9 octombrie 2017

Sa fii tu

Mi-a fugit gandul la o carte citita mai demult, Calatoria sacra a luptatorului pasnic. Mi-am amintit nu atat citate, cat starea cu care am ramas dupa lectura ei.
In ultima vreme scriu din ce in ce mai rar si numai pt mine, ma intorc catre mine si disec, tai, analizez si trag linie. 

Inca mai cred ca e o provocare sa inveti sa traiesti tu cu tine, sa te privesti in ochi, la rece si sa recunosti ceea ce vezi, sa nu te mai ascunzi, sa nu mai fugi, sa nu mai cauti companie, doar doar vei putea fi altcineva intre ceilalti.

Sa fii tu.

Sa stii ca mastile nu ajuta. Sa stii ca esti valoros prin ceea ce esti, nu prin ceea ce arati imprejur sau daruiesti, in schimbul bunavointei. Sa te privesti in oglinda si in interior, adanc, pana la sange, pana ajungi la durere si dincolo de ea. Sa cauti in intuneric si sa-ti pui ordine in viata. E greu si inspaimantator uneori. 
E o incercare. Uneori reusim, alteori incercam toata viata.


“Mă consider un războinic paşnic pentru că bătăliile importante sunt în interior,” îmi spusese cândva Socrate. Acum mă confruntam cu propria bătălie interioară – o perioadă de deznădejde, cinism şi paralizie mentală. Mă simţeam îngheţat, prins între două lumi, fără să aparţin cu adevărat niciuneia. Voiam să mă întorc din drum, însă văzusem deja prea multe şi nu vedeam nicio cale să merg înainte. 
În timp ce spiritul meu trecea printr-o perioadă de reorganizare, eu treceam printr-o perioadă de suferinţă şi dezorientare profunde, cum e cea prin care trec bolnavii mintali. Aceasta era noaptea întunecată a sufletului meu, după cum e numită în diverse tradiţii spirituale. Noaptea întunecată a sufletului poate fi o perioadă de însingurare. S-ar putea să ne fie greu să comunicăm cu ceilalţi. Din afară, vieţile noastre pot părea normale sau chiar plăcute, însă să le simţim cu totul altfel dinăuntru. 

Totuşi, dacă înfruntăm nopţile întunecate cinstit şi răzbatem prin ele, o asemenea experienţă poate să ducă la o nouă iluminare şi un simţământ de compasiune. Putem învăţa lecţii importante în urma acestor probe şi încercări. Printre altele, am învăţat că există o fază naturală în evoluţia noastră spirituală care cere să îţi îndrepţi aproape obsesiv atenţia către sine – amintire de sine, observare de sine, reflexie asupra sinelui. Trebuie să cunoaştem sinele înainte să-l putem transcende”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu