Se afișează postările cu eticheta teama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teama. Afișați toate postările

10 noiembrie 2014

Alchimistul - Paulo Coelho

Motto: 
„Când îţi doreşti un lucru, tot Universul conspiră pentru ca să-ţi realizezi visul, spuse Alchimistul, repetând cuvintele bătrânului rege.”

Sunt carti care ne pica in mana, aparent intamplator, atunci cand avem nevoie - toamna aceasta, am citit Coelho, cea mai recenta ieri, Alchimistul. 
Alchimistul este o carte despre simboluri, o metafora a vietii, presarata cu povestioare pline de talc, citate ce-ti raman in minte, pentru ca sunt simple si pe inteles - povestea oamenilor aparent obisnuiti ce cred in visele lor, depasind confortul, starea de bine, obstacolele, cu credinta, descifrand tainele Universului si semnele ascunse in tot ce-i inconjoara.

Naratiunea este despre un pastor andaluz, Santiago, care isi paraseste casa din Spania pentru a descoperi o comoara ingropata langa piramidele egiptene. Singura lui "certitudine" este un vis pe care il are nopti de-a randul si interpretarea primita de la o tiganca, care ii cere a zecea parte din comoara. Dupa ce isi termina calatoria si este jefuit, parasit mai mult mort decat viu, se intoarce acasa si descopera comoara in curtea sa, la radacina unui sicomor. Calatoria lui este un drum de initiere, presarat cu teste si cu personaje marcante: o tiganca tanara si frumoasa, un barbat care isi spune rege si un alchimist. 

Este (sau poate fi) povestea fiecaruia din noi - o poveste despre curajul de a-ti urma visele, indiferent de cat de bine sau rau iti merge, de cate piedici sau oameni ai impotriva, indiferent cat de teama iti este, din cauza dezamagirilor sau a fricilor acumulate de-a lungul timpului; este, totodata, un indemn spre a ne cauta propria comoara, pentru ca, pe fiecare om de pe fata Pamantului il asteapta o comoara undeva (acolo unde este comoara ta este si inima ta).

Si cateva citate:

"Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă."

"Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire."

"Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti."

"În toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi brusc mâna Universului ne schimbă destinul."

"Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia."

"În prezent stă tot secretul; dacă dai atenţie prezentului, poţi să-l îmbunătăţeşti. Şi dacă îţi îmbunătăţeşti prezentul, tot ce se va întâmpla apoi va fi mai bine. Uită de viitor şi trăieşte în fiecare zi din învăţăturile Legii şi cu încrederea că Dumnezeu are grijă de copiii Lui. Fiecare poartă în sine veşnicia"

"Sunt şi eu ca toţi ceilalţi oameni: văd lumea aşa cum vreau eu să fie, nu aşa cum este."

"Noi, inimile murim de frica numai la gandul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut sa fie bune si n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite, dar au ramas pentru totdeauna ingropate in nisip. Pentru ca atunci cand se intampla asa ceva, suferim ingrozitor."

26 martie 2009

fara violenta !

Detest violenta …de orice fel, fizica, verbala, psihica…ma paralizeaza, orice manifestare sau intentie de violenta…am dat cuiva o singura palma in viata mea, la 15 ani… fata in fata cu astfel de manifestari sau amenintari, ma blochez, mi se usuca gura, transpir, ma intunec…din fericire, nu reusesc sa reactionez, pe moment, aman “raspunsul” si pot, ulterior, sa gandesc si sa nu raspund cu aceeasi moneda….

Zilele trecute, mergeam grabita pe strada, si dintr-un subsol , pe scarile unuia din cele mai frecventate baruri, vad un barbat, gen macho, haine de firma, telefon ultimul racnet, urland efectiv”ba nenorocitule, nu eu am stricat-o pe fata aia, tu ai calcat-o pe trecerea de pietoni, tu sa o rezolvi…” gesticula, batea din picior si tipa in continuare, nu am urmarit “conversatia” pana la capat….
Mi s-a uscat gura instantaneu, am grabit pasul si am incercat sa mi-l scot din minte, si totusi, imaginea unei finite calcata de o masina mi-a intunecat gandurile (n-am vazut in viata mea vreun accident…)

Acum cateva luni, in decembrie cred, pe un ger cumplit, din biroul meu am auzit plasul unui copil, un plans ce m-a facut sa ies sa vad ce se intampla…in fata Casei de Cultura, o bunica furioasa isi “educa” nepotul, cu palme, copilul era fara caciula, si-o daduse jos, de furie probabil, si fugea cat putea, pe zapada, de cea care trebuia sa aiba grija de el…..s-au indepartat…..am iesit apoi pana la librarie, i-am gasit cativa metri mai incolo, nu inaintasera prea mult….baietelul nu mai avea glas, obrajii rosii, ochii plansi, repeta sacadat “vreau la mama, mama mea…” bunica, nervoasa, i-a mai ars vreo 2 palme peste fata, tragandu-l cu forta dupa ea, sa-l duca la autogara, din cate am inteles…..

m-am crucit…cum poate cineva lovi un copil cu atata cruzime …imi venea sa o iau de par la randul meu….am intrebat-o unde e mama lui si de ce se poarta asa….mi-a replicat” lasati-ma in pace, l-a lasat la mine, nu va intereseaza….” N-am plecat, am ridicat vocea si i-am spus sa inceteze….s-au mai oprit cativa trecatori, printre care un barbat, singurul care a reusit sa il linisteasca pe micut….peste vreo ora, abia, i-am vazut mergand catre autogara, bunica in urma lui, iar baietelul, de mana cu acel barbat….

Cu 2 ani in urma, am vandut un circuit, de Revelion, unui “patron”pe ultima 100 m, mi-a adus avansul, i-am dat chitanta, nu a stat sa-I fac contractul sis a-I dau toate hartiile necesare in acest caz….ulterior, a platit toata excursia, s-a razgandit in ceea ce priveste copiii, si a refuzat sa plateasca penalitatile…..in momentul in care i-am pus in vedere ca trebuie sa le suporte, cf contractului….s-a declansat nebunia….amenintari mie si familiei mele, injuraturi, pumni in masa, usi izbite…datorita afinitatilor cu “mafia” locala, era convins ca nimeni nu-I poate face lui asa ceva….
Singura reactie a fost sa-i inchid telefonul, nu am fost in stare nici macar sa-l ascult pana la capat…

mi-e teama de violenta, nu-mi place sa fiu amenintata, in vreun fel, consider ca si violenta de limbaj face la fel de mult rau, sau chiar mai mult….mi-e teama ca nu am reactionat “bine” de fiecare data, in momente dintr-astea….

Voi cum faceti fata violentei din jur ?! si violentilor…?
poza de aici