Pelerinaj in Israel - Ierusalim

Ierusalimul este capitala Israelului si orasul in care turistii vin in cautarea locurilor sfinte. O calatorie in Ierusalim are o incarcatura spirituala deosebita, fiecare pelerin reeditand Drumul Crucii pana la Sfantul Mormant, cu toate cele 14 opriri ale lui Hristos pe Via Dolorosa. Orasul intemeiat de regele David acum 3000 ani este un loc sfant pentru cele 3 religii monoteiste ale lumii, un amestec de arhitectura si culoare, vechi si nou, unde intalnim intr-o armonie uimitoare sit-uri romane, arcade, santuri de apa bizantine, ziduri ale cruciatilor, fortificatii otomane, altare si moschei, muzee si biserici, altare sau ruine, toate la dispozitia turistilor ce ajung aici.

Excursia noastra a avut prevazuta 1 zi si jumatate pentru acest oras. am inceput cu Muntele Sion, Biserica Adormirii Maicii Domnului, catolica, de o marime impresionanta, este de forma cilindrica, de-a lungul peretilor, in interior, avand o serie insemnata de capele si altare; m-a impresionat capela cu sculptura si pictura Africana, precum si mozaicul cu horoscop despre care se spune ca ar avea un efect pozitiv asupra celor care il viziteaza J. Mormantul Regelui David, cel mai mare si mai sfant rege al Israelului, era inchis, asa ca…ramane sa-l vizitam data viitoare.

Biserica ce adaposteste foisorul Cina cea de Taina a fost construita de catre cruciati in secolul al XII-lea, ca parte atasata Bisericii Sfintei Fecioare din Zion. Camara Cinei celei de Taina este o camera simpla, rectangulara, complet goala, in aceasta iesind in vedere doar coloanele ce ii sustin tavanul boltit si frumos lucrat. Camera pastreaza inca urme ale moscheei de aici. Cele mai insemnate sunt fereastra otomana, cu inscriptii in limba araba, si "mihrab-ul" frumos sculptat - un fel de altar ridicat pe un perete al camerei ce indica directia spre Mecca. Tot aici se mai gasesc si doua inscriptii arabe pe doua placute din zid si un dom levantin. Domul frumos lucrat de deasupra scarilor este sustinut de patru coloane de marmura. Capitelurile acestora infatiseaza pelicani care isi sfasie trupul pentru a-si hrani puii - acesta este un simbol al dragostei si al jertfei de sine des intalnit in arta crestina.

Zidul Plangerii este locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din intreaga lume, numarul de vizitatori anual atingand 6 milioane. Situat in partea de vest a cetatii, la mar­ginea Muntelui Templului (moscheea de sub cupola aurie), Zidul se afla la intersectia a doua mari culturi si credinte: cea evreiasca si cea musulmana. Zidul plangerii este cel mai sfant loc al evreilor (temporar, pana la construirea celui de-al 3-lea templu), deoarece acesta este tot ce a mai ramas din Templul lui Solomon. Zidul se ridica in sectorul oriental al Orasului Sfant cucerit si anexat Israelului in timpul razboiului din iunie 1967, fiind situat la nivelul inferior al Esplanadei Moscheilor, este al treilea loc sfant al Islamului, dupa Meca si Medinasi, totodata,  cea mai sensibila zona a Ierusalimului, sfanta atat pentru evrei, cat si pentru musulmani. Credinciosii evrei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi.

Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este cunoscuta si sub denumirea de "Sfantul Ioan cel din Munti". Biserica pastreaza capele si morminte foarte vechi, planul fiind alcatuit din: 1. Cripta in care s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul; 2. Biserica din secolele XI-XII; 3. Capela Martirilor, cu inscriptii si morminte, din secolul al V-lea; 4. Capela de Sud, din secolul al VII-lea; 5. Locul in care se faceau spalarile rituale, din primul secol; 6-7. Sala Cruciatilor, din secolul al XII-lea. Sapaturile au scos la iveala 2 morminte sapate in piatra din epoca romana, considerate a fi locul de ingropare a pruncilor nevinovati masacrati din porunca lui Irod.

