O tura de munte se naste
dintr-o idee, dintr-o vorba aruncata la-ntamplare, din curiozitate sau pentru
un scop précis - asa ca, atunci cand Ruxi ne-a convocat la o intalnire in
Piatra Craiului, au inceput sa sune telefoanele, sa gasim cea mai buna varianta
posibila de a spune "prezent". Nu ma asteptam sa revin asa curand la
Craiul meu iubit :). Dupa multe combinatii si usor incurcati de
program+prognoza meteo, cu ajutor de la prietenii albatrosi, am plecat in
formula 2+1, pe acelasi drum, de la Adjud, catre Brasov, pe o vreme dusmanoasa,
vant, ceata, polei in Pasul Oituz. Am ajuns cu bine la destinatie, (multumim
Tudor pentru ospitalitate), am dormit repede si am pornit cu entuziasm
spre Zarnesti - dupa ce am reusit sa ne reunim, 13 oameni, din Bucuresti, Bacau, Cluj,
Galati, Brasov, Piatra Neamt.
Traseul ales a fost : Zarnesti-Valea
Crapaturii-Saua Crapaturii-Cabana Curmatura, pe marcaj banda galbena, timp de
parcurs 2.5 -3 h. Am plecat din Zarnesti pe drumul ce duce spre cabana
Plaiul Foii, la aproximativ 300 de metri de la ultimele case intalnim pe partea
stanga indicatorul de inceput al traseului. Mergem pe un drum de tara printre
pasuni, balti si noroaie. Dupa o usoara urcare drumul continua pe curba de
nivel in paralel cu drumul spre Plaiul Foii. Dupa circa 50 de minute de la
sosea ajungem intr-un poiana cu izvor, loc unde se despart potecile, in
fata marcaj banda albastra ce duce spre refugiul Diana,in stanga marcaj
banda galbena ce duce spre Saua crapaturii pe firul vaii. Aici facem popas de
hidratare, revitalizare, poze. E rece, cerul ramane innorat, ceata reduce din
vizibilitate. Urmam poteca prin padure, cam 20 minute, pana
ajungem la baza peretilor de stanca ce strajuiesc de o parte si de alta
Valea Crapaturii si pe care mai mult ii simtim apasandu-ne, ii ghicim prin
ceata, decat sa ii vedem.
Aerul taios ne
ingreuneaza urcusul, printr-un bolovanis incomod pana la Acul Crapaturii. Suntem
prinsi intre 2 anotimpuri, la fel de spectaculoase-toamna rece, in culori
grele, cu ceata laptoasa si o iarna timpurie ce a lasat ace de gheata pe
ramurile golase ale copacilor. In vale, se ridica ceata, un petec de
cer albastru ne aduce zambetul pe buze, incep sa se contureze de jur
imprejur stancile albe cu forme de urias. De aici iesim intr-o zona cu multa
vegetatie, apoi, in 10 minute, in Saua Crapaturii. In dreapta gasim
un balcon amenajat de unde se poate vedea toata panorama Crapaturii, Acul
Crapaturii si Craiul, e senin si soare de jur imprejur.
Poze si mai
departe, ne asteapta renumita placinta de la Cabana Curmatura (altitudine
1470m) :); ajungem la cabana in 20 minute, sala de mese e aproape plina,
atmosfera calda, in semineu se aprinde focul, cineva canta la chitara, ciorba
de fasole cu afumatura este fierbinte si delicioasa, relaxarea ne cuprinde si
ne bate un gand sa ramanem aici :) - destinatia finala este, insa Pestera,
asa ca ramane pe data viitoare !
Partea a doua a
traseului este mai lejera, de la Cabana Curmatura, pe "La Table",
spre satul Pestera, circa 3 - 3.5 h, accesibil tot timpul anului, cu destule
denivelari; se trece prin valea Martoiului, apoi pe drumul forestier,
cu mici pauze, poze cu peisajul, cu bradutii.
Ajungem pe-nserat la
pensiunea Mamina, suntem primiti cu bratele deschise - "intrati, priviti
si alegeti care camera va place"- si multa caldura. Pensiunea este
cocheta, camerele sunt intime, in culori pastelate, mobilierul este pictat,
obiecte de ceramica traditionale, tablouri si covoare tesute sunt pete de
culoare ce dau farmec si te fac sa te simti de-al casei. Despre ciorba si
mamaliguta cu branza...ce sa va mai spun ?! Delicioase, au mers direct la suflet
:) – Daca aveti drum pe aici, nu ezitati sa intrati, nu veti regret. Seara s-a incheiat cu discutii utile si
interesante, despre experiente ale colegilor, despre fapte si decizii,
situatii diverse, din care putem invata, ca nici un drum pe munte nu seamana cu
celalalt, ca oamenii pot mai mult decat ar crede, ca muntele poate fi prieten
sau dusman, depinde cu cat respect il tratezi.
Ziua a doua de traseu a
fost ca o zi de duminica in familie :) - fiindca toti aveam drum lung pana acasa, am
ales un traseu mai lejer si bine am facut, am umblat peste dealuri molcome, am
respirat aer curat de munte, ne-am bucurat ochii cu peisaje parca desprinse din
basmele romanesti. Timpul de intoarcere a fost parca prea scurt pentru cate
erau de povestit, asa ca Ruxi ne-a promis ca ne va “convoca” mai des, sa ne
cunoastem mai bine, pe carari de munte. Asteptam cu interes urmatoarele ture si
intalniri de acest fel.
Drumul spre casa a fost
si lung si frumos, am avut companie pana la Adjud (care a devenit un fel de
rascruce pentru noi :) ), muzica buna, ganduri si multe planuri de
viitor; nu-mi plac despartirile dar fac si ele parte din viata noastra de
calatori. Va urma ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu