visez mult...si foarte urat ma trezesc obosita, prost dispusa, fara chef de viata si energie, uneori
nu sunt superstitioasa, sa cred ca visele mele de noapte ar putea deveni realitate(asta chiar ar fi un cosmar)...dar sunt constienta ca sunt o reflectare a temerilor, frustrarilor si problemelor din viata reala, de zi cu zi....nu le caut interpretari, nu stiu ce sa "fac" cu ele, nu stiu ce sa fac sa dispara...pentru ca nu le mai vreau, ma chinuie si ma fac mai nervoasa si mai irascibila....
a fost o vreme in care visam ca cineva vrea sa ma omoare...si de multe ori reusea...fie ma impusca, fie ma injunghia, fie ma arunca in vreo prapastie...de fiecare data pe furis, pe neasteptate, in spate...nu stiu cine era acel "cineva", era mai mult o idee, decat o persoana pe care sa o cunoscma trezeam cu sentimentul acela de cadere in gol, fara sa mai pot respira macar.....apoi au fost mortii pe care ii gaseam, fie in gradina, fie in casa, dar mereu in calea mea, acuzatori si hidosi....
am visat copii si nasteri premature...copii frumosi, plangand sau cu maini intinse, spre dragoste...dar de fiecare data in visul meu a lipsit bucuria nasterii unui copil, lumina pe care un suflet inocent o aduce in viata fiecaruia din noi.....
aseara am visat un film intreg.....un grup de oameni rai( mafioti sau ceva "interlopi", spaima orasului, oricum) au rapit o scoala intreaga, de fete....le-au tuns(aveau toate parul lung), cu banii luati din vanzarea lui au luat arme, apoi le-au adormit si le-au violat....
m-am trezit cu o greutate in piept si o durere de cap care inca ma chinuie...
un singur vis mai luminos imi amintesc, care a tot revenit, in momente diferite.....o casa frumoasa, cu etaj, situata in diverse locatii, in care ne adunam prietenii de alta data...fie pregatindu-ne de plecare, fie aflandu-ne in vacanta....
casa aceasta alba si frumoasa nu am mai visa-o de mult...imi lipseste...o oaza de liniste si lumina
