Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj

Zilele trecute am intrat intr-o librarie; ochii mi s-au oprit pe un citat, pe coperta neagra si elegant a unui roman de Murakami "Oricine se indragosteste cauta de fapt bucati pierdute din propria-i viata. Si oricine se indragosteste se intristeaza cand se gandeste la cel iubit. E ca si cum te-ai intoarce intr-o camera cu amintiri dragi, o camera de mult parasita".  Am cumparat-o, fara sa ma gandesc prea mult, am citit-o in 3 nopti :) 

“Pelerinajul” lui Tsukuru consta in cautarea celor patru prieteni din liceu, pentru a afla de ce l-au indepartat brutal si fara preaviz, din cercul lor, caruia simtea ca-i apartine. Fiecare dintre cei patru are, in alcatuirea  numelui de familie, cate o culoare: Neagra, Dalba, Albastru si Rosu. Tsukuru (in traducere “cel care face”) este singurul din grupul de adolescenti caruia nu ii fusese asociata vreo culoare. Tsukuru insa, ajunge sa construiasca gari- locuri in care regulile se impletesc cu intamplarea, adevarate “porti ”prin care oamenii pleaca si se intorc, se pierd si se regasesc.

Motivul “pelerinajului”are punct de plecare in “Anii de pelerinaj" ai lui Liszt, din care interpreta, la pian, Dalba, un personaj tragic al romanului, bucata "Le mal de pays" (simbolizand de fapt, dorul de casa, tristetea nedeslusita, melancolia).

Cartea se citeste aparent usor, actiunea curge cu rapiditate, planurile temporale se suprapun... autorul scrie despre vulnerabilitatea oamenilor la gesturile celorlalti, despre cat de mult ne pot afecta momente din viata care par lipsite de un dramatism real, despre cat de dificil este sa decizi daca e mai bine sa uiti si sa treci mai departe sau sa te lupti pentru a intelege ce si de ce ti s-a intamplat…finalul aduce personajului “culoarea”, deci pelerinajul si-a atins scopul, indiferent de deznodamant….V-o recomand...si un citat :)

"Inimile oamenilor nu se leaga doar prin armonie. Se leaga si mai adanc prin rani. Se unesc prin durerile si fragilitatea fiecareia dintre ele. Nu exista liniste fara tipete de durere, eliberare fara sange varsat, acceptare fara pierderi acute. Asta sta la radacina adevaratei armonii."