Biserica Tatal Nostru este o biserica crestina din apropierea Ierusalimului, fiind aflata pe Muntele Maslinilor, mai inspre nord de Mormintele Profetilor si de celelalte locuri sfinte din apropierea Gradinii Ghetsimani. Potrivit traditiilor crestine locale, in pestera pastrata si astazi in incinta, ucenicii s-au adunat in jurul Mantuitorului, spre a-i invata rugaciunea domneasca "Tatal nostru". In curtei, pe toti peretii laterali ai curtii, cat si in interiorul bisericii, se afla placi de ceramica alba inscriptionate cu rugaciunea "Tatal nostru", in mai bine de 70 de limbi, inclusive limba romana.

Cimitirul evreiesc, aflat pe Muntele Maslinilor este locul unde ultrareligiosii evrei sunt ingropati in giulgiu, pentru a pastra contactul cu pamantul sfant, conform credintei ca cei ingropati aici vor invia primii cand va veni Mesia. La fiecare vizita, familia celui decedat mai pune o piatra pe lespede, in loc de flori. Femeile si barbatii sunt ingropati separat, in prezent mai exista foarte putine morminte vacante, astfel incat un loc de veci aici poate ajunge si la 20000euro. Privelistea este impresionanta, se zaresc zidurile Ierusalimului, cele 2 vai: Chedromului si Hinomului, Poarta de aur, Muntele Moria, Muntele Templului, Muntele Sion. Pe drumul spre intrarea in cetatea Ierusalimului, puteti vizita Biserica Sf Maria Magdalena, o biserica ruseasca cu 7 cupole aurite si icoane foarte frumoase construita la ordinul tarului Aleksandr III, aici fiind pastrate si ramasitele mamei sale.

Gradina Ghetsimani este cea mai renumita gradina din Tara Sfanta, aceasta fiind locul in care Iisus venea adesea sa se roage. Gradina este asezata in partea de rasarit a Ierusalimului, langa Muntele Templului, in partea de est a Paraului Chedron - Paraul Cedrilor sau Valea lui Iosafat-si pe partea de vest a Muntelui Maslinilor.Ghetsimani inseamna “presa de ulei", termen inpamantenit de la prezenta pe acest munte sadit cu maslini a unei prese care producea ulei. Gradina de pe Muntele Maslinilor este incadrata in actuala curte a Bisericii tuturor Natiilor, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Agoniei. Actuala gradina, de forma patrata, cu fiecare laterala masurand aproximativ 60 de metri lungime, pastreaza o serie de sapte maslini, uitati de vreme. Cel mai gros maslin masoara 8 metri in circumferinta. Se crede despre acestia ca au participat la rugaciunea lui Iisus din noapte prinderii si judecatii.

Punctul culminant al vizitei la Ierusalim este Drumul Crucii- drumul parcurs de Mantuitor de la judecata lui Pilat pana la locul rastignirii, respective al coborarii in mormant. Intrarea in cetate se face pe Poarta lui Stefan sau Poarta Leilor; sunt 14 opriri, comemorand un moment specific, fiecare statie este insemnata.

Prima oprire, la Pretoriu, este Citadela Antonia, un vechi tribunal, unde Pilat a dat condamnarea la moarte. A doua statie este imediat peste drum (Biserica Condamnarii) si marcheaza momentul in care i s-a dat crucea Lui Hristos. Apoi intalnim o arcada din parioada romana, numita ,,Ecce Homo" (Iata omul), unde Pilat l-a aratat pe Iisus multimii. A treia orire este locul unde Iisus a cazut prima data sub greutatea crucii. Statia a patra reprezinta locul intalnirii intre Maria si fiul ei.

A cincea statie reprezinta mana lui Iisus imprimata pe un perete, iar de aici strada se face mai ingusta si incepe sa urce; tot aici Simon a fost fortat de catre soldatii romani sa il ajute pe Mantuitor sa duca crucea. Statia sase este locul unde chipul lui Iisus a fost sters de sudoare de catre Veronica, chipui i s-a imprimat pe batista, acesta fiind prima icoana nefacuta de mana omeneasca. A 7-a statie reprezinta a 2-a cadere a Mantuitorului. 

A 8-a oprire este locul in care Iisus le-a consolat pe bocitoare “Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi plangeti-va si pe copiii vostri”. A 9-a statie este locul in care Iisus a cazut a 3-a oara, este scos din cetate spre cetatea exterioara(aici se gaseste in prezent biserica copta a Africii de nord).

Ultimele 5 statii sunt in interiorul Bisericii Sfantului Mormant si reprezinta ritualul dinainte de rastignire, rastignirea, coborarea de pe Cruce si ingroparea.

Biserica Sfantului Mormant este numita de ortodocsi Biserica Invierii, pentru ca nu moartea, ci Invierea Domnului este temelia, cununa, biruinta crestinilor. Biserica Sfantului Mormant este o constructie din secolul al XI-lea, inaltata de cruciati, in locul altei biserici vechi, zidita de Sfanta Elena in secolul IV. Ea adaposteste cele mai sfinte locuri ale crestinilor: Muntele Golgota si Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos; iar jos, in stanca de piatra, se afla pestera unde s-a descoperit Crucea Domnului de catre Sfanta imparateasa Elena. Sfantul Mormant este folosit de toate trei bisericile (ortodoxa, copta si catolica). Este un edificiu din granit rosu, cu un mare numar de sfesnice uriase in fata lui. Chiar in fata Mormantului este zona in care stau credinciosii la slujba si care a fost inconjurata cu ziduri si este folosita de ortodocsi.

Drumul crucii urmareste stradutele cetatii, intesate cu magazine, chioscuri, restaurante, cafenele, un mic bazar, in care negustorii si miresmele te imbie la a degusta din bunatatile expuse cu generozitate; Daca reusesti sa ignori agitatia, aglomeratia, tentatiile de pretutindeni si viteza cu care se desfasoara toate slujbele si ritualurile diferitelor religii, ai o sansa sa intri in “atmosfera” locurilor sfinte pe care pasesti si poate sa te reculegi, sa spui o rugaciune si sa te simti altfel decat bulversat…

Pelerinaj in Israel - prima parte

PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ Călătorie, plimbare (în diverse locuri).♦Trecere continuă, perindare;

 

Pentru un iubitor de calatorii, Israelul este ocazia perfecta de a face cunostinta cu istoria spiritualitatii noastre, pe de o parte, iar pe de alta, o destinatie care “starneste” datorita amestecului de arhitectura antica si moderna, datorita melanjului armonios al unor culturi diferite, dat de existenta celor 3 mari religii monoteiste, datorita ofertei atat de variate puse la dispozitia turistului: clima, relief, cultura, religie, istorie.

Pentru mine, Israelul e destinatia pe care o astept de vreo 2 ani, cu emotie si curiozitate, deopotriva. Am plecat cu asteptari mari, intr-un moment in care aveam nevoie de timp cu mine, putina liniste si ceva raspunsuri, am plecat cu ideea de pelerinaj si nu de infotrip clasic (excursie de informare pentru agentii de turism). Am zburat cu Tarom (tot respectul pentru cum isi fac treaba), am aterizat la Tel Aviv, pe aeroportul Ben Gurion seara la ora 20.00, ora locala este aceeasi cu a Romaniei, temperatura circa 20 grade/13 feb, ne-a luat in primire ghidul Iosef, care avea sa ne insoteasca cela 6 zile petrecute aici.

Localizat in Orientul Mijlociu, Israelul  se intinde de-a lungul tarmului estic al Marii Mediterane; capital tarii este Ierusalimul, desi Tel Aviv este considerat centru economic si de afaceri. Populatia se imparte intre evrei(75.3%), arabi(20.5%) si alte minoritati(4.2%), limbile oficiale sunt ebraica si araba, moneda nationala este shekelul, dar puteti cumpara si in dolari, euro sau lei.

Primele 3 nopti de cazare le-am avut la Bethleem, oras aflat in Autoritatea Palestiniana (regiune politica autonoma care se exercita de iure pe majoritatea teritoriului  Cisiordaniei si in Fasia Gaza, nu au armata si moneda proprie), astfel incat in fiecare zi am trecut prin filtrul de politie aflat la granita dintre Bethleem si Ierusalim. Orasul este inconjurat de garduri de beton si sarma ghimpata, la intrare troneaza un  panou de cativa metri, de culoare rosie pe care scrie in 3 limbi: “The entrance for Israeli Citizens is FORBIDDEN, dangerous to your lives and is against Israeli law!”

Atmosfera e cea a unui oras izolat, semi-pustiu, se invioreaza la aparitia turistilor, cladirile au aceeasi culoare, oferind o panorama luminoasa si uniforma, exista o lege conform careia casele sa fie construite/placate la exterior doar cu piatra de calcar moale, ce se gaseste in zona. Se construieste mult, orasul e curat si primitor; intrucat palestinienii nu au drept de munca in Israel, sursa principala de venit provine din  turism, agricultura si comert (obiecte religioase, ulei masline, sidef). 

Aici, am vizitat: 

-  Biserica romano-catolica Sfanta Ecaterina si Manastirea Franciscana, zidita strans lipite de Biserica ortodoxa a Nasterii Domnului. Potrivit traditiei locului, aceasta biserica a fost zidita pe locul in care Iisus Hristos i-a aparut in chip vazut Sfintei Ecaterina din Alexandria, anuntandu-i moartea martirica, in jurul anului 310; 

- Capela Inocentilor, adica a pruncilor omorati de Irod cel Mare, si Pestera lui Ieronim, protectorul traducatorilor, un mare om de cultura si un bun cunoscator al limbilor vremii sale, care, pentru a cunoaste mai bine limba, cultura, istoria si locurile biblice, s-a mutat in Betleem, aproape de Biserica Nasterii Domnului, intr-o mica pestera. 

- Biserica Nasterii Domnului (Monument UNESCO, pastreaza mozaicul de pe vremea Imparatului Constantin), se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi; Aici se afla Bethleemita, singura icoana in care Maica Domnului zambeste(explicatia este ca perioada petrecuta la Bethleem a fost singura linistita, fara griji, din viata ei); In Grota Nasterii gasim Steaua Israelului, stea de argint, incrustata in piatra, ce marcheaza locul nasterii lui Iisus.

- Campul si Biserica Pastorilor: Biserica se afla in partea estica a acestui camp, pe locul unde a fost descoperita o pestera foarte veche. Podeaua pesterii pastreaza fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datand inca din secolul al IV-lea. Exista si alte vestigii, parti din Crucea pe care a fost rastignit Iisus, cranii, icoane datand de pe vremea Imparatesei Elena. Conform traditiei, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea.

O alta vizita (deosebit de importanta, ce avea sa se repete aproape in fiecare dimineata, cred ca e obligatorie in programul turistilor in Tara Sfanta) a fost la un magazin de obiecte religioase, bijuterii, obiect din lemn de maslin, suveniruri, etc. N-a fost zi in care sa nu fim dusi in astfel de locuri, cu mentiunea ca acolo e cel mai ieftin si mai bun, cu certificate de garantie, etc (bine-nteles ca nu era asa, dar este de admirat talentul lor de a-ti vinde, orice, toate sfinte, doar esti in Tara Sfanta). Ce mi-a placut mult este ospitalitatea, felul placut de a te invita sa privesti/gusti/cumperi, lipsit de agresivitatea pe care am intalnit-o in tarile arabe de exemplu. Asa ca va sfatuiesc sa va ganditi de mai multe ori inainte sa cumparati din primul loc in care sunteti dusi, cu siguranta veti gasi aceeasi marfa, poate si mai variata sau mai buna, in locurile nerecomandate  sau neincluse de ghizi in programul de vizita. 

Campanie de donare de carti si rechizite

Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi, in parteneriat cu Organizatia World Vision Romania demareaza o campanile de colectare de carte, al carei scop este ca mai mulți copii din centre de plasament sau scolari din zone defavorizate din zona Moldovei sa aiba acces la educatie si cultura.

Intr-o lume in care auzim tot mai des ca lectura nu mai este o obisnuinta, exista copii si adolescenti care și-ar dori sa citeasca, dar nu au acces la carti. Si exista parinti care pun cartea ultima pe lista de prioritati. Nu pentru ca asa vor, ci pentru ca lipsurile ii obliga sa faca acest lucru. Exista scoli fara o biblioteca. In aceasta lume in care exista oameni cu drag de carte, existam si noi. Cei norocosi ca am descoperit ca si lectura te face om intreg. Dragul nostru pentru cuvantul tiparit va fi deplin doar atunci cand il vom împarti si cu altii.

Asa ca, va propunem sa-i ajutam pe cei mai putin norocosi ca noi. Cum? Daruind din ceea ce ne prisoseste sau nu ne mai foloseste. Daruind o carte, un manual, un caiet, o cutie de creioane colorate, nefolosite si care pot sa bucure un alt copil. Daca nu poti dona, distribuie si da mai departe informatia despre aceasta campanie.

Prima etapa a proiectului se desfasoara in perioada martie 2014 – iunie 2014 si va avea ca beneficiari copii din categorii dezavantajate din zona Moldovei, aflati in grija unor institutii slab dotate din punct de vedere al numarului de materiale culturale existente sau provenind din familii defavorizate, al caror acces la cultura este limitat sau inexistent.

A doua etapa a proiectului va avea loc in perioada iunie 2014– septembrie 2014 si va avea ca beneficiari institutii scolare ale caror biblioteci au un fond de carte inexistent sau insuficient.

A treia etapa este derulata pana la finalul anului 2014 si transforma practic proiectul intr-un program continuu de donatie de carte.

Cum se procedeaza:

-Cauti prin biblioteca de acasa si vezi ce carti nu iti mai trebuie si de care altcineva ar putea avea nevoie mai mare(sau daca te simti mai generos, cumperi carti/rechizite special pentru asta).

-Te gandesti la o “dedicatie”(sau un mesaj) pe care vrei sa i-o transmiti copilului care va citi cartea respectiva. Daca vrei sa lasi cartea intacta, poti sa scrii pe o foaie sau o felicitare ori altceva (fii creativ!)

-Aduci cartile la unul din punctele de colectare din Str. Mihail Sadoveanu, nr 21, Piatra Neamt, judetul Neamt, la sediul Clubului Ecoturistic Dr Gh Iacomi sau la Bloc Turn Ozana, Bulevardul Decebal, nr 3, Bl E2, ap 9- Agentia de turism Sara Voyage SAU ne suni si venim sa le luam noi, daca sunt mai multe.

RECOMANDARE: Este indicat ca toate cartile donate sa fie utilizabile, noi sau intr-o stare foarte buna, si ar fi ideal sa fie pentru copii si/sau tineri. Cu cat este mai veche o carte, cu atat ea devine mai nociva din punct de vedere biologic, din cauza ciupercilor si bacteriilor care se dezvolta acolo.

PUNCTE COLECTARE CARTI:

Sediu Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi: Str. Mihail Sadoveanu, nr 21, Piatra Neamt, judetul Neamt, Luni-Vineri 09.00-12.00, telefon 0753225577- Nicoleta Panoschi

Agentia de turism Sara Voyage: Bloc Turn Ozana, Bulevardul Deecebal, nr 3, Bl E2, ap 9, Piatra Neamt, Luni-Vineri 09.00-15.00, telefon 0740 708704 – Gianina Paun

Pentru cei ce doresc sa doneze dar sunt din alte orase, cartile pot fi trimise prin posta sau curier, la adresa Clubului. Va multumim !

Scrisoare de ramas bun

"Am păstrat în suflet gânduri, vorbe, glume
Zâmbetul ce iartă plânsetul hain
Am păstrat în minte feţe fără nume
Una câte una, pentru totdeauna
Vremea însă n-am putut s-o ţin"

In drumul meu, adun atatea amintiri, dac-ai sa treci, voi sti sa te adun....fredonez de cateva zile aceasta melodie, usor ritmata, dar trista, ca multe din cantecele pe care le ascult in serile de munte. De mult nu mai scriu pentru mine, evit sa mai astern in cuvinte ganduri sau trairi dosite in colturi de inima (presupunand ca inima e asa colturoasa, incat sa poata ascunde :). Suntem invatati sa ne cenzuram, sa ne controlam emotiile, sa nu ne aratam slabiciunile, sa crestem autocontrolul pana obtinem reactiile "normale" - emotia e confundata si etichetata drept slabiciune, sensibilitatea e o boala incurabila, romantismul, un rau fundamental. 

Si totusi, eu mai scriu scrisori. Eu am curajul (sau inconstienta) sa scriu ce simt. Uneori tacerea e apasatoare. Uneori distanta doare. Desi ambele ne dau sentimentul de siguranta, intr-o lume plina de compromis sau prejudecati. E o urma de egoism in marturisile acestea - eliberarea mea poate insemna impovararea celui caruia i-am impartasit gandurile mele - fara sa-si doreasca asta....Exista "scapare", stergi totul cu buretele si revii la starea dinainte. Inchizi orice cale de comunicare, pentru ca nu te intereseaza sau pentru ca asa e cel mai simplu, ce treaba ai tu cu gandurile mele ?! Nu exista raspuns bun sau potrivit. Nu e loc de raspuns, decat daca...

Mi-era dor sa scriu o scrisoare. Foaia alba, rece si imaculata ma provoaca...sa scot la iveala ce-am mai bun si mai rau, nu e loc de diplomatie si recuzita intre mine si tine. Literele se astern ghiduse si taioase, curgerea lor capata proportii de aparenta drama - cui ii pasa de intunericul din dosul ochilor albastri ? Cand noaptea e adanca si zambetul pierdut; se spulbera misterul, se adanceste golul si ne vom regasi straini, usurati si apasati de vorbe spuse mult prea devreme; Cine stie unde incepe si cum se sfarseste povestea ? Nici nu conteaza

Nu mai cer nimic. Nu mai astept nimic. Odata scriam scrisori de dragoste....astazi, de ramas bun. Nu ma mai tem de nimic. Am facut pace cu fluturii, nu mai caut linistea, m-as plictisi teribil. Savurez pe indelete indoiala, distanta, ezitarile si uimirea - nemarturisita. Nu e loc de vinovatie, nu e loc de intrebari apasatoare sau raspunsuri silite. E doar libertate intre noi. Pe care o numim, nedrept, singuratate :) ; Glasul tau n-are unde sa ma strige si nu ma va gasi nicaieri - ma-nvalui in uitare si ma acopar de necunoscut (cea mai cuminte fata a lumii :)... Ramas bun.

Bucuriile Zapezii 2014

Lira “Bucuriile Zapezii” din acest an s-a transformat, din motive de primavara venita prea devreme, in bucuria de a fi cu oamenii pe care ii vedem, de regula, doar la aceste intalniri. Desi se anunta mare adunare, lipsa zapezii, distanta sau alte evenimente au mai triat din participanti, asa ca, vineri seara, la  Vila Izvor, ne-am gasit cu Albatrosii plimbareti, abia ajunsi din Chei sau de la Galati, cu prietenii din Bucuresti, Onesti, cu localnici si nu numai. Cum prima seara pare sa fie de pomina, mai mereu, am avut grija sa nu pierdem timpul, am “profitat” ca a fost (iarasi) inflatie de chitaristi si chitari; s-a cantat pana dimineata, la masa, pe hol, in camera; am auzit ca ar fi fost ceva probleme cu linistea si somnul, moldovenii "pasnici" au dat buzna peste somnul linistit al albatrosilor obositi (aparent;), ocazie cu care s-au mai daramat niste bariere - zic eu!

Programul n-a lipsit, am avut probe surpriza, sa cautam zapada si sa facem oameni (sau mutanti) de zapada, bulgareala, orientare distractiva, unde copiii au excelat in a desena harti si a gasi manusile atarnate in cele mai nastrusnice locuri, am avut traseu, pentru cine s-a simtit apt, am avut orientare “distructiva”, doar participantii pot spune cate zgarieturi au adunat, din cauza sarmii ghimpate, in cautarea posturilor :) ; 

Seara ne-a gasit la focul de tabara, fascinant, dar tinandu-ne la distanta… Ne-am amintit ca e concurs, ascultandu-ne vecinii (inclusiv la usa:), cum repetau de zor….Usor tardiv, fiindca avem ceva lacune la aceasta “componenta”, noroc cu Ioana, care a debutat in cariera solo cu Ninsoarea de adio, sau cu Nico si Cata, intr-un duet de nota 10; 

Desi cei 4 chitaristi+ 1(Andreea) s-au intrecut in cantari, oboseala ne-a cam taiat elanul si ne-a trimis la culcare la o ora…indecenta; Mentionez ca a fost pace si liniste la Vila Izvor si s-a dormit in conditii decente, pana dimineata… o dimineata care ne-a adus premii, diplome, imbratisarile si pupaturile traditionale…. 

A mai fost o intalnire. Inca 2 zile castigate, inca 2 nopti calde, inca mai credem in prietenie. Inca e bucurie, dincolo de orice tristete. Inca e iarna, pe alocuri, dar speranta primaverii ne urmeaza pretutindeni. E greu, dar din ce in ce mai frumos. Restul e tacere, dar va fi bine si la vara cald!

Lira Calatorului - mare petrecere mare :)

"Am avut bucurii si tristeti am avut 

In iubire am crezut si sperante-am risipit

Ochi frumosi ne-au privit, inimi calde ne-au iubit

Si prin locuri de popas amintirea ne-a ramas"

Lira Calatorului, aflata la prima editie (ceva imi spune ca vor exista editii viitoare :), a avut loc la Targu Ocna, in perioada 6-9 februarie 2014; cazarea si masa au fost la Hotelul Magura, o locatie primitoare si generoasa; Si…cam atat despre datele tehnice, legate de acest eveniment - restul e poveste, buna dispozitie, cantec si relaxare. Bogdan Ladaru, gazda acestei intalniri, ne-a surprins asa cum nu cred ca s-a asteptat cineva. Fara exagerare, nu pot vorbi despre aceste zile decat la superlativ.

N-a fost o lira obisnuita, n-am avut munte, n-am avut trasee pana la epuizare (si totusi, epuizati ne-am intors :), n-am avut concursuri, dar…nu ne-a lipsit nimic (decat cativa oameni, poate, absenti motivati). Asa ca….mai bine vorbim despre ce am avut si ne-a incarcat bateriile pana la urmatoarea revedere. 

Desi de regula sunt prima care zic “hai sa mergem”, de data aceasta imi propusesem sa stau cuminte acasa, ar fi fost primul weekend fara o iesire, dupa muuulta vreme; dar, n-a fost sa fie, asa ca joi (mai nou, weekendul incepe de joi ;), profitand si de vacanta copiilor, ne-am imbarcat cu mic cu mare in microbuzul lui Iulian, mai multi copii decat adulti, si am ajuns in apus, la Targu Ocna, unde, pana seara tarziu, oaspeti din toata tara au continuat sa ni se alature.

