Brace for impact

. 

Mai rămâi puțin. 

Preț de o secundă. O respirație sau o zbatere de pleoape. Sau amână cumva clipa asta ce trece. Efemeră și diafană, aduce a fulg de nea topit în mâini de copil. 

Dă-mi timp. Atât îți cer.

Granița între anul ce trece și cel ce zorește să dea buzna e firavă și mai că o treci cu vederea în iureșul gălăgios al petrecăreților fără griji la vedere. Bezna e sfâșiată de scântei vesele ce se desprind din artificiile copilăriei, pe care le mânuiesc veseli copiii noștri.  Ca ieri, mâinile, copilăria și scânteile erau ale noastre.

Iarăși am uitat de Dorință, realizez la un moment dat, când deja suntem în plin An Nou. Nou - față de anul vechi, probabil. Nou pentru că ni-l dorim altfel, mai bun, mai frumos, mai grozav decât toți cei care au fost. Și oare ne-a dezamăgit vreodată Universul? Oare nu va fi anul acesta complet altfel decât cei dinaintea lor ?

Și totuși tu, draga mea, ce îți dorești anul acesta? De la el, de la tine - ce aștepți, ce îi ceri, ce ai nevoie?

Tac și ascult. Bătăile inimii și tonul ferm al gândurilor de început - anul nu începe de-adevăratelea, decât după Dorință - azimut și condiție sine qua non.

Anul acesta îmi doresc timp.

Pentru mine și pentru ai mei. Răgaz pentru suflet și dorințele lui, știute și neștiute. Tihnă pentru idei, să se așeze și să rodească.  Zâmbet pentru tot ce apare neprevăzut.  Putere pentru cele ce nu țin de voința mea. Răbdare pentru cele ce depășesc limitele știute și nestiute. Înțelepciune, să las în urmă ce mă împovărează sau nu îmi folosește.  Recunoștință pentru fiecare zi în care pot fi și pot face ceea ce simt, ceea ce doresc, ceea ce îmi place.

Anul acesta îmi doresc dragoste.

Să-mi dau voie să simt, să dăruiesc și să știu să primesc. Să păstrez căldura și să o întorc înzecit, căci am noroc de oameni buni în viața mea. Să iubesc ca și când nu m-ar fi rănit nimeni, vreodată.  Să iert, ca și când nimeni nu mi-a greșit, vreodată.  Să visez până la stele și înapoi, căci am auzit deseori că visele se transformă în realitate. De ce nu și ale mele?

Anul acesta îmi doresc să experimentez.

Să încerc mai mult, să testez ineditul, să provoc necunoscutul, să împing limitele până uit de ele, să mă arunc în viață cu naivitatea și curajul de la început. Să trăiesc autentic și deplin, să gust și să mă las surprinsă de tot ceea ce Universul îmi va pune înainte. 

Anul acesta îmi doresc să călătoresc. 

Să cunosc toate locurile amânate de atâta amar de vreme, să mă îndrăgostesc din nou de munți și dealuri și mări și orașe pe care le-am găsit împreună cu oamenii mei dragi. Să explorez mai des și să mă rătăcesc fără teamă.  Să merg fără direcție atent desenată, după voia inimii, și să las busola să se odihnească, pe termen nelimitat.

Anul acesta îmi doresc să fiu pregătită. 

Pentru orice, oricând, oricum. Să nu mă mai las surprinsă nici de minciună, nici de trădare, nici de durere, nici de ceasul ce aduce ce nu aduce anul. Iar atunci când nu voi fi fost îndeajuns de pregătită, iar oamenii sau faptele mă vor surprinde, să respir adânc și să caut atent ieșirea de salvare - e mereu acolo, înlăuntrul meu, în aparenta vulnerabilitate ce mi-a fost mereu, cel mai puternic atu.