Urari de an nou

si una din melodiile pe care le iubesc:)(sper ca intr-o zi sa ajung la unul din concertele lor)

Un nou drum...

De astazi, Iulian incepe un nou drum, o noua cariera; dupa ani de  munca si sacrificii, a reusit sa obtina ce si-a dorit, a trecut de toate examenele, probele si testarile, cu succes. Felicitari ! S-auzim numai de bine !

Bilant 2012

Am  scris prima data pe blog in 2008, imi lipseau jurnalele, hartia alba, lucioasa si rece, imi lipseau gandurile asternute; au trecut ani de-atunci si tot nu mi-a trecut, in ciuda rautatilor, amenintarilor sau impasurilor, toate s-au dovedit a fi temporare, doar setea de a “materializa” emotii si ganduri a ramas; astazi am “implinit” 34000 vizitatori :)

Am rasfoit randurile scrise in anii din urma…. E un obicei al meu, la inceput de an imi fixez obiective sau fac planuri, la sfarsit trag linie si adun…. In 2008, cuvantul definitoriu a fost schimbare… in 2009, a fost recunostinta; 2010 a fost agitat si ciudat, cu vise implinite… 2011 a fost unan greu, dar bun, cu cele mai multe drumuri in strainatate, un an in care am redescoperit bucuria, muntele si prietenii, un inceput…

2012…. Nu e nici inceput, nici sfarsit (cel putin, asa sper)… 

2012 a fost o continuare… o linie fireasca intre re-nastere si viata; nu folosesc cuvinte mari, mie mi-e teama de puterea cuvintelor, stiu cum pot rani sau alina, dar cei ce ma cunosc de ceva vreme sunt martori ca o vreme am fost de pe alta lume, ca acum traiesc si sunt vie; si, dincolo de ce poate spune fiecare, important e cum ma simt eu;

2012 a fost, pentru mine, anul prieteniei; am calatorit aproape la fel de mult ca in 2011, (dar mai mult in tara), am revazut Turcia, cu cateva destinatii  inedite si spectaculoase; am participat, alaturi de cei de la Clubul Ecoturistic Dr Iacomi si nu numai, la concursuri, la actiuni specifice, activ  sau de pe margine, dupa posibilitati; 

am urcat pe munte, dupa prea multi ani, m-am indragostit din nou de mare, m-am intors in Delta si am regasit-o la fel de fierbinte si necrutatoare precum o stiam, am renuntat la comoditate, in favoarea caldurii si apropierii dintre noi, am impachetat si despachetat din aprilie pana in decembrie, inclusiv; 

am cunoscut oameni noi, deosebiti, tineri si cu experienta, de la care inca mai am multe de invatat, pe care imi doresc sa-i revad; am redescoperit placerea de a face sport, ceea ce pentru mine e fantastic (nu spun cine si cum m-a “trezit” si ambitionat…);  regrete…au fost…ca nu are ziua macar vreo 30 ore, vara vreo 6 luni, ca noptile nu sunt nesfarsite…regret ca nu am ajuns in Santorini… dar mai avem timp, nu au intrat zilele in sac :)

Inca mai am de lucrat cu mine, dar am incredere ca sunt pe drumul cel bun, am o directie ce se contureaza, pe zi ce trece…. am invatat sa nu mai renunt asa usor; am invatat sa ma inconjur de oameni si sa am incredere din nou; am invatat sa ma trezesc dimineata zambind, sa imprumut energie pozitiva din tot ce mi se-ntampla, am invatat ca uneori lucrurile nu sunt cum par sau cum iti spun altii ca sunt; am invatat sa dau, pentru a primi; si, peste toate, mi-am amintit ce bine e sa iubesti :) ; sa simti; sa te superi; dar sa zambesti; sa plangi de bucurie sau de emotie sau de tristete ca nu esti unde ai vrea sa fii;

Sunt, poate, lucruri marunte; dar viata mea e plina cu ele; ele imi fac viata frumoasa; e loc in sufletul pentru toate, mici si mari, ma simt norocoasa, am mai spus-o; si pentru toate, bune si rele, oameni si lucruri, sentimente si intamplari, sunt recunoscatoare; 

sunt fericita; si, daca sunt trista, stiu ca cineva, acolo, undeva, ma iubeste; si mai stiu ca, daca astazi e rau, maine sau poimaine va fi bine…si soare…si la vara cald !

Cea mai frumoasa zi

Motto:

In momentul in care simti ca nu mai esti dependent de nimeni, in fiinta ti se instalează o tacere profunda, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu inseamna ca atunci vei inceta sa iubesti. Din contra, vei cunoaste pentru prima dată o noua dimenisune, o noua calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limiteaza la cuvinte, si care se apropie mai degraba de prietenie pura. (Osho)

Uneori cuvintele sunt de prisos. Alteori ne ajuta sau ne subjuga, ne pun in incurcatura sau ne salveaza…

Carnavalul de anul acesta a fost dedicat prietenilor, ne-am adunat relativ putini, din cei multi chemati, dar destui cat sa ne simtim intr-un fel anume…a coincis cu ziua mea de nastere si a lui Bill, de aceea tot ce scriu aici e despre mine, nu despre eveniment in sine, fiecare a perceput totul in felul propriu si ar fi incorect  sa fac supozitii sau presupuneri (desi toti cei pe care i-am intrebat au spus ca le-a placut).

Au fost 2 nopti si 2 zile la munte, imi amintesc zambind de promisiunea de asta vara ca de ziua mea voi fi pe munte si sunt incantata ca am reusit… a fost "un chef cum stiu eu", o ocazie sa ne mai cunoastem, cu bune si rele, sa cantam si sa ne bucuram de si cu oamenii de langa noi (chiar daca uneori “langa” inseamna sute de km); am dansat pana dimineata si am facut  bataturi in talpa, au cantat baietii la chitara pana in zori de zi, am dormit repede si pe rand, am ras, am facut schimb de cadouri, am primit flori si am daruit zambet, ne-am costumat si ne-am jucat (copii uitati de capul lor J),  am respirat aer curat si am “furat” energie pozitiva din fiecare moment; 

O data in plus, indemnul “carpe diem!” a fost pretext si laitmotiv, scuza si ocupatie de baza J

A fost cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum; am primit tot ce mi-am dorit si mai mult de atat; ma simt norocoasa si iubita, recunoscatoare celor care au muncit ca albinutele, cand eu eram pe drumuri sau cu gandul aiurea; sper ca n-am suparat pe nimeni, sper ca n-am facut gafe (prea mari) iar daca am facut-o, imi pare rau, n-a fost cu intentie sau cu rautate, sper sa ne revedem curand…

Citatul din motto l-am avut pe ravasul meu… daca nimic nu e intamplator, pot sa spun ca vine intr-un un moment potrivit. 33 e un an bun pentru mine; sunt vie, sunt fericita, sunt recunoscatoare, pentru tot ce exista in acest moment in viata mea, pentru ca am ajuns pana aici; am incredere ca poate fi si mai bine de  atat sau daca nu, am cu cine trece peste greutati !

Pentru cei ce cred ca nimic nu dureaza o vesnicie, am un singur citat (sunt la moda J), din parintele Arsenie Boca “ Vesnicie este tot ce dai din iubire ”.

Sa fiti iubiti !

Wishlist pentru 24

De cateva zile ma gandesc la o astfel de "lista"; se apropie ziua mea si e normal sa-mi doresc "ceva"...

Cu riscul de a parea frivola, mereu mi-am dorit multe, am visat mult si sus, am facut multe planuri si m-am dat peste cap sa le bifez sau am ramas cu gura cascata privind cum ele se indeplinesc pur si simplu, fara contributia mea.....

Firesc, pentru 24, m-am intrebat "ce-mi mai doresc" ? Adica asa, ceva bun, frumos, mare, semnificativ, etc, sa poata fi trecut separat, pe o lista aparte, dincolo de toate binecuvantarile din viata mea.... Influentata si de initiativa unei blogger-ite, pe care o gasiti aici, nu mi-a venit in minte decat "dar, eu am de toate, ce sa-mi mai doresc ?!" Sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile, persoanele si intamplarile din viata mea, simt nevoia sa multumesc pentru ceea ce mi se intampla, bun si rau, pentru ca stiu ca nimic nu e intamplator; sunt recunoscatoare pentru sanatate, pentru calatorii, pentru bucurii, pentru prieteni, pentru vreme, pentru bine si rau; pot spune ca nu-mi lipseste nimic, dar...e loc si de mai bine, intotdeauna  :)

Ce-mi mai doresc...

- sanatate, zambet si liniste sufleteasca...

- un parfum deosebit :)

- prietenii alaturi si sa ascult chitarile

- sa dansez pana la epuizare si sa ma odihnesc dansand

- o dragoste maaaaare...

Lista ramane deschisa, mai avem timp... am invatat ca nu trebuie sa ma multumesc cu putin!

de-ale mele....

Toamna aceasta este un dar pentru mine, pe care l-am primit cu sufletul deschis, de care m-am bucurat in toate felurile: drumetii, seri vesele in compania prietenilor, gospodarie, dulceturi, compot-uri si alte conserve, cules frunze in parc, etc; am zis de mai multe ori ca toamna este anotimpul sufletului meu... o cred in continuare, fara ezitare... iubesc toamna, cu pasiune, cu toata fiinta.... poate si pentru ca sunt nascuta in noiembrie ?! poate pt ca imi ofera lumina, culoare, viata si nostalgii dulci-amarui....poate pt ca e un sfarsit si un inceput...?!

Toamna aceasta am renuntat la Paris; era pe lista, mai demult, l-am asteptat, cu emotie, dar uneori, trebuie sa renuntam chiar si la ceea ce ne dorim foarte mult. Sau poate nu mi-am dorit destul :)

Dar....luna aceasta avem carnaval, care ar trebui sa compenseze alte lipsuri :); Am trimis invitatiile, asteptam confirmari, "miracole" si tot ce mai trebuie, pentru a fi impreuna, intr-un weekend de poveste, asteptam prieteni de peste tot, pregatim costumatiile, facem liste si ne lasam cuprinsi de febra pregatirilor;

Eu ... astept weekendul acela cu nerabdare (poate si pentru ca e ziua mea si mi-am promis acum ceva timp ca voi fi pe munte), pentru ca va fi o seara deosebita, pentru ca vom fi alaturi de oameni dragi si pentru ca, vorba cantecului :

"mi-e dor asta seara de-un chef  cum stiu eu

un chef de zile mari, cu sapte lautari....."

test aptitudini SRI :)

Am gasit pe site-ul SRI, via facebook, un fel de test de aptitudini, prin care se pot "identifica anumite aptitudini" de care este nevoie la SRI . Daca sunteti curiosi sau daca vreti sa va amuzati, la cafeaua de dimineata, il gasiti aici :) : http://www.sri.ro/verificati-va-aptitudinile

Eu l-am facut, iar rezultatul este...promitator :)

"Studiile absolvite, pregătirea profesională, precum şi trăsăturile de personalitate relevate de răspunsurile dumneavoastră v-ar putea recomanda pentru o carieră de ofiţer operativ de intelligence în SRI. Aveţi posibilitatea de a vă folosi abilităţile şi cunoştinţele în slujba unei organizaţii discrete şi eficiente, care utilizează mijloacele puse la dispoziţie de lege pentru a proteja şi promova interesele de securitate ale României." 

O fi cazul sa ma reorientez, profesional vorbind :D ?

Cheile Sugaului - Pestera Tunel si Munticelu( destinatii de weekend)

Toamna aceasta a fost si inca este generoasa cu noi, iubitorii de drumetii. N-am ratat ocazia unei “escapade” de duminica, ne-am strans cativa prieteni, mici si mari, mai vechi si mai noi si impreuna am purces catre Cheile Sugaului, destinatia fiind Pestera Munticelu. Am lasat masinile la intrarea in Cheile Bicazului, pe partea dreapta, unde este locul de intrare in Cheile Sugaului-Munticelu( aici gasim si poarta de lemn cu panoul informativ referitor la aceasta rezervatie). Am urcat plini de entuziasm si relaxati pe cararea ce intalneste  Cabana Ecolog si se continua avand pe partea dreapta creasta Piatra Glodului, prin valea  plina de grohotis. Peisajul montan  colturos, deosebit, format din creste si tancuri cu forme ciudate, cu pete de culoare datorate toamnei aurii ne-a umplut cardurile la aparatele foto; 

Pe traseu, undeva in partea superioara a valcelei, pe partea dreapta a aparut o crapatura in creasta Piatra Glodului, locul unde, aveam sa aflam cat de repede, se afla intrarea in Pestera Tunel, aceasta fiind  “surpriza” zilei de duminica :);

Asa cum am aflat ulterior, aceasta este denumita de localnici si Pestera Sura Glodului,  este  un tunel sapat in masivul de piatra, bolovani uriasi de piatra s-au desprins in urma unui cataclism si au format aceasta trecatoare prin stanca, iar intrarea in pestera se face doar escaladandu-i…. ceea ce am si facut, cu greu, cu ajutor, pe funie, cu mic si mare … un pic de adrenalina pentru Gabi, ce ne-a insotit pentru prima data si mai are si frica de inaltime :). 

Dupa pauze lungi si dese, am ajuns si la Pestera Munticelu, considerata cea mai importanta din Moldova, din punct de vedere stiintific dar si peisagistic(se mai numeste si Pestera Ghiocelu). Nu-mi amintesc sa mai fi vizitat vreo pestera(cel putin nu asa spectaculoasa), asa ca am considerat-o “prima data”.

Intrarea in pestera este ascunsa la baza unui perete de calcar, este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care ne-a condus intr-o sala mare, lunga de circa 30 de metri si inalta de 4-5 metri.( lungime  pesterii este de circa 120 m). Pe mine m-au  impresionat stalactitele si stalagmitele, tavanul pare sa “picure” in lumanari mici, din pacate afumate de cei care au explorat-o insotiti de torte….am vazut, tot pentru prima data, lilieci, agatati de tavan, ce-si faceau linistiti siesta :)

O descriere amanuntita a pesterii gasiti aici “ In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate. Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si citeva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmite” .

Ce am remarcat este degradarea accentuata a pesterii, peretii sunt in mare parte afumati, inscriptionati, cei care au trecut pe aici au tinut mortis sa lase urme… Nu este electrificata, nu este amenajata pentru vizite  organizate, de aceea cred ca ar fi utila prezenta unui ghid sau organizarea de tururi, vizite supravegheate, pentru conservarea in stare cat mai buna a acestei zone.

Coborarea a fost si mai spectaculoasa, pe dealuri colorate, unde am gasit branduse de munte, in toata splendoarea lor, in dreapta am avut peretele de stanca, in stanga, vai si dealuri, mangaiate de toamna aceasta molcoma. Vom reveni, cu siguranta, pentru ca trupa n-a fost completa si mai sunt destule locuri de vazut si imortalizat….

Tudor Gheorghe - Nu se poate cu de toate !

Aseara am fost la concertul lui Tudor Gheorghe- Cu de toate nu se poate; un eveniment, pentru oraselul nostru de provincie, care a umplut sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor; Concert e impropriu spus, pentru ca a fost de fapt un spectacol de muzica, satira si umor, impletite cu poezia prea putin cunoscuta a lui Caragiale, acordurile fermecatoare ale orchestrei "Iunion" din spatele maestrului si verva nelipsita a Domnului Tudor Gheorghe; 

Am ras, pe alocuri amar, pentru ca versurile si situatiile lui Caragiale sunt foarte actuale, iar ironia fina si satira taioasa pe ici pe colo a maestrului a atins subiecte dureroase...parlamentari, guvern presedentie, hotie, marlanie, tupeu, pitipoace..... Am asistat la o lectie de literatura si istorie; am ascultat muzica greceasca, lautareasca, vals....a fost o invitatie la spectacol pe principiul "haideti sa radem, ca, daca nu, ne ia dracu!!!" Orchestra care l-a acompaniat a fost "Iunion", iar "consultantul" lui a fost Marius Hristescu, un articol interesant aici ; 

Mi-a ramas in minte o "zicere", despre justitia din ziua de azi: "justitia- era pe cand nu se vedea, azi, o vedem si nu e"!!! A fost o seara deosebita, prea scurta pentru energia si verva cu care ne incanta Tudor Gheorghe, in fiecare spectacol...

Tudor Gheorghe va reveni in Piatra Neamt pe 19 decembrie, orele 19.00, cu spectacolul DEGEABA!.