29 septembrie 2015

Aventura in Bucegi - calatorie finala bronz

Pe principiul “nici o aventura fara emotii”, excursia de calificare a finalistilor de bronz de la Be Great Bacau a inceput cu aventuri cam cu vreo 2 saptamani inainte…data, traseu, cine cu cine pleaca, daca pleaca…intrebari fara raspuns :). Si totusi, daca exista vointa, Universul se aliniaza, cursurile se tin atunci cand trebuie, fie si la urgenta, iar plecarea e vineri dupa amiaza, chiar daca Gianina intarzie (e 25 ale lunii, declaratiile trebuie depuse, site-ul Ministerului de Finante nu merge, internetul a picat, toate semafoarele-s rosii etc). Ploaia e cu noi, nici nu se poate altfel, suntem pregatiti pentru orice – ne imbarcam in masina, 4 tineri si 1 adult (responsabil). Ora 19.00, pfuii, se-ntuneca devreme, incepem cu o cafea si cu o mare aglomeratie in trafic. Oituzul e la locul lui, mai intunecat si mai pustiu ca niciodata. Muzica avem, boxe avem, veselie, Alex vrea filme de groaza…pentru asta, le promit o excursie in Ceahlau, pe luna plina, la lumina frontalelor. Ajungem la Busteni, e noapte si ploua, pensiunea e primitoare, primesc o camera imensa si nu visez decat somn, n-am mai dormit calumea…oare de cand ?! Copiii pun muzica…se pregatesc sufleteste pentru maine, cand vine Vali, evaluatorul nostru, care e déjà imbracat intr-o aura mai speciala.

Ziua 1 e o sambata cu speranta de vreme buna si cer senin. Incepe in gara, asteptand trenul de Brasov si celalalt grup, venind de la Azuga. Vali apare senin si calm, relaxat si dornic sa cunoasca tinerii – care zumzaie in cabana, pregatind, impachetand, reimpachetand, mai pune o oala, sa fie pentru gatit, mai pune si-un polar, daca e frig, mai pune o pelerina, ce sa faci cu foita asta?! A inceput sa ploua….buun, asa, dupa cum stim din Ceahlau,ploaia trece, aventura ramane. Deci, scoateti obiectele alea lucioase, gen busola, harta, notite, etc, sa vedem ce facem, azi maine. Copiii si-au facut temele. Cunosc traseele, marcajele, ce au voie sa faca si ce nu. Cu telefoanele alea sa vedem ce facem. Stabilim punctele de check-point. Ora de intalnire. Imi bate inima in piept, dar ei, cum or fi?! Un zambet si o nerabdare, cu totii, ce bine e sa fii tanar! Pleaca prima echipa, Alex, Vlad, Alexandra si Elisa….la 15 min pleaca si a doua, Codrin, Smaranda, Nico, Alin, Razvan si Catalin. Hai si noi ! E prima mea experienta ca Supraveghetor, de-adevaratelea, am un singur tel, sa stau cu ochii pe ei :). Ma tempereaza Vali, mai asteptam, supravegherea va fi la distanta, grupurile trebuie sa fie autonome. Buuun, ce faini oameni is ardelenii astia, asa asezati, de parca timpul arc urge altfel dincolo de Carpati.

V-am spus ca ploua? Adica…sunt atatea feluri de ploaie….dar aia cu picuri marunti si incapatanati, de care n-ai cum sa scapi, rece si sacaitoare, mai ales la munte este…unica. Drum lejer, povesti de viata, experiente de tinut minte, speranta ca schimbarea in bine exista si la noi – asta transmite Vali.  Ajungem la check-point. O pisica, o cafea, niste turisti cu rucsacuri de scoala si sticle golite pe jumate, la ora 10…Copiii aduna povesti de la turisti, determinate sa-si atinga obiectivele. Cineva, acasa, cred ca e cu gandul la ei, isi face griji si regret ca nu e aici, cu ei, sa-I vada cum au crescut :)

Mai urcam, mai vorbim, ne mai murdarim…ploaia e cu noi, in diverse cantitati. Alt check-point. Bucuria li se citeste in ochi, nu se lasa ei asa usor. Rucsacul e greu, traseul accesibil, ajungem pe coasta Dihamului, iesim din padure si din ceata si cerurile ni se dechid – un soare ascutit pe Acele Morarului, un puzzle de nori cenusii si o fereastra de senin ne lasa fara multe cuvinte, doar onomatopee. E atat de frumos.

Ne cazam, dormim, facem un alt traseu, fiecare dupa dorinta…se lasa ceata deasa peste Diham. Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar – astfel incat incepe operatiunea “paste cu ton”, mancarea calda pe care tinerii trebuie sa o pregateasca. Pe balcon, Alex e paznicul oalelor cu paste. Fetele prepara sosul. Noi, in camera mare, ne prapadim de ras, glumele zboara dintr-o parte in alta, ca in tenis. Sunt gata pastele. E gata si butelia de la primus. E gata irosita sic ea de-a doua butelie (prietenii stiu de ce J ) sa ca cea de-a doua echipa se va descurca, apeland la improvizatie. Succes total, pastele excelente, nici supraveghetorul nici evaluatorul nu au suferit de foame – ceva durere de burta de la prea mult ras :D. Ce mai urmeaza? Somn…dar nu, mafia si muuuulta ploaie !

Ziua 2. “Unde sa pleci pe ploaia asta?” “Hai ca nu ploua mai tare ca in Ceahlau!” Ce noroc au avut copiii astia de pre-aventura din august :). Nimic nu-i mai sperie. De dimineata, trezirea, impachetatul, dupa ce Catalin ne prezinta un Lidl in miniatura in rucsacul lui, sunt uimita cate preturi stie omu asta :). Baie comuna pentru 8 oameni, ce fain e la cabana, unii viseaza la baie cu spuma si masaj… Ultimele fotografii, studiu pe harta si plecam, pe langa umezeala, avem si ceata deasa – ei pleaca inainte, noi dupa ei, nu inainte sa se intalneasca Vali cu dealul lui :). Traseul e usor mai provocator, pantele mai abrupte, mult pietris si muuult noroi, pantalonii tre sa aiba pete musai. Check point, ploaia se inteteste, Vlad vede urme de urs, ne regrupam, mai stam de vorba cu totii, schimbam impresii. Starea de spirit e buna, dar parca e prea multa ploaie. Alt check point, o sageata ascutita si acum stim cine e Alin si cine e Razvan, putem sa-I deosebim :). Un selfie si poza de grup, ce frumosi sunt !


Busteni e urmatoarea destinatie – facem discutia finala, tot pe ploaie, se impart carnetele de progres, felicitarile si imbratisarile de ramas bun. Zambesc cu drag, sunt asa tineri si inocenti. Mi-as dori sa iau de la ei entuziasmul si puritatea lor. Sunt obositi cu totii, dar glumesc mereu, fac haz de necaz si isi doresc sa revina pe munte – ceea ce spune totul. Nu renunta cand dau de greu, lucreaza in echipa cand e nevoie, sunt atenti la nevoile celui de langa ei si mai ales, pastreaza acele momente unice, pe care le numim amintiri. Sa va fie de bine Calatoria finala ! Sunt mandra de voi si va felicit, pentru fiecare pas inainte, prin noroi, pentru fiecare zambet, in ciuda ploii, pentru fiecare victorie, in lupta cu voi si confortul de fiecare zi !

Un comentariu: