24 noiembrie 2016

30+ sau despre o zi ca o cafea neagra


Şi tu, tu ce-ţi mai doreşti de ziua ta?!

Înca îmi răsună în urechi întrebarea asta, la un an distanţă, uşor incomodă. Aşa că, precum împăratul din poveste,  cu un ochi care rîde şi unul care plînge, mă uit înapoi şi înainte, către aşa-zisul Univers şi către presupusa “listă cu mulţi de “şi” încercînd să aşez în cuvinte nerostitele dorinţe. Ironic, nu? Privesc în urmă şi mă amuză  cîtă veselie şi exuberanţă aduceau anii trecuţi – o replică îmi stă pe limbă “dar eu am tot ce-mi doresc!” şi totuşi, ştiu că pot mai mult :).

Anu’ ăsta e anul în care am scris mai puţin. Anul în care mi-am dorit mai multe. Anul în care am provocat Universul să răspundă la dorinţe imposibile. Anul în care am luptat pentru fiecare mică victorie şi poate şi mai mult pentru fiecare înfrîngere…dar despre asta, în episodul următor…

Noiembrie e luna mea. Aşa cum luna e a mea, uneori. 

De ziua mea îmi doresc un pic de linişte. Liniştea aceea pe care o ai în vîrful muntelui, cînd respiraţia se aşază şi ochii se fac una cu cerul senin. Cînd, într-o cabană uitată de munte, sorbi din cafeaua fierbinte cu ochii închişi şi mîinile calde sperînd ca momentul acela de graţie să nu se sfîrşească. Cînd adormi zîmbind, căci ştii că veţi privi acelaşi răsărit. Cînd numeri stele şi visezi cai verzi.

Îmi doresc normalitate. Oameni buni. Oameni calzi. Oameni autentici. Vă rog eu, lăsaţi măştile la uşa. Simplitate. Un cîntec noaptea tîrziu la telefon. Un pic de sinceritate. Un pic de bucurie. Zîmbet pentru toata lumea. Prietenii în jurul meu. Emoţie. Să simt că trăiesc. Chiar dacă pare că drumul se-nfundă. Vise noi şi recunoştinţă pentru toate, bune şi grele, pînă la capăt. Sănătate, multă sănătate. Răbdare pînă la sfîrşit şi putere pentru toate provocările. Poate mai puţine provocări şi mai uşoare apăsări. Poate umeri mai uşori şi zile mai puţin aspre. Credinţa…Un pic de înţelepciune. Iertare. Şi multă dragoste. Poate…speranţă. Infinită speranţă.


Îmi doresc să fiţi bine. Bine de-adevăratelea. Să traiţi. În fiecare zi. Pentru că, departe sau aproape, sunteti în inima mea, iar în zile ca acestea, îmi doresc cel mai mult să fiu cu voi, poate într-un gînd, poate într-o amintire, într-un zîmbet ghiduş sau poate în lacrima din colţul ochilor, pînă la sfîrşit…