o zi ciudata

astazi a fost o zi ciudata...

colega mea de birou, sora sefului, imi fura(sau imi copie, ca suna mai frumos) CV-ul din calculator, pentru ca vrea sa aiba si ea brevet de turism, asa ca modifica numele si il trimite; intrebata fiind, si-a cerut scuze, nu s-a gandit ca ma deranjeaza :D

sa mai zic ceva ?! eventual, traiasca tupeul si pitzipoancele....

mai apoi, un prieten( teoretic, cu prietena) ma intreaba ce cred daca s-ar duce la prostituate sau, fara bani, la o prietena, sa-l "ajute", daca intelegeti ce vreau sa spun....dincolo de reactia de uimire initiala, am incercat sa ascult pana la capat....apoi mi-am spus si eu parerea, daca tot mi s-a cerut...

da, stiu, sunt desueta, mi s-a mai spus....

m-a surprins faptul ca se gandeste la asta, desi cica o iubeste pe prietena lui

mi s-a parut ciudat, fiindca da, sunt adepta fidelitatii si inclusiv mersul la prostituate pt una sau alta mi se pare o incalcare a fidelitatii; cu atat mai mult "stii, ma duc la c.... ca scap mai ieftin".... oare cum ar proceda? ar da sms inainte "stii, in seara asta ies cu..... sa rezolv treaba aia de care am vorbit; nu ma astepta, nu stiu cat dureaza; te sun cand termin :D , sa-ti spun si cum a fost eventual" .....

zau, oare sunt eu nebuna ?

sa-mi doresc un singur barbat si sa fiu femeia unui singur barbat ?

sunt eu nebuna sau anormala sa-mi doresc o relatie normala, matura, cu bune si rele, dar adevarata? cu drepturi si obligatii, sa am sentimentul ca apartin cuiva si ca cineva imi apartine? sa stiu ca pot avea incredere in acea persoana, indiferent cate femei il plac sau cate ii trimit sms-uri ???

spune-ti si voi.... ce parere aveti....ai vostri iubiti se gandesc sa mearga la fostele prietene pt un sex mic ?! sau mare, dupa caz :D ? sau, cine stie unde, in alta parte? va cer voie? sau mergeti pe principiul "ce nu stiu, nu-mi face rau "

Octombrie rosu

uitasem cat e de frumoasa toamna...uitasem cata culoare ascunde, cata emotie si pasiune... astazi a fost cred prima zi de toamna veritabila, cu miros de bruma si un pic de ger de dimineata, soare orbitor intepator in geam, frunze zburatacite pe alei pustii, trecatori zgribuliti, alergand care incotro

zilele astea am facut cateva sute de km, la volan, ceea ce pentru mine, e o premiera...mi-a placut la nebunie, am "gustat" toamna la ea acasa, pe indelete, in munti, printre paduri aramii; o explozie de culoare, nori pufosi fiorosi, ploaie mocaneasca, marunta si insistenta.... m-am indragostit din nou de toamna, sunt nascuta toamna, dar uitasem cate are de oferit....mi-am umplut plamanii de aer curat, sufletul de culoare, aparatul cu poze :)

in casa miroase a gem de mere cu scortisoara, delicat si insinuant, borcanele lenevesc lucioase si aburinde, clatitele asteapta oaspetii sa fie coapte... e cald si bine la mine in casa, afara bate vant aspru de toamna tarzie

si e luna plina!

33

La multi ani!

Emotie de toamna.....

povestea acestui blog a inceput in prag de toamna, septembrie 2008, intr-o nebunie generala :) ; cand au trecut 2 ani, nu stiu; cert e ca, spre linistea tuturor, nebunia s-a transformat in normalitate,zarurile au fost aruncate, jocurile au fost facute, nimic nu merge mai departe :)

si fiindca cercul e rotund, Tudor Gheorghe vine iarasi la Piatra Neamt, cu aceeasi orchestra, acelasi spectacol din acea toamna aurie si amaruie...

pentru a nu stiu cata oara, nu pot si nu vreau sa tin vreo evidenta, iulian si mihaela au fost in concediu, la mare, la eforie si la munte, pe ceahlau; asa cum ii sta bine, el s-a descurcat si a trimis mesaje de unde si cum a putut, pentru a pastra aparentele :) ; ironia sortii, ca revenim in aceleasi locuri, strabatute ca prieteni, cu aceeasi oameni, doar combinatiile difera... important e ca viata merge mai departe, iar accidentele nu ne omoara :D

pentru prima data in ultimii multi ani, am avut un concediu adevarat, nu de 21 zile cum prevede legea, doar de 2 saptamani, in care am colindat jumatate de tara; Bucovina, Marea Neagra, Oltenia, Transfagarasanul, Pasul Oituz sunt cateva din punctele atinse pe harta Romaniei;

sa mai spun ca avem o tara frumoasa? o stim cu totii, dar teama mi-e ca nu facem nimic sa o pastram asa; cata mizerie am vazut, pe marginea drumului, unde fiecare opreste sa ia o gura de aer sau pt diverse alte nevoi, pe varfu muntelui, in jurul bisericilor si obiectivelor turistice....peste tot, hartii,pungi de plastic, pet-uri... e trist

o singura exceptie: BUCOVINA !

