copil iubit cu ochi senini....

am gasit aici un concurs de colinde...dincolo de idee si premiu, mi-am amintit de un colind pe care il canta mama in casa, in ajun de Craciun, si pe care in fiecare an, in preajma sarbatorilor de iarna, il ascult cu drag, emotie si lacrimi in ochi...il puteti asculta aici

zi grea...

La multi ani, unei doamne, in primul rand, si multa sanatate...

in al doilea, mananc salata de vinete cu rosii, prima data pe anul acesta cred, pentru ca nu-mi plac vinetele, decat la cuptor, cu rosii si branza...

in al treilea...sunt franta, am avut o zi...plina, stresanta, fara satisfactii...

si cu ghinioane pt altii, dar cum nu am putut sta deoparte, am intrat si eu in ele...o adolescenta de 14 ani a fost intoarsa de la aeroport, pt ca matusa care avea procura pt ea, nu avea cazier...cei de la compania aeriana nu s-au sinchisit sa spuna, in momentul emiterii biletului, parintii nu s-au sinchisit sa se informeze la politia de frontiera si tot asa...biletul e nerambursabil, iar modificarile se fac cu 3 ore inainte...de unde sa stie, ca doar abia la aeroport au aflat...telefoane, agitatie, oboseala, solutii-pana la urma, alt bilet, pe maine ( sper sa nu sune tel maine dimineata la 6....)

si pe langa astea...teancuri de hartii de rezolvat pe birou, urgente gramada inainte de sarbatori, de umblat pr drumuri, tot eu :)

uffff....e greu...acum ma dor ochii, imi trag sufletul in seara asta, beau un ceai cald si dimineata o sa fiu fresh, la datorie...

"cartea amagirilor"-emil cioran

"JURAMANT VIETII:

Niciodata nu te voi trada de tot;

desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas;

Cand te-am urat, nu te-am putut uita;

Te-am blestemat, ca sa te suport;

Te-am refuzat, ca sa te schimbi;

Te-am chemat si n-ai venit;

Am urlat si nu mi-ai zambit;

Am fost trist si nu m-ai mangaiat.

Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile.

Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu.

Tacere fost-ai chinurilor si pustiu singuratatilor mele.

Ucis-am in gand intaia clipa a vietii si fulgrat-am inceputurile tale.

Vrut-am otrava radacinilor tale, seceta in fructe, uscaciune in flori si secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.

Dar recunoscator e sufletul meu pentru zambetul ce l-a avut doar el si nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata;

acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.

Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare.

Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti de tine"

bilant 2008

vin Sarbatorile,

se mai sfarseste un an

"a mai trecut un an prin noi

a fost si soare, au fost si ploi....."

ma uit pe lista mea cu "obiective", de fapt, mai mult dorinte, pentru anul 2008 si trag linie...momente bune, rele, oportunitati, ratate sau nu, si alte obiective...cam astea sunt "capitolele" acestui bilant...( mi-am pus ordine in viata, m-am ocupat de mine si de copil, mi-am gasit linistea si increderea in fortele mele, am invatat sa lupt pentru ceea ce imi doresc si sa renunt la ceea ce-mi face rau si nu-mi foloseste...)

din cei 29 ani ai mei, anul de cotitura a fost 2005, nebunesc, frumos si urat, cu amintiri de neuitat dar umbrite de lipsa de responsabilitate, minciunile si promiscuitatea celor intamplate atunci-cei ce au fost "actori" stiu despre ce vorbesc...am trait cu o intensitate de neimaginat, de parca lumea se sfarsea atunci, am iubit si am fost iubita, am mintit si am fost mintita cum numai oamenii care traiesc arzand stiu si pot sa o faca...

l-am amintit...pentru ca de acolo pleaca toate "relele"... telenovela care a fost de fapt viata noastra a inceput atunci si s-a sfarsit...anul acesta, cel putin pentru mine...au fost 3 ani grei, care au lasat urme adanci si hidoase, dar 2008 a fost anul in care chiar s-a intamplat si schimbat una alta, prin punctele esentiale....

din punct de vedere material, am realizat mai mult decat mi-am propus:mi-am amenajat si mobilat apartamentul, l-am transformat in "acasa",dupa 2 luni grele, petrecute intr=o garsoniera oribila, si destule sacrificii

am avansat, in cariera, mi-am luat brevetul de turism si sunt director de agentie :) ; pe langa ca suna bine, mi s-a marit si salariul si-mi port singura de grija(in mare masura)...e o realizare, avand in vedere ca mereu am depins financiar de cineva, si ca acum asta mica depinde de mine...

pe de alta parte...am avut parte de experiente cel putin neplacute, ca femeie...m-am complacut in multe din ele, manata fiind de curiozitate si de dorinta de a afla adevarul; am ras,ne-am distrat, ne-am certat,ne-am impacat, am strigat, am plans, am suferit...pentru ca nu am inteles ca o relatie de 10 ani se poate termina asa simplu, doar pt ca exista o alta"ea", care nu vrea sa renunte la fanteziile ei...am fost martora intr-o poveste destul de urata si ciudata, am mai scris despre ea, nu are rost sa mai insist....

inca nu am toate raspunsurile, poate a fost doar orgoliul lui de a fi cu 2 femei in acelasi timp, la dispozitia lui, cu una pentru sex si iesiri, cu cealalta pentru ca au fost impreuna 10 ani si nu poate renunta de tot, pentru ca langa ea gaseste caldura unui camin si zambetul inocent al unui copil.....sau poate dorinta de razbunare, asa cum a tot spus...nu mai conteaza...l-am vazut ce poate face, cat poate fi de pervers...si nu pot avea incredere intr-un barbat care vorbeste si se poarta atat de urat cu o alta femeie, fie ea si "cealalta"

peste toate...m-a ajutat sa vad ce conteaza, m-a ajutat sa-mi doresc altceva, sa vreau sa devin altcumva decat o femeie banuitoare, lasata acasa, cand el are chef de o iesire sau un sex cu cealalta....astfel incat am pus punct si...de la capat!

2008 se termina in curand...a fost un an si greu si frumos-desi m-a dezamagit in ultimul an, cu atitudinea lui de mare razbunator si don juan, recunosc ca am avut destule momente frumoase impreuna, mi-a fost mai tot timpul alaturi si m-a ajutat...pacat de toate cele urate...poate peste ani, vom invata sa fim mai buni...

dar...ce nu ne omoara, ne face mai puternici...

si ma simt mai puternica, mai calma, impacata cu mine si alegerile pe care le-am facut, in acest sfarsit de an-pentru a incepe un drum nou, poate mai bun, poate mai frumos, poate mai linistit....

despre "prietenul" meu drag, pe umarul caruia am plans de atatea ori si care mi-a ascultat toate prostiile si mi-a aratat ca exista si un drum drept...inca nu pot vorbi...desi ar fi destule de spus-anul ce vine va fi poate mai bun cu el si cu noi....

astazi e ziua mea...

" it's my party

and i cry if i want to

you would cry too

if it would happended to you..."

astazi este ziua mea, cum v-ati dat seama deja :) ... so what, ati putea spune?! si asa o fi, dar pentru mine...e o zi speciala...traditia si experienta persoanala spune ca de ziua mea plang-prietenii stiu de ce :D... nu am sa enumar n motive aici, mai ales fiindca nu vreau sa scriu despre anii ce au fost ci despre cel care este

este ziua mea...si nu m-a intrebat nimeni ce cadou mi-as dori( mai bine, ca si asa nu as fi stiut ce sa raspund :)...am petrecut un pic, am inceput din timp, dat fiind ca nu ne mai reunim ca pana acum, cu toti prietenii, care au fost, dat fiind ca nu mai sunt...acum, o seara cu rudele, o seara cu prietenii( nu sunt la fel de "prieteni" precum cei dinainte), o seara cu iubitul...care este, nu dam nume :D

deci...acesta este primul an, din sirul celor multi, in care nu am sa mai plang-nu se merita, nu am motive, nu mai am pentru cine(sau cine stie ce va fi pana la sfarsitul celor 24 ore ale zilei de 24?! va spun oricum)....anul acesta am sa zambesc cu obstinatie, ca " nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau"-zice o vorba din popor...anul acesta am sa fiu un model de optimism, voie buna si energie pozitiva, am sa-mi transform visele in realitate(numa sa le descopar):

"Visele mele

Se implinesc

Cit bat din palme sau cit clipesc!

Respir iubire,

Maninc iubire,

Va dau la toti si va molipsesc.

Nimic in lume

Nu ma opreste

Sa urlu tare SUNT FERICIT!!!"
ce-am sa mai fac anu asta....sa vedem...deocamdata astazi nu am sa fac prea multe...decat ca am sa primesc cadouri(nu multe, dar frumoase si din inima) si mai ales flori, am sa ma simt cea mai speciala, pentru cei de langa mine si nu numai, am sa merg totusi la birou, ca totusi e zi de luuuni si am sa raspund la toate telefoanele de felicitare:).va dau si numarul de telefon :)?!

ninge sfant si pagan...

prima zapada...

primii fulgi de nea...

prima iarna cand copilul meu spune"ninge! hai dam cu saniuta...!"

uitasem cata bucurie imi aduce prima zapada...

iarna vine mai repede intr-un orasel de munte, la fel si toamna, numai primavara se lasa asteptata...prima ninsoare....e un vis, la fel de efemer ca o sarutare, furata la un colt de zi, frumoasa si rece, ca te doare cand a trecut, tacuta si inselatoare, ca tremurul unei aripi de fluture ratacit............prima ninsoare.....

copacii fac o plecaciune in fata mariei sale iarna, in fata primului sol-prima ninsoare....cad fulgi reci si grabiti, iar ei se chircesc, se apleaca, se incovoaie sun greutatea atat de aparenta a fulgilor de nea...apoi se razvratesc....se inalta si stralucesc, iti iau ochii cu albul neprihanit al ramurilor dezgolite.....
Dureroasa stralucire...ochii se inchid, pleoapele cad, se inchina si ele, in fata iernii-va trece poateva dura o zi, o saptamana, o luna, mai multe luni,dar prima ninsoare va ramane o pata, undeva, un vis frumos si efemer..poate ii va lua locul o iarna crunta, un ger naprasnic sau o alta monotonie....

"Ninge fara mila cu vinovatie

Ca o inculpare, ca un martor mut

Ninge ca o nunta, ninge si sfâsie

Se farâmiteaza ultimul salut

Vai de noi, femeie, ninge-a despartire

Vom pleca departe unde avem de mers

Ninge sa desparta gheata si iubire

Oarbe felinare trec spre univers..

Ninge sfânt si pagân

Numai ochii mai ramân

Despartirea s-o mai vada

Ca în rest, noi ne-am stins

Si-am ajuns de-atâta nins

Niste oameni de zapada..."

vise de noapte

visez mult...si foarte urat

ma trezesc obosita, prost dispusa, fara chef de viata si energie, uneori

nu sunt superstitioasa, sa cred ca visele mele de noapte ar putea deveni realitate(asta chiar ar fi un cosmar)...dar sunt constienta ca sunt o reflectare a temerilor, frustrarilor si problemelor din viata reala, de zi cu zi....nu le caut interpretari, nu stiu ce sa "fac" cu ele, nu stiu ce sa fac sa dispara...pentru ca nu le mai vreau, ma chinuie si ma fac mai nervoasa si mai irascibila....

a fost o vreme in care visam ca cineva vrea sa ma omoare...si de multe ori reusea...fie ma impusca, fie ma injunghia, fie ma arunca in vreo prapastie...de fiecare data pe furis, pe neasteptate, in spate...nu stiu cine era acel "cineva", era mai mult o idee, decat o persoana pe care sa o cunoscma trezeam cu sentimentul acela de cadere in gol, fara sa mai pot respira macar.....apoi au fost mortii pe care ii gaseam, fie in gradina, fie in casa, dar mereu in calea mea, acuzatori si hidosi....

am visat copii si nasteri premature...copii frumosi, plangand sau cu maini intinse, spre dragoste...dar de fiecare data in visul meu a lipsit bucuria nasterii unui copil, lumina pe care un suflet inocent o aduce in viata fiecaruia din noi.....

aseara am visat un film intreg.....un grup de oameni rai( mafioti sau ceva "interlopi", spaima orasului, oricum) au rapit o scoala intreaga, de fete....le-au tuns(aveau toate parul lung), cu banii luati din vanzarea lui au luat arme, apoi le-au adormit si le-au violat....

m-am trezit cu o greutate in piept si o durere de cap care inca ma chinuie...

un singur vis mai luminos imi amintesc, care a tot revenit, in momente diferite.....o casa frumoasa, cu etaj, situata in diverse locatii, in care ne adunam prietenii de alta data...fie pregatindu-ne de plecare, fie aflandu-ne in vacanta....

casa aceasta alba si frumoasa nu am mai visa-o de mult...imi lipseste...o oaza de liniste si lumina

luna plina

Luna plina, fara vina,

focuri fara stralucire,

inima fara iubire...

gandul-numai o-ntrebare

cine oare...cine oare...?

lorelei...

"Vâslasul asculta din luntre

Si-un dor îl încearca nespus

Cum poate el stânca s-o-nfrunte?

Când ochii lui cata în sus?”

(Heinrich Heine-Lorelei)

"Legenda spune ca-n vremurile de demult, apele erau populate cu sirene, femei - pesti, de o frumusete si un farmec neasemuite care se iveau uneori, în amurg pe o stânca de pe mal, vrajind cu frumusetea si cântecul lor pescarii si corabierii care navigau si care uitau de stânci si de vâltori, pierind în valuri..."

Lorelei, de Ionel Teodoreanu

Acesta este unul din romanele care mi-au insotit adolescenta...l-am citit si recitit de zeci de ori, cred...si de fiecare data cand am ocazia, nu ezit sa il rasfoiesc... mi-e drag, il recomand cu caldura, o poveste de dragoste emotionanta, si fireste, trista...

Citez aici scrisorile de dragoste:

"Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.Ti-aduci aminte?Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.

Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.

Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.

Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.

Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.

Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea;

si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

"Ramas-bun.

Ma numesc numai Lorelei.Legenda spune ca am ucis.

Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.

A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."

cutia cu amintiri

recunosc, m-am "inspirat" inainte de a scrie aici (nu stiu sa postez link), dintr-un articol intitulat "mi-e dor sa scriu"... asa ca preiau ideea, pentru ca si mie mi-e dor sa scriu-doar ca de multe ori, ma simt "blocata" in tacere, privitoare pasiva a ce se intampla in jur si cu mine....nu am pretentii de nici un fel, scriu doar pt mine si sufletul meu...dar chiar si asa, am retineri in a posta orice "nastrusnicie" ce-mi umbla prin creier....

dar sa revin...

acum cateva saptamani, in hotararea mea de a pune ordine in viata, la propriu, am pus amintirile pe rafturi......glumesc...mergand la ai mei, am mai gasit o cutie cu scrisori, de care uitasem....si un caiet mare cu coperti groase, pe care mi-l adusese tata sa fac teme, si pe care eu am scris poeziile mele de adolescent rebel...

le-am luat cu drag pe toate acasa, sub privirea intrebatoare si uimita a mamei (ce faci tu cu atata maculatura, de ce nu le-i fi aruncand, nu stiu...?!?) si le-am asezat langa celelalte....nu sunt f multe, doar o cutie, plina...ca le-am reunit si sigilat intre timp....pagini ingalbenite de timp, colorate sau nu, plicuri antice de care nu mai vad, poate si din simplul fapt ca acum scriem mailuri....si alte atatea flecustete, de care nu ma pot desparti...

caiete....carnetele...jurnalul meu...

la inceput au fost oracolele, in scoala generala...doamne ce mai "munceam" la el, inimioare, floricele, zeci de intrebari, le dadeam apoi la toti colegii, sau doar la cei agreati, ca deh, aveam si atunci antipatii...cu emotie il luam inapoi si descifram raspunsurile, le interpretam, le dadeam mai departe....

apoi...jurnalul...primul a fost un banal caiet de dictando, dosit prin cele mai ingenioase ascunzatori...din pacate, intr-o zi de duminica toate "secretele" mele au ajuns pe mana mamei....cate lacrimi am varsat....dar am reluat acest obicei la scurt timp si in cativa ani, s-au adunat cateva caiete (vreo 10 cred...)

in liceu...biletele...apoi o agenda neagra, cu coperti lucioase negre, am pimit=o in dar de Craciun...si ei i-am dedicat atatea ganduri...el mi-a tinut in siguranta secrete si vise, dragostea interzisa, temerile, bucuriile si nefericirile...

carnetelele...au si ele istoria lor...fiindca jurnalul era greu de carat peste tot, in vacante si drumetii, in lungile calatorii cu trenul sau cu masina, scriam pe carnetele minuscule...maxime, date si locuri...flori puse la presat intre paginile lor si frunze adunate cu mult drag....pe prieteni ii "terorizam" in diverse momente, sa-si lase o semnatura si 2-3 cuvinte, sa ne amintim...le-asm pastrat pe toate cu sfintenie, chiar daca prietenii nu mai sunt ce-au fost...pe unii din ei i-am pierdut, pe altii i-am indepartat, altii nu mai sunt in lumea aceasta....dar mi-s cu totii aici, intre paginile acestor caiete...in facultate, scriam pe unde apucam...pe marginile cursurilor, pe servetele in bar sau discoteca, pe pachete de tigari, pe tigari, pe bilete de tren...

caietele din liceu nu le-am pastrat...intr-un moment de rascruce am hotarat sa le rup,sa nu mai ramana nimic....celelalte, au scapat furiilor mele distrugatoare, de-a lungul timpului...de ceva vrem scriu la calculator, e tot un fel de jurnal, dar mai "practic"....cand insa mi-e inima prea grea si mainile imi tremura pe tastatura, ma intorc la jurnalul meu cu coperti negre si reci...

si ar mai fi....scrisorile....ale mele si ale lor...

nu am avut curaj sa le deschid, sa le recitesc...mi-am trecut mana peste ele, le-am sters de praf, am varsat o lacrima...dar e prea devremepentru ele, e prea curand pentru mine....

mai sunt petale de flori, primite sau culese, vederi ilustrate, poze prafuite sau rupte pe alocuri, o piatra de ici, o scoica de colo, o pana pentru chitara, un capac de bere, un desen, o poezie...maruntisuri o mie, franturi de amintiri...fie ca-s de la sapanta, maramures, clujul drag, transfagarasan, bucuresti, dragasani, delta dunarii sau vama veche...sunt toate parte din viata mea...sunt momente pe care le-am trait, alaturi de oameni deosebiti...pe unii as vrea sa-i uit...si sa-mi amintesc mereu, de tot ce a fost frumos!!!