Bucuria lucrurilor marunte

Astazi e una din zilele in care am ales sa stau acasa, pur si simplu, desi ma ardeau talpile sa mai evadez cateva ceasuri in toamna cenusie de-afara; M-am odihnit, am stat cu Ioana, am recitit, alaturi de o cafea aromata, ultimele pagini din Lorelei, un roman dulce-amarui, dar pe care vi l-as recomanda. Am si lucrat un pic, pentru ziua de maine, am vazut un film (Now you see me), acum astept musafiri… dar, nu ce-am facut eu astazi e important…

Zilele astea am stat mult de vorba cu oameni din locuri/medii/cu preocupari diferite, asa s-a intamplat. Ma conving, o data in plus, ca-mi plac oamenii. Imi place si singuratatea, am invatat sa o transform din spaima in mediu cald, drag mie, cautat deseori.Dar oamenii…sunt fascinanti:), cu ciudateniile, suspiciunile, intrebarile retorice, temerile si nedumeririle lor… cu suferintele si durerile neostoite, din motive mai mari sau mai mici. Mi-s dragi, prieteni sau necunoscuti; ma trezesc pe strada, zambind unor straini, cu fete incruntate si riduri adanci de-atatea griji, suparare, incrancenare. Degeaba, probabil, dar le-as spune tuturor:  o sa treaca, vor veni si zile cu soare, raul nu-i chiar asa de rau.

Sunt naiva ?! Se poate, mi s-a mai spus… Imi place sa cred ca nu. Sunt un om norocos. Sunt un om fericit, in mare parte din timp. Zambesc, in ultimii ani, cat n-am zambit toata viata mea. Pentru ca sunt atatea lucruri bune, intamplari frumoase, oameni dragi in viata mea, detalii sau coincidente fericite care ma fac sa radiez, sa cred, cu tarie, ca viata e frumoasa! In ciuda stresului cotidian, a grijilor, a neajunsurilor, a dezamagirilor care nu ne ocolesc. 

Ma bucura jumatatea de ora la o cafea, in mijlocul zilei, cu prietena mea sau cu “gasca”, ma bucura o floare primita fara motiv sau pe care mi-o cumpar singura, cartea de pe noptiera, din care fur cateva randuri in miez de noapte, un mesaj cald primit o data pe an sau trimis, fara teama de a fi gresit inteleasa, un telefon neasteptat, un semn de viata pe care nu-l mai astept de mult, o plimbare prin parcul inghetat, la 8 dimineata, norii de ploaie sau ceaiul fierbinte cu scortisoara, pe acorduri de chitara….

Am postat la un moment dat pe facebook, o intrebare “cand ati fost fericiti ultima data ?!”. Am primit foarte putine raspunsuri, printre care si “da’ ce te-a apucat ?!” Asa ca va intreb, in continuare:

Sunteti siguri ca nu gasiti nimic care sa va bucure ziua, sa va aduca un zambet in privire, macar o secunda, din cele 24 ore daruite noua, iar si iar, ani de-a randul ?! Sa va opriti un minut din goana nebuna in care suntem prinsi, sa va mirati, sa oferiti, sa primiti… un zambet, o sarutare, o floare, o cafea, un gand bun si deschis, fara teama  ?!

Cand ati sunat ultima data un prieten pe care nu l-ati mai vazut din…facultate? de care nu mai stiti nimic, de ani, decat ceea ce vedeti pe facebook sau pe blog ?!

Cand ati iesit ultima data la o prajitura la cofetarie :) , ca in copilarie ?!

Cand ati recitit ultima data o carte care v-a incalzit sufletul in adolescenta sau in oricare moment, mai fericit ca acum?

Cand ati stat de vorba cu oameni pe care nu-i cunoasteti ? Cand ati privit ultima data oamenii de pe strada, pe langa care treceti grabiti, infrigurati, incrancenati ?!

Cand ati facut ultima data orice altceva care sa va aduca un zambet mare pe fata, un somn linistit, vise frumoase  sau o dimineata senina , in care sa spuneti, multumesc, pentru inca o zi minunata… !?!