a trecut ceva timp de cand am plecat de acolo, emotiile s-au asezat, a ramas sentimentul ca e o zona binecuvantata; nu am vazut frunti incruntate, nu am vazut oameni agitati sau sfarsiti de truda, desi munca pe dealuri era in toi, nu am vazut cersetori, nu am vazut mizerie, nu am vazut dezordine; o liniste binefacatoare, o pace si atata frumusete nu am mai gasit niciunde !!!

Marea Neagra am regasit-o altfel, am simtit-o diferit; in ochii copiilor, bucuria ia forme nebanuite si dimensiuni colosale...le trebuie atat de putin pentru a fi fericiti, dincolo de tentatiile comerciale ieftine si lipsite de elementarul bun gust; am avut norocul ultimei saptamani de soare de vara, am luat cat bronz ne trebuia, am vazut marea pe furtuna si ne-am minunat de maretia ei, ne-am amuzat cu farse de adolescenti, clante unse cu pasta de dinti, crengi de copac pe post de flori la emisiunea "Iarta-ma", bataie cu rosii, serenade sub balcon si petrecere in pijama, spre deliciul si spaima copiilor :)

Transfagarasanul a fost o incercare grea, pentru cei mai mici dintre noi; nu e prima data cand l-am vazut, dar a fost la fel de spectaculos, mai ales ca am prins prima ninsoare in varfu muntelui, am mancat cascaval afumat, sunca si ceapa, am baut cafeaua pe mal la Balea Lac, ne-am batut cu zapada, desi eram in tricou si pantaloni scurti...

Drumul spre casa e greu, oricum ar fi; cand vine dupa sute de km si nopti nedormite, e cu atat mai "palpitant"; ne-au lipsit destule in concediul acesta; dar e cazul sa ne bucuram mai mult pentru ce avem, slava Domnului, sunt destule, decat sa plangem dupa ce ne lipseste; m-am intors cu chef de munca, dorinta de schimbare, si sute de poze; inca nu le-am postat nici pe cele din InfoTripul pe litoral, din iunie :( am de recuperat;

ne asteapta o toamna lunga, iar venirea ei, cu ploaia asta mocaneasca ce nu se mai termina, cu frig si nori, ne-a luat tare pe nepregatite; sper ca aceasta toamna sa imi ofere ocazia sa ajung macar in 2 din cele 3 destinatii visate pentru acest an: Egipt, Tunisia si Roma...

looking for the summer

Marea Neagra are ochii tai...
bate vant de toamna, nisipul scartaie sub pasi repezi de copil
valurile si pescarusii se zbat in acelasi zbucium frant

traiesc.
savurez.
gust.

Marea Neagra e mereu altfel
doar noi nu ne schimbam

Suferinta este adevarata cunoastere, pentru ca este cunoastere smerita, jumulita de orice impopotonare trufasa a ratiunii. Suferinta si dragostea deschid impreuna drumul spre adancurile de taina ale existentei noastre si, implicit, spre Dumnezeu.
Parintele Iustin Petru, Manastirea Casian

Qui prodes ?!

cui foloseste ?!
Moartea Madalinei Manole m-a socat...nu am fost fan, mi-a placut si am ascultat-o, acum cativa ani,tineri fiind :)

Curiozitatea m-a facut sa urmaresc stirile si cateva din emisiunile dedicate mortii ei(din pacate, nu si ei), m-a uimit numarul care n-au ratat ocazia sa-si dea cu parerea;
mi-au lasat un gust amar; in prima faza, cand prima "cauza" dezbatuta a fost faptul ca nu mai aparea pe scena, la emisiuni, ca nu mai era difuzata, s-au gasit destui care sa spuna:" si eu am vrut sa ma sinucid, si eu m-am gandit sa fac asta" etc etc; apoi au inceput acuzele adresate sotului ei, ca n-a avut grija de ea, ca n-a dus-o la psiholog, etc etc; apoi a aparut el sa vorbeasca despre altfel de probleme,de alta natura,traume, blesteme, un altfel de "rau"; acum nu mai spune nimeni "si eu am simtit ca m-a blestemat cineva si-mi merge rau"....

