9 august 2017

Vara lui 2017

Îți mai aduci aminte vara lui 2017? 

A fost o vară împărțită în două lumi - una a speranțelor, alta a dezamăgirilor, toate pentru noi, cei supuși greșelii. 
A fost vara aceea o vară în care curajul a luat formă de șfichiuiri tăioase și efervescente ca bicarbonatul în paharul cu oțet. 


Vara lui 2017 a fost despre creștere și renunțări. Despre cum am crescut monștri și i-am dezlănțuit. Despre cum am deschis larg ochii și am scormonit printre măști alunecoase, căutând omul de odinioară. Despre cum viermii au ros adânc, fie s-au preschimbat în fluturi ce și-au luat zborul. 

A fost vara aceea în care am râs mult și cu suflet, fie pe creste de Parâng, fie pe creste ascuțite de Via Ferrata, fie pe cărări bătătorite de Făgăraș. Când ne-am lipit de stânca rece și am închis ochii, căutînd până în cele mai de departe zări. Când în bucătăria verde, am mâncat înghețată cu toții din aceeași cutie și am plâns din cauza usturoiului ce a devenit lait-motiv.

Când am înțeles că nu numărul lor contează, ci calitatea, omenia, caracterul. Când am înțeles că prietenia stă în fapte mai mult decât în vorbe atent meșteșugite. Când oboseala a atins cota de avarie. Când s-au ars punți și s-au deschis orizonturi nebănuite. Când să privești înlăuntrul tău a devenit misiune imposibilă.

Vara lui 2017 a fost scurtă și intensă ca o furtună de vară cu picuri reci și grindină ascuțită. Ca un amurg mut pe un vârf de stâncă pustie. Ca un foc de vreascuri trosnind între oameni ce trăiesc din nou aceeași emoție, în aceleași acorduri de chitara, sub același binevoitor cer cu stele. Când ne-am trezit înlănțuiți într-un cerc fără sfârșit, capcană a propriilor întrebări nerostite și mereu amânate. 

A fost vara aceea o lecție aspră, început și sfârșit. Al iluziilor, al plăgilor, al amăgirilor. A fost vara aceea în care am ars până la capăt, scormonind în cenușă după cioburi de senin.

A fost vara lui 2017 o vară strașnică. Care a început curat, după ce tot întunericul se va fi stins și ușile se vor fi închis definitiv, sub semnul implacabil al schimbării care nu mistuie ci transformă.


În vara lui 2017, din cenușă s-au ridicat muguri, iar speranța ne-a îmbrățișat ca în orice poveste vrednică de a fi spusă mai departe…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu