pun etichete. Care va primesc alaturi, fara sa va-ntrebe de ce, cine sunteti si de unde veniti. Incepeti de undeva. Intr-o zi.  Cu cineva. S-ar putea sa fie inceputul unei frumoase prietenii…