ma ingrozeste ce vad si ce aud... ma ingrozeste pana unde pot sa mearga speculatiile, discutiile, pana unde ajung curiozitatea si intrebarile ziaristilor/telespectatorilor;ma ingrozeste multitudinea de amanunte "picante" scoase la iveala de amici, cunostinte, sot, parinti....cui foloseste sa aflam ca a fost la biserica ? ca s-a rugat? ca nu voia sa mearga la psiholog, de teama"sa nu se afle", ce fel de specialist este acel bioterapeut care da interviuri despre cum a incercat el sa o trateze pe Madalina, despre starea in care era, despre esecul lui de a o vindeca ??? unde este dreptul la intimitate ? unde este confidentialitatea dintre medic si pacient ???

ma gandesc la parintii ei si la ceea ce spun....vor casa,masina si copilul. plus drepturile de autor. Oare cum te poti gandi la asa ceva, cand tocmai ti-ai ingropat copilul, sange din sangele tau si nu pe Madalina Manole(ea va trai prin muzica ei, atata timp cat cei ce o plang sau se declara fani o vor asculta sau ii vor cumpara cd-urile)????

Nu inteleg cui folosesc toate aceste emisiuni, aceste intrebari al caror raspuns nu cred ca il va da nici sotul, nici parintii, nici prietenii; cate sunt in sufletul unui om, de-a lungul unei vieti si cati cunosc adancurile sufletului omenesc ???
Oare nu ar trebui lasati acesti oameni in pace, sa-si planga sotia, mama, fiica, omul care a fost Magdalena, omul care a murit de fapt, dincolo de impresiile celor din jur, aparute abia dupa moartea ei, dincolo de speculatii, vraci, vraji si alte rele asemenea.....?????

Dumnezeu s-o ierte...


Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani, Ioana

astazi e ziua fiicei mele, Ioana;
face 4 ani....suna banal, 4 ani care au trecut ca un vis, fara sa realizez, de multe ori...acum, e marisoara,asa cum spune singura, ne intelegem, ne si certam uneori, negociem cel mai adesea :)
e o minune de copil, iubitoare si curioasa....

acum 4 ani, asteptam la usa salii de operatie, nu stiam ce ma asteapta...un tablou desprins ca din filmele de groaza, sange mult, doctori cu masti, infasurati in halate, manusi, aparatura de tot felul....cand m-am trezit, mi-au adus-o....

desi am fost singura in acea zi, n-am regretat nimic; pentru ca din acea zi n-am mai fost singura niciodata :)

I love BODRUM

Bodrum a fost destinatia noastra in partea a doua a infotripului de care va spuneam acum cateva zile....a fost si ultima destinatie, poate si de aceea, cu atat mai draga, pentru ca pur si simplu, m-am indragostit de Bodrum, atat cat l-am vazut si simtit; statea de euforie din ultimele zile s-a datorat si prietenilor pe care ni i-am facut, chefurilor pana in zori de zi, plimbarilor pe malul marii, atmosferei de vis din micutul golf ascuns intre stanci.....

N-as sti sa va spun ce mi-a placut mai mult, casele de un alb ametitor, marea de un albastru dureros, plajele ascunse printre stanci si fiorduri, golfurile pietroase si ascutite, urmele de mitologie si istorie de pretutindeni....

Vechiul Hallicarnassus, fost oras al lui Herodot, Bodrumul este astazi centrul de yahting al Turciei, faimos pentru viata de noapte asigurata de una dintre cele mai mari discoteci in aer liber din Europa, precum si de multimea de baruri, cluburi, terase;

Din pacate, programul incarcat de vizitare a hotelurilor nu ne-a lasat foarte mult timp de a vizita principalele atractii turistice ale acestui oras: Castelul Bodrum, cunoscut ca si Castelul Sf Petru, Mausoleul, Amfiteatrul, Morile de vant s.a.;

Am vazut hoteluri extraordinare, cu totul diferite de resorturile din Antalya, mult mai pline de viata si mai spectaculoase; as aminti aici Samara, Voyage Torba, Isil Club Milta, Bodrum Princess; despre Paloma Yasmin Resort ma abtin sa comentez, am fost cazati aici, ne-am simtit f bine, ne-am distrat, dar nu l-as recomanda si nu l-as vinde decat celor care vor sa faca sport :D, carand bagaje-fiind dispus pe un deal, e destul de dificil accesul, mai ales pentru cei care stau in vilele din ultimul rand (doar panorama poate compensa aceste lipsuri);

Drumul din Antalya a durat cam 8 ore, cu pauze cu tot, dar ameritat fiecare minut; Soseaua serpuieste pe malul marii, oferind privitorilor peisaje de neuitat; pentru un concediu deosebit, as alege oricand, Bodrumul....