Ideea de a merge in Muntii Calimani a venit de niciunde, la
mijloc de toamna, cand parea ca trebuie sa punem rucsacii si bocancii in cui si
a prins contur cand s-au anuntat doritori; desi lista a tot suferit modificari,
ne-am adunat 6 fete cucuiete si 3 baieti indrazneti si am purces la drum, dimineata
devreme, ca asa ne sade bine, cu cearcane si cat mai putine ore de somn :), cu exceptia lui
iulian, toti paseam pentru prima data pe aceste meleaguri ;
Pentru cele 2 zile, ne propusesem sa facem 2 trasee, sambata
Gura Haitii- Vf Pietrosu Calimani, iar duminica Rezervatia 12 Apostoli; am
optat pentru cazarea la cabana Retitis, am sunat din vreme, avand surpriza sa
fie déjà rezervata pentru un grup numeros(ulterior, ne-am intalnit cu
prietenii nostri de la Clubul Hai pe Munte Iasi, in tura lor traditionala, de
toamna); Alex ne-a dat asigurari ca “oamenii buni incap”, asa ca am plecat la
drum fara multe griji;
Dupa imbarcarea in microbuz, cu multa voie buna si nesfarsite
intrebari, am plecat catre Vatra Dornei; inainte de a ajunge in oras, drumul
face stanga, catre Saru Dornei, traversam Neagra Sarului si ajungem la Gura
Haitii o data cu Soarele trezit din somn si zambitor, dupa 2 zile de ploaie.
Localnicii ne spun ca sunt indicatoare, drumul e bun (!!!), sa mergem
linistiti; Desi aveam cateva indicatii de la Alex, la fata locului lucrurile
stau putin diferit - din Gura Haitii, mergem cu masina pe un drum asfaltat,
accesibil, cam 8-10 km, nu sunt indicatoare, decat aproape de cariera, un panou cu
Parcul National Calimani.
Trecem pe langa fosta mina, acum in curs de
ecologizare, conform panourilor, prin partea dreapta, urcam pana pe platoul de
deasupra, apoi, atentie, drumul face stanga destul de brusc si
nesemnalizat (drum e impropriu spus, vorba lui Marius, sunt urme de anu asta,
iar ca bonus, zapada era proaspata si necalcata). Urmeaza un urcus de circa 1h
si 20 minute, cu masina (doar daca e foarte inalta, altfel o puteti lasa in
parcarea de la cariera), sinuos si ingreunat de pietre colturoase, lipsa
oricariu indicator pana sus in platou, zapada si necunoasterea locurilor. In
platou, la intersectia cu traseul marcat catre Vf Negoiu Unguresc, respectiv Vf
Pietrosu, apar si 2-3 stalpi pentru orientare, dar in zare se zareste déjà cabana
meteo, de pe Vf Retitis, 2021 m. Suntem primiti calduros, desi bate un vant
taios si sunt minus 5 grade, gasim si loc de cazare si foc in soba, urmeaza
micul dejun si planul de bataie pentru ziua ce se anunta extraordinara.
Traseul de urmat este: Cabana Retitis – Vf Negoiu Unguresc – Vf Pietrosu,
marcaj dunga rosie, 3 h; imbracati bine, coboram prin spatele cabanei, avand in
fata o panorama de “no man’s land”: dreapta jos, Negoiu Romanesc, fosta
exploatare de sulf, e dezolant, peisaj selenar pustiu si inghetat, amprenta
trecerii omului…in fata, cateva varfuri rotunjite, iar in fundal, printre nori,
o piramida argintie – Pietrosu, in stanga, iarba, arbusti si flori de gheata.
Intalnim portiuni de grohotis, de fapt, aglomeratie de lespezi/pietre
alunecoase din cauza zapezii si a ghetii, nuantate in gri, verde si alb,
ajungem in zona de platou, intersectia cu drumul pe care am urcat; de aici,
iese soarele pe poteca noastra si intalnim primele urme lasate de ursii
localnici, urmeaza o panta abrupta printre jnepeni,ienupar si afini, apoi una de piatra “miscatoare”,
partea cea mai grea, din tot traseul.
Varful Negoiu Unguresc - 1081m ne primeste
cu soare si o panorama ce ne reduce la tacere (nu pentru mult timp)- facem poza
de grup traditionala, ne tragem sufletu’ si pornim mai departe, catre varful
vecin.
Intre cele 2 varfuri, cararea e lina, exista o panta relativ
abrupta pe final, vegetatia era inghetata de zapada cazuta prea devreme,
merisoarele si afinele erau acoperite de zapada, dar am gasit si gustat fructe
de ienupar; pe ambele varfuri gasiti cate
o cruce metalica;
Odata ajunsi pe Vf
Pietrosu, 2100 m, am respirat aer curat, am facut o baie de soare, multe
fotografii, am lasat un gand bun pentru cei ce vor veni, in carnetelele pe care le gasiti intr-o cutie,
langa cruce….
Si…ne-am intors, cu sufletul mai usor, cu ochii bucurandu-se
de spectacolul norilor pe un cer incredibil de albastru. Total traseu, 6 ore si
30 min, grad de dificultate mediu, satisfactie totala :); apusul a fost momentul de
gratie al zilei, schimbul de tura al Soarelui cu Luna plina ne-a fascinat, mai
ales ca undeva in fundal, ne-a vegheat toata ziua Muntele nostru drag, Ceahlaul
…
Seara a fost mai scurta decat de obicei, am stat de vorba,
avand ocazia sa ne cunoastem mai bine; am dormit putin si rau, dar suficent cat
sa fim pregatiti pentru o noua zi, care avea pregatite pentru noi multe
surprize :);
ne-am despartit in 2 grupuri, unii au plecat cu microbuzul, pe drumul
binecunoscut, iar ceilalti urma sa coboram spre cariera, aceasta fiind punctul
in intalnire;
Spiritul de aventura si dorinta de a ne testa limitele ne-a “impins”
pe mine si pe Flori sa coboram de-a dreptu, pe un perete de stanca, destul de
spectaculos :);
fara rucsaci, fara harta sau busola, am ajuns la poale, intr-o vale unde
vizibilitatea tinde la zero, apoi ne-am croit drum printre jnepeni, destul de neprimitori,
fie vorba intre noi; la un moment dat, am inceput sa coboram pe firul
izvorului, profitand de culoarul natural
pus la dispozitie, aproape de cariera ne-am intersectat cu traseele marcate ce
veneau din Gura Haitii si am ajuns cu bine, la putin timp dupa cei ce au
venit pe traseul marcat :D(abia dupa ce am ajuns, am inceput sa ne gandim la eventuale pericole :);
pe-aici am coborat :)
traseul nemarcat, pe unde-am haladuit
Ce a urmat e usor amuzant…lipsa semnalului la telefon, nesincronizarea
si un pic de ghinion ne-a facut sa pierdem ceva timp pretios si sa renuntam la
traseul propus pentru ziua de duminica; ne-am reunit in Gura Haitii, dupa vreo 2 ore, dar era prea
tarziu pentru Rezervatia 12 Apostoli si pentru a ajunge la timp acasa, de unde
Virginia trebuia sa plece mai departe la Bacau; Cu parere de rau, am renuntat,
cu promisiunea ca ii vom vizita cat de curand…..probabil s-au suparat apostolii
pe noi, ca n-am mai ajuns la ei, fiindca surprizele au continuat….buzele mele
sunt, insa, pecetluite, doar cei ce am fost acolo ne putem amuza/bucura de
cateva amintiri pretioase, pentru mai tarziu :). Am ramas cu regretul Apostolilor, dar si cu surpriza sa gasesc un munte
foarte curat (am vazut 3-4 pachete de
tigari aruncate si cateva mucuri), desi accesul e destul de facil.
un colt de rai,cu cicatrice lasate de oameni...
Ce am invatat eu din acesta tura:
-fiecare iesire de acest fel e un prilej unic de
autocunoastere, autoanaliza si, mai ales, de a invata lucruri pe care nici
internetul, nici cartile, nimeni nu te pot invata;
-desi mi-ar placea sa plec singura intr-o drumetie, nu sunt
pregatita pentru astfel de experienta; pana atunci, ma bucur de momentele de intimitate sau solitudine pe care le vanez pe cate un colt de munte sau pe vreo piatra
razleata, unde reusesc sa ma regasesc;
-sunt norocoasa sa am in jur cativa oameni pozitivi, langa
care as pleca oriunde, oricand, fara teama sau vreo indoiala
-experienta acestor munti, atat cat a fost, ma face sa-mi
doresc mai mult, sa-i cunosc in amanunt, doar le-am zarit frumusetea, ca o
strafulgerare, m-au impresionat intr-un anume fel, sunt multe povestiri si legende,
invaluindu-I intr-un mister care atrage si fascineaza...
