Camino de Santiago - pas cu pas

Motto: "Miracolul se ascunde in pasii oamenilor obisnuiti"

Despre Camino de Santiago am aflat prima data, acum cativa ani, de pe blogul unui prieten – de vocatie, pelerin.  Apoi, am tot cautat informatii, au ajuns la mine carti si povesti despre acest drum legendar – cu cat citeam mai mult, cu atat ma fascina mai tare si crestea in mine dorinta de a a-l cunoaste, de a pleca, fara teama, eu cu mine, pe acelasi drum strabatut de sute de ani, de oameni simpli sau invatati, regi sau scriitori;

Drumul catre Santiago de Compostella este o cale de pelerinaj cu o traditie de 1000 de ani, fiind al treilea mare pelerinaj crestin, dupa cele spre Ierusalim si Roma - El Camino traverseaza Spania de la Est la Vest, de la Pirinei pâna la Oceanul Atlantic. Traseul a fost creat de vechii celti din pensinsula iberica, chiar pe sub Calea Lactee. In prezent, exista mai multe variante de a strabate Spania, spre Santiago (Camino Nordico, Camino Primitivo, Camino Francez); cel mai cunoscut şi frecventat este Camino Francez.

Pelerinajul incepe la poalele Pirineilor, in Franta, la Saint-Jean Pied de Port, continua prin nordul Spaniei si se incheie la Santiago de Compostela, la moastele Sfantului Iacob, dupa aproximativ 900 km. Drumul este marcat cu sageata galbena  sau cu scoica, simbolul pelerinului.

In perioadele de glorie, la Santiago de Compostela au venit regi,  imparati si parinti ai bisericii, precum Francisc de Assisi, principele Felipe, mostenitorul tronului Spaniei, actorii Anthony Quinn si Shirley Mclaine, scriitorul brazilian Paulo Coelho. Orasul a revenit in atentia intregii lumi in anul 1986 cand scriitorul si-a lansat cartea Pelerinaj la Compostela ("Jurnalul unui mag") in care descrie experienta traita de el insusi pe El Camino.

Pelerinilor care au parcurs pe jos sau calare ultimii 100 kilometri,  si biciclistilor, care au parcurs cel putin ultimii 200 km pe bicicleta, li se acorda un certificat de recunoastere a traseului parcurs in scop religios, cultural sau al cunoasterii. Calatorii trebuie sa dovedeasca insa faptul ca sunt pelerini cu documente stampilate la adaposturile sau parohiile vizitate de-a lungul traseului.

Ca o recunoastere a insemnatatii sale pentru lumea culturala si spirituala europeana, din 1987 Camino de Santiago a devenit  Drum Cultural European, in 1993 fiind  inclus in lista mostenirilor culturale universale UNESCO.

Fiind asezat in cel mai jos loc de pe intreaga coasta atlantica, orasul are o simbolistica aparte - legendele, de origine celtica, au facut din acest oras locul in care se adunau sufletele mortilor pentru a urmari soarele pe intinsul marii. Cei nevrednici de a ajunge pe taramul mortilor erau condamnati la a bantui Galicia. Alte legende spun ca, in anul 830, o lumina orbitoare ca a unei comete i-ar fi indicat unui taran numit Pelayo locul unde erau ingropate ramasitele pamantesti ale Sfantului Apostol Iacob. De aici provine si numele orasului, Santiago insemnand in spaniola Sfantul Iacob, in timp ce Compostela provine din latinescul Campus stellae adica “camp cu stele”.

Legendele mai spun ca in drum spre locul de ingropaciune trupul lui Santiago a fost pierdut pe mare in timpul unei furtuni, dar a reaparut la mal acoperit de scoici. De aceea simbolul pelerinilor care strabat Camino este o scoica. Pe langa aspectul legendar si simbolic, scoica avea pentru pelerinii din vechime si un uz practic: datorita marimii si formei putea servi si drept farfurie si drept cana.

“Fiecare drum incepe cu un pas” – primul pas pe Camino este hotararea, impulsul de neoprit  de a pleca, de a ma desprinde de comoditate, de familiar pentru a ma aventura in necunoscut – Camino de Santiago este drumul meu pentru 2015 – o provocare, o incercare, o bucurie.