Suflete, te-ntorci acasa !
Asa ti-am spus odata, demult, intr-o zi de vara pustie. Suflet
gol, nebun de dor.
Te privesc tacut, intr-o oglinda ingalbenita de vreme, cu
rama de lemn roasa pe alocuri de carii flamande. Nu mai stiu unde esti sau de
ce-ai lasat in urma o usa deschisa. Nu am mai stat de vorba demult. Ca 2
batrani garboviti, asezati pe cioate de lemn, intr-o ograda imaginata, la umbra
teiului ce-si scutura arome de toamna
venita prea devreme. In tihna.
Ce mai faci ?
Nu-mi raspunde, ai ochii tristi si ma privesti absent, de
parca nu-mi mai apartii, privire ratacita, de sfarsit de lume. Dincolo de
negura, banuiesc nespusa o poveste si multe lacrimi necurse. Hmm, ce mult timp
a trecut. Iti amintesti, cand ne-am cunoscut, cat freamat si neastampar, cata
bucurie si pofta de viata. In bratele tale, incapea o lume intreaga. Toata
speranta, zambetul intreg, caldura pentru doi. In fiece cotlon, o emotie,
pitita sub gesturi delicate, de o precizie cautata.
Ma-ntreb ce-o fi cu tine. Unde te-ai ratacit? Ce ti-au facut
? De ce nu mai zambesti ? Nu mai ajung la tine, nici cand te tin in palmele
reci. Stai drept, lucid si ingandurat. Un pas, inca unul, cauti o cale sa te
strecori pe furis, intr-un loc care nu te mai incape si nu-ti mai apartine de
mult, prea stramt si prea intunecos. Ne masuram indelung, in aceeasi oglinda
ingalbenita, tacerea asta nebuna, de o parte si de alta a haului dintre noi, ce
poarta nume de viata.
Suflete, nu te mai intoarce !
Nu stiu cine esti sau de ce. Ce vrei sau de ce. Nu te-ntreb,
nu ma-ntreb. 2 straini, pana la sfarsit
Intr-o zi ne intoarcem la noi ... cu durere in suflet si un pumn de nisip , cu un zambet amar si un vis neîmplinit ...
RăspundețiȘtergeredesertaciunea desertaciunilo, totul e desertaciune...nisip, amar, vise...putine cuvinte, multe simboluri
RăspundețiȘtergere