Pelerinaj in Israel - prima parte

PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ Călătorie, plimbare (în diverse locuri).♦Trecere continuă, perindare;

 

Pentru un iubitor de calatorii, Israelul este ocazia perfecta de a face cunostinta cu istoria spiritualitatii noastre, pe de o parte, iar pe de alta, o destinatie care “starneste” datorita amestecului de arhitectura antica si moderna, datorita melanjului armonios al unor culturi diferite, dat de existenta celor 3 mari religii monoteiste, datorita ofertei atat de variate puse la dispozitia turistului: clima, relief, cultura, religie, istorie.

Pentru mine, Israelul e destinatia pe care o astept de vreo 2 ani, cu emotie si curiozitate, deopotriva. Am plecat cu asteptari mari, intr-un moment in care aveam nevoie de timp cu mine, putina liniste si ceva raspunsuri, am plecat cu ideea de pelerinaj si nu de infotrip clasic (excursie de informare pentru agentii de turism). Am zburat cu Tarom (tot respectul pentru cum isi fac treaba), am aterizat la Tel Aviv, pe aeroportul Ben Gurion seara la ora 20.00, ora locala este aceeasi cu a Romaniei, temperatura circa 20 grade/13 feb, ne-a luat in primire ghidul Iosef, care avea sa ne insoteasca cela 6 zile petrecute aici.

Localizat in Orientul Mijlociu, Israelul  se intinde de-a lungul tarmului estic al Marii Mediterane; capital tarii este Ierusalimul, desi Tel Aviv este considerat centru economic si de afaceri. Populatia se imparte intre evrei(75.3%), arabi(20.5%) si alte minoritati(4.2%), limbile oficiale sunt ebraica si araba, moneda nationala este shekelul, dar puteti cumpara si in dolari, euro sau lei.

Primele 3 nopti de cazare le-am avut la Bethleem, oras aflat in Autoritatea Palestiniana (regiune politica autonoma care se exercita de iure pe majoritatea teritoriului  Cisiordaniei si in Fasia Gaza, nu au armata si moneda proprie), astfel incat in fiecare zi am trecut prin filtrul de politie aflat la granita dintre Bethleem si Ierusalim. Orasul este inconjurat de garduri de beton si sarma ghimpata, la intrare troneaza un  panou de cativa metri, de culoare rosie pe care scrie in 3 limbi: “The entrance for Israeli Citizens is FORBIDDEN, dangerous to your lives and is against Israeli law!”

Atmosfera e cea a unui oras izolat, semi-pustiu, se invioreaza la aparitia turistilor, cladirile au aceeasi culoare, oferind o panorama luminoasa si uniforma, exista o lege conform careia casele sa fie construite/placate la exterior doar cu piatra de calcar moale, ce se gaseste in zona. Se construieste mult, orasul e curat si primitor; intrucat palestinienii nu au drept de munca in Israel, sursa principala de venit provine din  turism, agricultura si comert (obiecte religioase, ulei masline, sidef). 

Aici, am vizitat: 

-  Biserica romano-catolica Sfanta Ecaterina si Manastirea Franciscana, zidita strans lipite de Biserica ortodoxa a Nasterii Domnului. Potrivit traditiei locului, aceasta biserica a fost zidita pe locul in care Iisus Hristos i-a aparut in chip vazut Sfintei Ecaterina din Alexandria, anuntandu-i moartea martirica, in jurul anului 310; 

- Capela Inocentilor, adica a pruncilor omorati de Irod cel Mare, si Pestera lui Ieronim, protectorul traducatorilor, un mare om de cultura si un bun cunoscator al limbilor vremii sale, care, pentru a cunoaste mai bine limba, cultura, istoria si locurile biblice, s-a mutat in Betleem, aproape de Biserica Nasterii Domnului, intr-o mica pestera. 

- Biserica Nasterii Domnului (Monument UNESCO, pastreaza mozaicul de pe vremea Imparatului Constantin), se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi; Aici se afla Bethleemita, singura icoana in care Maica Domnului zambeste(explicatia este ca perioada petrecuta la Bethleem a fost singura linistita, fara griji, din viata ei); In Grota Nasterii gasim Steaua Israelului, stea de argint, incrustata in piatra, ce marcheaza locul nasterii lui Iisus.

- Campul si Biserica Pastorilor: Biserica se afla in partea estica a acestui camp, pe locul unde a fost descoperita o pestera foarte veche. Podeaua pesterii pastreaza fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datand inca din secolul al IV-lea. Exista si alte vestigii, parti din Crucea pe care a fost rastignit Iisus, cranii, icoane datand de pe vremea Imparatesei Elena. Conform traditiei, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea.

O alta vizita (deosebit de importanta, ce avea sa se repete aproape in fiecare dimineata, cred ca e obligatorie in programul turistilor in Tara Sfanta) a fost la un magazin de obiecte religioase, bijuterii, obiect din lemn de maslin, suveniruri, etc. N-a fost zi in care sa nu fim dusi in astfel de locuri, cu mentiunea ca acolo e cel mai ieftin si mai bun, cu certificate de garantie, etc (bine-nteles ca nu era asa, dar este de admirat talentul lor de a-ti vinde, orice, toate sfinte, doar esti in Tara Sfanta). Ce mi-a placut mult este ospitalitatea, felul placut de a te invita sa privesti/gusti/cumperi, lipsit de agresivitatea pe care am intalnit-o in tarile arabe de exemplu. Asa ca va sfatuiesc sa va ganditi de mai multe ori inainte sa cumparati din primul loc in care sunteti dusi, cu siguranta veti gasi aceeasi marfa, poate si mai variata sau mai buna, in locurile nerecomandate  sau neincluse de ghizi in programul de vizita.