Bilant 2012

Am  scris prima data pe blog in 2008, imi lipseau jurnalele, hartia alba, lucioasa si rece, imi lipseau gandurile asternute; au trecut ani de-atunci si tot nu mi-a trecut, in ciuda rautatilor, amenintarilor sau impasurilor, toate s-au dovedit a fi temporare, doar setea de a “materializa” emotii si ganduri a ramas; astazi am “implinit” 34000 vizitatori :)

Am rasfoit randurile scrise in anii din urma…. E un obicei al meu, la inceput de an imi fixez obiective sau fac planuri, la sfarsit trag linie si adun…. In 2008, cuvantul definitoriu a fost schimbare… in 2009, a fost recunostinta; 2010 a fost agitat si ciudat, cu vise implinite… 2011 a fost unan greu, dar bun, cu cele mai multe drumuri in strainatate, un an in care am redescoperit bucuria, muntele si prietenii, un inceput…

2012…. Nu e nici inceput, nici sfarsit (cel putin, asa sper)… 

2012 a fost o continuare… o linie fireasca intre re-nastere si viata; nu folosesc cuvinte mari, mie mi-e teama de puterea cuvintelor, stiu cum pot rani sau alina, dar cei ce ma cunosc de ceva vreme sunt martori ca o vreme am fost de pe alta lume, ca acum traiesc si sunt vie; si, dincolo de ce poate spune fiecare, important e cum ma simt eu;

2012 a fost, pentru mine, anul prieteniei; am calatorit aproape la fel de mult ca in 2011, (dar mai mult in tara), am revazut Turcia, cu cateva destinatii  inedite si spectaculoase; am participat, alaturi de cei de la Clubul Ecoturistic Dr Iacomi si nu numai, la concursuri, la actiuni specifice, activ  sau de pe margine, dupa posibilitati; 

am urcat pe munte, dupa prea multi ani, m-am indragostit din nou de mare, m-am intors in Delta si am regasit-o la fel de fierbinte si necrutatoare precum o stiam, am renuntat la comoditate, in favoarea caldurii si apropierii dintre noi, am impachetat si despachetat din aprilie pana in decembrie, inclusiv; 

am cunoscut oameni noi, deosebiti, tineri si cu experienta, de la care inca mai am multe de invatat, pe care imi doresc sa-i revad; am redescoperit placerea de a face sport, ceea ce pentru mine e fantastic (nu spun cine si cum m-a “trezit” si ambitionat…);  regrete…au fost…ca nu are ziua macar vreo 30 ore, vara vreo 6 luni, ca noptile nu sunt nesfarsite…regret ca nu am ajuns in Santorini… dar mai avem timp, nu au intrat zilele in sac :)

Inca mai am de lucrat cu mine, dar am incredere ca sunt pe drumul cel bun, am o directie ce se contureaza, pe zi ce trece…. am invatat sa nu mai renunt asa usor; am invatat sa ma inconjur de oameni si sa am incredere din nou; am invatat sa ma trezesc dimineata zambind, sa imprumut energie pozitiva din tot ce mi se-ntampla, am invatat ca uneori lucrurile nu sunt cum par sau cum iti spun altii ca sunt; am invatat sa dau, pentru a primi; si, peste toate, mi-am amintit ce bine e sa iubesti :) ; sa simti; sa te superi; dar sa zambesti; sa plangi de bucurie sau de emotie sau de tristete ca nu esti unde ai vrea sa fii;

Sunt, poate, lucruri marunte; dar viata mea e plina cu ele; ele imi fac viata frumoasa; e loc in sufletul pentru toate, mici si mari, ma simt norocoasa, am mai spus-o; si pentru toate, bune si rele, oameni si lucruri, sentimente si intamplari, sunt recunoscatoare; 

sunt fericita; si, daca sunt trista, stiu ca cineva, acolo, undeva, ma iubeste; si mai stiu ca, daca astazi e rau, maine sau poimaine va fi bine…si soare…si la vara cald !