astazi e ziua mea

30

cifra magica :)

floarea varstei

si alte asemenea

va fi o zi frumoasa, vesela, si cu mult soare

asa ca nu ma "deranjati", decat pentru ganduri frumoase, urari de bine, eventual flori si imbratisari :). dau o cafea. si o prajitura, bonus; si petrecere

Frankie Valli-Can't take my eyes off of you
Asculta mai multe audio Muzica

Pacientul Englez

Inspirat din romanul lui Michael Ondaatje, Pacientul Englez, regizat de Anthony Minghella, a castigat noua premii Oscar, doua Globuri de Aur si sase premii Bafta.

Actiunea filmului se desfasoara in perioada celui de-al doilea razboi mondial si descrie povestea de dragoste dintre Contele Laszlo de Almasy (Ralph Fiennes) si Katharine Clifton (Kristin Scott-Thomas). In prezent ars si amnezic, cel denumit generic pacientul englez este ingrijit de o asistenta pe nume Hana (Juliette Binoche) intr-o manastire abandonata din Italia.

Tot ceea ce i-a mai ramas este o carte cu scrierile lui Herodot, in care acesta si-a adaugat multe sale notite. Dupa o serie de flashback-uri in care isi aminteste ceea ce s-a intamplat, aflam ca el este de fapt un geograf ungur, venit in Desertul Sahara ca sa intocmeasca harti din partea Societatii Regale de Geografie. Almasy se indragosteste de sotia colegului sau, Geoffrey Clifton (Colin Firth), cu care are o scurta dar intensa aventura.

In paralel, Hana, asistenta care il ingrijeste pe pacient, traieste o poveste de dragoste frumoasa cu Kip (Naveen Andrews), un militar de origine indiana specializat in dezamorsarea bombelor. Pe parcurs, la manastire isi face aparitia David Caravaggio (Willem Dafoe), cunoscut sub numele de Moose, un canadian care si-a pierdut degetele aratatoare de la maini in timpul unui interogatoriu, aparent din cauza lui Almasy.....

muzica este deosebita, imaginile sunt coplesitoare, povestea cutremuratoare .... un film ce merita vazut si revazut, parerea mea

Charles Dickens:

"Să ai o inimă care să nu devină nicioadată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească."

imi place...

imi place sa ma plimb prin frunzele uscate, toamna, pe poteci de munte

imi place sa beau un pahar de vin bun cu buni prieteni, la gura sobei, sau a semineului, in lipsa sobei

imi place si mai mult, sa beau o cana de vin fiert cu scortisoara si piper, jumate sub plapuma, rasfoind o carte buna, la lumina lampii achizitionate cu drag, din Ikea :)

imi plac canile, am o adevarata pasiune pt ele, mari, mici, de cafea, de vin, colorate sau negre, cu motiv sau fara, cate una pentru fiecare moment al zilei sau de suflet

imi place sa gatesc in weekend, in tihna, pe-ndelete, imi plac mirodeniile, imi place caldura casei mele, acum la inceput de noiembrie, cand geamurile se aburesc, iar florile stau cuminti, in vaza si pe pervaz

imi place sa adorm visand, dupa ce mi-am "cantarit" ziua, cu bune si rele, cu fapte si ganduri...

imi place la nebunie ada si povestile ei calde, parfumate, colorate, cu ea imi incep si-mi termin ziua, cum altfel, decat frumos ?!

si s-ascult pustiul....ce melancolie

"Plouă,

plouă, plouă,

Vreme de beţie –

Şi s-asculţi pustiul,

Ce melancolie!

Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atat mai bine –

Şi de-atîta vreme

Nu ştie de mine

Nimeni, nimeni, nimeni..."

mi-e dor sa scriu, mi-e dor de mine cea din alta toamna, mi-e dor de toamna aurie, de plimbarile prin frunze, imi lipseste fosnetul aspru al crengilor dezgolite prea devreme...imi lipseste oglinda aia stramba, in care vad totul sec, brut, in stare neprelucrata....nu, nu mai cred in teoria conspiratiei, nici in razbunarea eternei victime.....cred in realitatea asta cetoasa, spalata de o ploaie mocaneasca nesfarsita...

ma apasa toamna asta ploioasa, imi taie din elan, ma intoarce cu fata spre trecut....nu, nu au disparut amenintarile, nu au disparut discutiile fara sens, dar sunt pe cale sa....simt eu, ca se vor aseza curand; da, stiu, sunt posibile furtuni, da, razboiul se poate isca dintr-o vorba sau un gest demascat prea devreme.....

miroase-n casa a orez cu lapte dulce, cu scortisoara....e cald si liniste....si s-asculti pustiul, ce melancolie.....o binefacere, pt suflet, o oaza pentru ganduri.....nu ma doare nimic....nu ma ingrjoreaza decat tusea pustilor de grupa mica :), criza economica si numarul(prea) mare de afise electorale cu dl presedinte.....dar asta e alta poveste....

seara asta e doar pt mine....astept luna noiembrie.....astept sa traiesc....astept sa mai trec pe raboj, inca un eveniment fericit, inca un zambet, inca un dans, poate o imbratisare....si traiesc!

intamplator sau nu......un citat :"Aceasta este puterea - sa tii in maini frica altcuiva si sa i-o arati." Amy Tan; imagine de aicihttp://zboara.eu/victor/864

petitie online- 70 km pe E 85

cei care circula frecvent pe acest drum stiu despre ce e vorba

daca vi se pare o masura buna, sau daca treceti pe aici, va rog, votati!

http://www.petitieonline.ro/petitie-p55164047.html

posibile argumente:

"Printre cele mai frecventate drumuri din tara se afla si E85, drumul care leaga Bucurestiul de Moldova, un drum foarte important. Doresc pe aceasta cale sa semnalez autoritatilor competente un lucru: ridicarea limitei de viteza pe acest drum la 70 Km/ora in localitati.

Argumente:

- este un drum cu doua benzi pe sens;

- este un drum cu un terasament foarte bun si executat la standarde internationale;

- este o legatura esentiala dintre doua zone importante ale tarii;- este bine semnalizat;

- sunt foarte multe localitati pe drum ceea ce face ca timpul parcurs pana la Bacau sa creasca considerabil;

- masinile sunt imbunatatite din punct de vedere tehnic si au un timp de franare mult mai bun fata de cele vechi;

-Ca argument suplimentar este si comparatia cu DN1 unde s-a ridicat limita de viteza pentru autoturisme de pana la 3,5 T la 70 Km/ ora.La fel propun si pentru E85.

In acest moment, circulatia se face haotic, cei care se grabesc si care isi "permit" oricum merg mai repede in localitati, in schimb am observat ca intr-o localitate (singura de altfel) unde este limita stabilita la 70 Km/ ora chiar si acei vitezomani circula regulamentar!! cu 70-75 Km/ora."

multumesc.

Quo Vadis?

Am recitit de curand romanul QUO VADIS, Henryk Sienkiewicz, cu certitudinea ca e un roman fundamental, ce ar trebui citit, macar odata in viata, de fiecare dintre noi(de altfel, autorul a primit si premiul Nobel pentru literatura)

La o prima impresie, este doar un roman de dragoste, deoarece urmăreşte povestea de iubire dintre Marcus Vinicius, un patrician roman, şi Ligia, pe numele său original Calina, fiica unui rege înfrânt din neamul ligienilor; este insa un roman istoric, actiunea se petrece în timpul împăratului Nero, în jurul anului 64 d.Hr., prezenţa unor personaje atestate istoric, precum Nero sau chiar apostolii Petru şi Pavel, oferind un plus de autenticitate romanului ;

Intriga este stufoasa, actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, personajele evolueaza si se desavarsesc de-a lungul celor cateva sute de pagini, finalul este apoteotic si dramatic;

Personal, mi-a ramas intiparita imaginea personajului Petronius, numit "arbitrul elegantei", din cauza pasiunii, iubirii si gustului sau pentru frumos, ce face parte din suita lui Nero, dar care a ramas lucid si „vertical” intr-o societate bolnava; memorabila este scrisoarea trimisa lui Nero inainte de a se sinucide, alaturi de credincioasa Eunice:

“Împărate, ştiu că aştepţi cu nerăbdare venirea mea şi inima ta de prieten tânjeşte ziua şi noaptea de dorul meu. Ştiu că m-ai copleşi cu daruri, mi-ai încredinţa prefectura pretoriului, iar lui Tigelinus i-ai porunci să fie ceea ce l-au făcut zeii: îngrijitorul catârilor la moşiile moştenite după otrăvirea Domitiei. Iartă-mă totuşi, căci îţi jur pe Hades, aşadar, pe umbra mamei tale, a soţiei, a fratelui şi a lui Seneca, eu nu pot veni la tine.

