Hristos a inviat !!!

Hristos a inviat !!! dragoste,

lumina, liniste si impliniri, va doresc tuturor celor ce ma vizitati si celor carora nu am apucat sa le raspund la sms sau mail...

am luat pauza de blog de Paste, desi ar fi fost poate mai binevenita in post....

dar am avut un motiv intemeiat...am stat departe de calculator, departe de cei 4 pereti, la aer liber, in soare si mangaiata de vant...pe iarba verde, intre flori salbatice....in liniste si zambet de copil inocent, bucurandu-se de tot ce o inconjoara....mi-am umplut plamanii de aer curat, sufletul de speranta si liniste, in mare masura....am stat departe de intrigi, razbunari si reprosuri, telefoane de verificare, bautura si chefuri nebune....

exceptie a facut ziua de ieri, cand "el" a mai avut ceva rabufniri, nemultumiri, frustrari....pe langa mahmureala, m-a frapat iritarea, agitatia si, de ce nu, neefericirea lui.....culmea, sau poate tocmai de asta, a petrecut Pastele alaturi de "ea" :).....cine stie, poate o fi revenit la ganduri mai bune sau pur si simplu isi urmareste scopurile sau poate chiar nu stie ce vrea....treaba lui....

am simtit Invierea la fel ca in copilarie, cand imi lacrimau ochii de lumina sfanta a lumanarilor...cand stateam cu urechile ciulite si nu respiram ascultand bataia preotului cu crucea in usa si spunand "Deschideti portile, sa intre Imparatul Slavei".... a fost infiorator...intr-un loc minunat, in mijlocul codrilor, linistea singurul stapan si cantarile inaltatoare "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand..."

dupa atatia ani, in care Pastele a fost doar prilej de chef, mancat, baut, sau plans, anul acesta a fost prilej de sarbatoare, de liniste, de intelegere... multumesc celor care mi-au stat aproape....Dumnezeu face minuni, sper si pentru noi....pozele, zilele astea....

iar astazi....adica acum....ma doare-n piept, imi tremura stomacul, dar cred ca am facut un lucru bun....poate ultimul act al telenovelei acesteia...nu am inteles niciodata de ce el, om la 32 ani, nu le-a spus parintilor lui, ca suntem divortati si despartiti de 1 an de zile....adica, un an, nu 1 luna, 2, 3.....teama, comoditate, ganduri ascunse, lasitate ?! cine stie....a trecut cu vederea toate rugamintile, nu a ascultat nici un argument, a depasit toate termenele pe care si le-a stabilit sau i le-am stabilit eu....

asa ca astazi am facut-o eu....greu a fost, dar trebuie sa stie, nu vad rostul acestor ascunzisuri...la 32 ani, nu cred ca are nevoie de atata protectie, pana la urma, nu e sfarsitul lumii...asa cred ca e corect, ma simt impacata cu decizia luata....ii respect si vreau sa am o relatie normala cu ei, atat cat se poate...si sunt convinsa ca va fi bine !!!

Paganini - Violin sonata no6
Asculta mai multe audio Muzica »

visele mele...

visele mele se implinesc....
da, plec in Grecia!!! si Turcia, bonus...mi-am propus sa calatoresc, anul acesta, dar n-am sperat ca se va intampla asa repede...e (doar) un infotrip, in interes de serviciu, deci, dar...plec!!!

Salonic, Nei Pori, Paralia, insula Thassos, Canakkale, Kusadasi sunt doar cateva din punctele acestei excursii...mai e un pic, dar abia astept !!! sa va mai spun ce emotii am.....?!

Vama Veche - Am doar 18 ani
Asculta mai multe audio Muzica »

pacaleala de 1 aprilie :)

sau 2? nici nu stiu in ce zi suntem...e primul an in care nu am pacalit pe nimeni si nu mi-am luat-o de la nimeni...o fi semn ca ne-am facut oameni seriosi(sic!)

si ma bantuie o astenie de primavara-zic astenie, ca e la moda, oricum am perioade de astea imposibile in orice anotimp...adica...oboseala, stres, lipsa de chef de viata, ganduri negre....

apoi trec in extrema cealalta...euforie, planuri de viitor, agitatie...si urc si cobor, rad si plang si te strig delirand, vorba cantecului....

o veste buna totusi...am castigat o licitatie mare...si cu putin noroc, mai castigam una maine...deci avem de lucru, daca mai vin si banii, avem toate motivele de fericire....

pe de alta parte...am ametit, de la cercul vicios care se tot invarte...pana cand?! sincer, nu stiu

nu mai vreau sa stiu...nu mai fac nimic sa aflu.....el nu renunta la nebunia asta cu "razbunarea", poate ca pana la urma, chiar vrea sa o aduca in pragul nebuniei, cum a promis...poate asta il va face fericit, poate e atat de nefericit incat nu vede ca exista si alta cale, poate pana la urma, va fi bine pentru fiecare din noi, Dumnezeu stie ce-o fi insemnand acest bine...

cu siguranta insa nici o fapta nu va ramane nerasplatita...

eu am renuntat de mult sa mai lupt, evit sa ma mai intersectez cu ea, sau cu ei, fie si accidental, incerc sa privesc lucrurile constructiv...sa fac ceva cu viata mea, sa am grija de puiul meu....pana la urma, asa cum am mai spus, fiecare sufera cat poate, fiecare face ce vrea, cu viata lui....

mie nu-mi mai pasa...sincer...nici de razbunarea lui, nici de asa zisa lor relatie, nici de telenovela asta care nu se va termina prea curand....am vazut ca pot trai fara sa stiu, fara sa aud, limpede, linistita, impacata cu ceea ce am...pot sa dorm noptile, fara sa ma framant ca e cu ea sau cu alta, ca nu stiu cand se duce, cand vine si cu cine petrece....da, nu-mi mai pasa...si bine e........!!!

ultimul tarm

cel mai trist si cutremurator film pe care l-am vazut in viata mea este Ultimul Tarm-2000. daca inchid ochii, vad scene intregi si-mi dau lacrimile, desi sunt cam 5 ani de cand l-am vazut...

cateva cuvinte despre film, aici:

"Dupa un razboi nuclear pustiitor, omenirea este in pericol din cauza unui nor radioactiv care distruge totul in calea sa. Singura speranta de supravietuire este reprezentata de un submarin nuclear trimis in cautarea unei zone in emisfera nordica unde nivelul radiatiilor este suficient de scazut pentru a face posibila viata. Daca misiunea reuseste, omenirea va supravietui, altminteri specia umana va disparea de pe fata pamantului."

cuvintele sunt de prisos...vi-l recomand.....

fara violenta !

Detest violenta …de orice fel, fizica, verbala, psihica…ma paralizeaza, orice manifestare sau intentie de violenta…am dat cuiva o singura palma in viata mea, la 15 ani… fata in fata cu astfel de manifestari sau amenintari, ma blochez, mi se usuca gura, transpir, ma intunec…din fericire, nu reusesc sa reactionez, pe moment, aman “raspunsul” si pot, ulterior, sa gandesc si sa nu raspund cu aceeasi moneda….

Zilele trecute, mergeam grabita pe strada, si dintr-un subsol , pe scarile unuia din cele mai frecventate baruri, vad un barbat, gen macho, haine de firma, telefon ultimul racnet, urland efectiv”ba nenorocitule, nu eu am stricat-o pe fata aia, tu ai calcat-o pe trecerea de pietoni, tu sa o rezolvi…” gesticula, batea din picior si tipa in continuare, nu am urmarit “conversatia” pana la capat….
Mi s-a uscat gura instantaneu, am grabit pasul si am incercat sa mi-l scot din minte, si totusi, imaginea unei finite calcata de o masina mi-a intunecat gandurile (n-am vazut in viata mea vreun accident…)

Acum cateva luni, in decembrie cred, pe un ger cumplit, din biroul meu am auzit plasul unui copil, un plans ce m-a facut sa ies sa vad ce se intampla…in fata Casei de Cultura, o bunica furioasa isi “educa” nepotul, cu palme, copilul era fara caciula, si-o daduse jos, de furie probabil, si fugea cat putea, pe zapada, de cea care trebuia sa aiba grija de el…..s-au indepartat…..am iesit apoi pana la librarie, i-am gasit cativa metri mai incolo, nu inaintasera prea mult….baietelul nu mai avea glas, obrajii rosii, ochii plansi, repeta sacadat “vreau la mama, mama mea…” bunica, nervoasa, i-a mai ars vreo 2 palme peste fata, tragandu-l cu forta dupa ea, sa-l duca la autogara, din cate am inteles…..

m-am crucit…cum poate cineva lovi un copil cu atata cruzime …imi venea sa o iau de par la randul meu….am intrebat-o unde e mama lui si de ce se poarta asa….mi-a replicat” lasati-ma in pace, l-a lasat la mine, nu va intereseaza….” N-am plecat, am ridicat vocea si i-am spus sa inceteze….s-au mai oprit cativa trecatori, printre care un barbat, singurul care a reusit sa il linisteasca pe micut….peste vreo ora, abia, i-am vazut mergand catre autogara, bunica in urma lui, iar baietelul, de mana cu acel barbat….

Cu 2 ani in urma, am vandut un circuit, de Revelion, unui “patron”pe ultima 100 m, mi-a adus avansul, i-am dat chitanta, nu a stat sa-I fac contractul sis a-I dau toate hartiile necesare in acest caz….ulterior, a platit toata excursia, s-a razgandit in ceea ce priveste copiii, si a refuzat sa plateasca penalitatile…..in momentul in care i-am pus in vedere ca trebuie sa le suporte, cf contractului….s-a declansat nebunia….amenintari mie si familiei mele, injuraturi, pumni in masa, usi izbite…datorita afinitatilor cu “mafia” locala, era convins ca nimeni nu-I poate face lui asa ceva….
Singura reactie a fost sa-i inchid telefonul, nu am fost in stare nici macar sa-l ascult pana la capat…

mi-e teama de violenta, nu-mi place sa fiu amenintata, in vreun fel, consider ca si violenta de limbaj face la fel de mult rau, sau chiar mai mult….mi-e teama ca nu am reactionat “bine” de fiecare data, in momente dintr-astea….

Voi cum faceti fata violentei din jur ?! si violentilor…?

poza de aici

iertarile

Iertările
(Adrian Paunescu)

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi




ducu bertzi- iertarile
Asculta mai multe audio Muzica »

test

am gasit un test, via mara, de aici-

rezultatul? am un temperament sentimental...zica lumea ce o vrea !!!

Temperamentul SENTIMENTAL

Sa incepem cu o precizare: impartirea antica a lui Hyppocrate, cuprinzand temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic si flegmatic are tendinta sa va repartizeze in categoria melancolicilor. Dupa o apreciere superficiala un om sentimental este considerat adesea melancolic.Nimic nu este mai gresit decat sa consideram sentimentalul un temperament slab.

Banuim ca nici dumneavoastra nu ati accepta aceasta tipologie si v-ati considera undeva la mijloc, intre celelalte temperamente.In realitate aveti o trasatura care nu este deloc slaba – emotivitatea. Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viata interioara de o bogatie care respinge epitetul slab. Dovada este data de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel incat s-a ajuns la concluzia ca sentimentalii prezinta un numar aproape infinit de varietati care nu se lasa reduse prea usor la un singur tip.

Temperamentul dumneavoastra este “frate” cu tipul nervos, de care il aproprie si carenta de energie. Citind descrierea “nervosului” ati gasit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. In ciuda acestor puncte comune, cele doua firi sunt adesea in contradictie: daca “nervosul” ramane un vesnic adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curand un permanent copil fragil si sensibil. Daca nervosul are uneori tendinta sa fie egoist, sentimentalul este mai curand egocentric, in sensul ca pentru dumneavoastra tot ce se petrece in jur apare ca o problema personala.

Ceea ce va deosebeste cel mai mult de nervos (si va aproprie de pasionat si flegmatic) este desfasurarea in timp a vietii sufletesti. Traiti mai curand in trecut si in viitor decat in prezent. Vi se poate reprosa ca nu stiti sa uitati. Sensibil si tentat spre autoanaliza, chiar daca nu va place, din teama sau din rezerva, sa va destainuiti altora, va supuneti unei continue autoaprecieri, din pacate adesea subiective.

Va cunoasteti mai bine slabiciunile decat fortele. Pentru dumneavoastra principala problema este vointa, depasirea acelei nesigurante, a neincrederii in sine, care va este proprie. Exista o mare contradictie intre idealurile pure si perfecte pe care le aveti si acest sentiment de neputinta (de altfel nerealist). Multi sentimentali manifesta o resemnare anticipata, avand o adevarata fascinatie a esecului, subtil exprimata in zicala populara: “mai bine un sfarsit cu spaima, decat o spaima fara sfarsit.Pentru ca am inceput prin a descrie temperamentul dumneavoastra, asa cum se manifesta in special in adolescenta, trebuie sa mai notam subiectivitatea dumneavoastra analitica – atentia excesiva pe care o aveti pentru amanunte - astfel incat adesea “din cauza copacilor nu vedeti padurea”, timiditatea si nehotararea paralizanta pe care o simtiti atunci cand trebuie sa actionati.