Primirea traditionala, cu un colac apetisant si sare, palinca usor indulcita si zambetele cu subinteles au fost primul semn ca se intampla ceva…. Etajul 3 al hotelului a fost luat in stapanire de Clubul Iacomi, cu 2 mici exceptii (vecinii nostril ne-au cunoscut ulterior, in diminetile cu chitara  lui Puiu). La cina am avut primul “soc”: restaurantul elegant si dichisit ca pentru Revelion ne astepta cu o formatie de nota 10, feluri alese, vin pentru toate gusturile, ring de dans generos, astfel incat, ne-am intrebat din nou, daca suntem la locul potrivit, bocancii si hainele de munte nu se prea asortau cu mediul inconjurator… Seara a continuta cu muzica live, dans, concert CALEnDAR+Piticu (pe care l-am ascultat pt prima data, dar mi-a placut enorm), discutii amicale, chitara pe hol, la etajul 3, pana la ore mici, cantece de dor si munte, cabana, vin si prietenie…

Ziua a doua a fost putin diferita…Plimbarea la salina a fost un bun prilej pentru copii sa se dea in masinute sau leagane, tobogane, etc, sa alerge, sau sa se joace, iar pentru noi sa ne exersam abilitatile pentru tenisul de masa, dar sa si ascultam chitarile nelipsite; Oameni frumosi = o zi frumoasa. “Refacerea” a continuat cu pranz, somn, sanius, cina, dans, voie buna :). Cam plictisitor sa faci aceleasi lucruri 3 zile si nopti la rand, nu ?! Pentru diversitate, ne-a mai (in)cantat Sorin Borzos, Florentina Dimulescu, Piticu, Laurentiu (Calauza 3+1), Puiu - neobosit si cu o bucurie de a canta cum rar am vazut printre chitaristi, la munte.

Ziua a treia a fost dedicata naturii si drumetiei (unii din noi au ales Salina, din nou, pretext pentru joaca si relaxare). In numar mare, insotiti de prietenii de la Focul Viu, Marea Neagra, Petrodava, Excelsior etc, am iesit pe Dealul Magura, am respirat aer primavaratic, am “bifat” Monumentul Eroilor si Manastirea Magura Ocnei si am incercat sa ne dam cu sania (Oana stie….! ). O plimbare necesara, in contextul acestor zile :).

Seara festiva a fost si mai festiva decat celelalte 2, au lipsit doar hainele de gala…Muzica buna, veselie mare, dansuri pe toate genurile de muzica, planuri pentru iesirile viitoare sau pentru proiecteimportante(cum este amenajarea Centrului de agrement de la Rasnov)… chitara pana dimineata, somn circa 2 ore…dar cine mai tine socoteala ?!!! Desi singurul “efort” a fost sa ne simtim bine, Bogdan ne-a si premiat, am primit cu emotie atestatul de “Calator” care ne obliga sa ne ocupam cu seriozitate de acesta pasiune, dar si nelipsitul “drob de sare”.

Ziua de duminica a venit prea devreme si a fost dedicata imbratisarilor, pupaturilor, promisiunilor ca ne vom revedea curand, indiferent pe care munte; ne-am raspandit in cele 4 zari, pe la amiaza, cu soare de jur imprejur, cu sufletul plin de bucuria unor zile de poveste (si tristetea kilogramelor in plus :))). Sunt oameni frumosi oamenii acestia, pe unii dintre ei ii cunosc de putina vreme, dar mi-s dragi, indiferent ca ne vedem in fiecare luna sau o data pe an. 

Desi diferita, aceasta lira a fost impecabil organizata, din punctul meu de vedere, toate felicitarile merg catre Bogdan-Laurentiu Ladaru & comp, ca dovada, o sa avem nevoie de mult timp dupa, sa ne “refacem” :) . Multumesc pentru tot si sa ne vedem cu bine !!!