Viaţa este comoara supremă, dragul meu, din care am ştiut să aleg cele mai frumoase giuvaeruri. În viaţă, sunt însă şi lucruri pe care nu le mai pot suporta. A, te rog să nu te gândeşti că m-a supărat uciderea mamei, a soţiei şi a fratelui tău sau trimiterea în Ereb a tuturor oamenilor cumsecade din imperiu. Nu, strănepot al lui Cronos.

Moartea e datoria fiecărui om, iar de la tine nu ne putem aştepta la altceva. Dar să-mi torturez ani întregi urechile cu cântecul tău, să-ţi văd picioarele subţiri, domiţiene, jucând dansuri din Piure, şi să-ţi ascult declamaţia şi poemele, o, biet poet de mahala, iată ce este peste puterile mele, iartă ce mi-a stârnit dorinţa de a muri. Roma îşi astupă ureche, ascultându-te, lumea râde de tine, aşa că eu nu mai vreau să roşesc din cauza ta, nu mai pot! Urletul Cerberului, dragul meu, chiar dacă seamănă cu cântecul tău, va fi mult mai puţin supărător, deoarece nu i-am fost niciodată prieten şi nu sunt obligat să mă ruşinez pentru glasul lui.

Rămâi sănătos, dar nu mai cânta, ucide, dar nu mai scrie versuri, otrăveşte mai departe, dar nu mai dansa, dă foc, dar nu mai cânta la citeră, îţi urează, trimiţându-ţi acest sfat prietenesc, arbiter elegantiarum.”

Nu voi face vreun rezumat sau vreo prezentare a firului epic al romanului, spun doar atat:

„cititi-l, merita, intru totul”

Citate Quo Vadis:
"Minciuna pluteşte pe deasupra adevărului ca uleiul la suprafaţa apei "

Petronius: "A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul."

funny

tavan, intr-o camera de fumatori....

Acum, e gresia dintr-o baie pictata
Imagineaza-ti ca esti la un chef la etajul 10
Si trebuie sa mergi la baie...Deschizi usa... si...

melancolii de toamna

apasatoare zilele astea....toamna asta imi da dureri de cap, de fapt. nu toamna in sine, cat zbuciumul zilelor ce trec, cu sens sau fara

este o perioada a schimbarilor....am schimbat sediul, am schimbat programul meu, al ioanei, am schimbat abordarea celor care vor neaparat sa-mi arate ce "buni" pot fi :); m-am schimbat si eu, cel putin asa simt, nu mai am toleranta la nesfarsit, nu mai inghit aceleasi greseli repetate cu indolenta si cu "imi pare rau" la final, de parca astea 3 cuvinte ar sterge totul.....

am muncit mult zilele astea, vreau sa fiu si gospodina pe deasupra :D, muraturi, salate, sosuri, am iesit cu ioana prin oras, nu stiu cand a invatat sa mearga cu bicicleta si cu cine :( , ne-am incalzit ca puii de closca, cu soarele tomnatic din parculet.....m-a deprimat mizeria din parc, pungi de chipsuri si cutii de bere aruncate peste tot, de parca ar fi invizibile cosurile de gunoi....

de data asta, ma apasa toamna, ma sperie frigul dimineata, vantul insuportabil imi da dureri de cap; ioana a racit deja, alte griji si nopti nedormite, pune termometru, ia siropul, bea ceiutul, dormi pe burtica..... imi doresc inca multe zile cu soare, cu lumina pana la 9 seara, timp de plimbare, timp pentru cate am de facut; poate nu-l folosesc cum trebuie, imi spun deseori.... imi doresc sa ies, sa ne jucam, sa o vad ca zambeste si nu-si mai dorescte altceva....imi doresc sa stau noptile sa citesc, sa mai invat, sa vad filme bune, cu o cana de ceai aburinda...sa zgribulesc dimineata, dar sa nu mai imi vanture vantul in plete :((

imi doresc multe.......dar sa trec la fapte, nu!?

imagine de aici