Despre sentimentali se spune ca, spre deosebire de nervosi, care incep mereu si nu termina niciodata, ei se pregatesc mereu si nu incep niciodata.O interesanta trasatura a temperamentului dumneavoastra este reactia la situatiile grave. Paradoxal, in timp ce micile neplaceri si piedici va tulbura profund, atunci cand obstacolul sau pericolul devine clar si nu mai poate fi amplificat prin imaginatie, reactionati cu mult echilibru si curaj. Mentionam acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor I-au uimit de multe ori pe cei din jur si au fost chiar relatate de scriitori.

sa mai si radem...

mihaela radulescu.....

nu sunt niciodata la curent cu mondenitatile, nu citesc ziare gen Libertatea, Click, Cancan, de fapt, nu prea mai citesc nici un fel de ziar, decat rareori si atunci fiindca ma simt in urma tare...in ultimele zile, aud pe unde trec, oameni din diverse medii si statut diferit vorbind, cu indignare sau simpatie, cu argumente mai mult sau mai putin fundamentate, despre "scandalul cu Raduleasca"....nu stiu mai nimci despre aceasta, decat ce am citit in reviste ca Viva, Unica, etc si ce am vazut la tv, nu am avut niciodata rabdare sa ma uit la emisiunile ei de duminica...asadar, nu-mi permit sa fac judecati de valoare de vreun fel, despre ceea ce nu cunosc...

totusi, curioasa fiind, am citit prima ei scrisoare adresata presei, ce-a de-a doua scrisoare adresata presei, m-am uitat la stiri, am cautat pe google, sa vedem ce si cum se spune....ce am gasit, m-a socat, m-a dezgustat...nu persoana in cauza, cat situaia in sine, spalatul rufelor la strada mare, cu martori si televiziunile impreuna......si ma intreb...unde e "binele" copilului, pe care il invoca si ea, ca mama responsabila, si el, ca tata si (fost) sot inselat ??? am gasit un articol pe un blog si un punct de vedere interesant-parerea mea :)

"Cum nu cred ca Mihaela Radulescu este proasta, nebuna sau inconstienta, ca sa dea cu piciorul la tot, posibil, chiar la copil, ma intreb oare ce-a vrut sa spuna tuturor si mai ales fostului sot de s-a comportat, ca si cum nu a avut nimic de pierdut si, mai ales, ma intreb: oare, cat a putut sa sufere aceasta femeie in budoarul ei si in interiorul conditiei si demnitatii sale de femeie, din moment ce, pereclitandu-si si ingreunandu-si toate drepturile sale de fosta sotie si mama, a tinut mortis, sa-si “castreze” sotul, un barbat puternic, influent si de temut, in fata intregii tari, a prietenilor si a familiei acestuia. O persoana atat de calculata si premeditata, precum s-a dovedit a fi, pe parcursul anilor, Mihaela Radulescu cred ca ar fi putut fi cu mult mai discreta si ar fi putut sa riste mult mai putin! Mihaela Radulescu n-a mai dezvoltat astfel de neglijente pana acum; nici nu stiu de cate ori a fost vazuta giugiulindu-se cu fostul sot pe la petreceri…?""

"E foarte clar ca un barbat ranit in orgoliu, demnitate, furios la culme, umilit in fata celorlalti, cu atat mai mult cu cat este un barbat puternic si in influent, n-o sa mai vrea sa-ti dea nici copilul si niciun sfant! Mai mult, nu se mai pune problema sa obtii de la el ceva, sa-l impresionezi, sa-l sensibilizezi; dimpotriva, lupta va fi pe bune si va fi cu toate armele si cu toate mijloacele!"
intreg articolul aici

parfum de femeie

aseara, am revazut unul din filmele pe care le-as putea revedea de nenumarate ori, fara sa ma plictisesc: PARFUM DE FEMEIE, cu Al Pacino...vi-l recomand, cu drag, celor care nu l-ati vazut inca...

"Intr-o calatorie de cateva zile, un barbat orb si ciung, Al pacino interpretand un personaj framantat de cumplite conflicte interioare ce se materializeaza in paroxistice momente de criza, marcat de un trecut intunecat si de pierderea vederii, morocanosul Frank Slade, il invata pe foarte tanarul sau insotitor sa vada intunericul si femeia. Pentru unul s-ar parea ca e prea tarziu, pentru celalalt este inca prea devreme. Intre cei doi ia nastere o prietenie stranie, in care nu se stie cine are mai mare nevoie de ajutor. Romanul "Intunericul si mierea"( pe care nu -am citit inca) a fost ecranizat de doua ori, cu titlul Parfum de femeie: prima data in 1974, cu Vittorio Gassman in rolul orbului, apoi in 1992, cand, pentru acelasi rol, Al Pacino a obtinut Oscarul. Din rivalitatea cu filmul, cartea nu are nimic de pierdut si nici de castigat: lumea ei vascoasa si grea ca mierea isi invaluie cititorul fara graba si fara gres. Iar bastonul de bambus al orbului biciuie amintirea unei nopti lungi, in Neapole, orasul celei mai vizibile frumuseti. "