7 iunie 2015

Ziua 8 Belorado - Atapuerca 31 km

Se spune ca exista 3 motive pentru care cineva pleaca in pelerinaj pe Camino de Santiago:
1. Pentru a.i multumi lui Dumnezeu pentru viata pe care o are (buna sau rea), pentru binecuvantari si rugaciune, in general tot ce tine de religie;
2. Din motive personale, pe care fiecare le poarta in suflet, stiute sau nestiute, dar pe care le descopera pe drum (iertare, liniste sufleteasca, boala, autocunoastere, refugiu sau fuga, singuratate etc), pentru a gasi raspunsuri sau pentru a.si indeplini vreo dorinta;
3. El Camino se mai numeste Drumul Stelelor. Asa cum stim, stelele sunt raspandite pe intreaga bolta cereasca si stralucesc pretutindeni-dar, uneori sunt ascunse de nori, stralucirea lor nu mai ajunge la noi. Celor ce calatoresc pe acest drum le este menit sa fie ca niste stelute, in drumul lor, sa straluceasca si sa aduca lumina in viata lor si a celor intalniti in drumul lor, dupa ce vor fi alungat toti norii de pe cer - sa raspandeasca lumina, bucurie, scantei - printr.o vorba buna, un zambet, credinta, iubire. :)

Frumoase povestile pe acest drum. Frumos Belorado, mi.a placut. Am participat ca spectator la petrecerea din centrul vechi, o petrecere campeneasca presupun, cu muzica medievala si costume de epoca, multa mancare, bautura, veselie si galagie :) - parem usor salbatici si stingheri, cand pasim pe strazi, atat de diferiti si mergand agale, nu zabovim prea mult in mijlocul civilizatiei :) - o bere, o inghetata, un pic de wi.fi, pt a nu pierde de tot contactul cu lumea normala si apoi inapoi in refugiul nostru. Furtuna n.a mai ajuns la noi.
In schimb, seara a fost o intalnire a pelerinilor, la Biserica Sfanta Maria, datand din sec al XV-lea, cu un preot tare vorbaret, care a schimbat 2 vorbe cu fiecare si care ne.a binecuvantat drumul pe mai departe, vorbindu.ne totodata si de simbolurile din imaginea clasica a pelerinului :) Multe emotii, din partea tuturor, ne leaga si ne aduc aproape intr.un fel aparte aceste reuniuni, la fel ca gatitul impreuna- chiar daca fiecare gateste pt el, toti stau la bucatarie, se bea un vin, se discuta, fiecare din experienta lui. Am gatit paste cu ton, au iesit multe, asa ca s.au mai bucurat si altii de masa oferita si eu, ca n.a ramas mancarea nemancata :).
Eu tac in continuare, e tare placut sa asculti, fara sa te implici, fara sa.ti dai cu parerea musai. Tacerea asta prelungita completeaza perfect starea de singuratate din timpul zilei. S.au obisnuit cu mine asa, zambind si stiind ca inteleg dar vazandu.mi de treaba mea :)
...................................................
Duminica
Drumul - Trezirea la 5, lenevit, mic dejun oferit de cei de la refugiu, plecarea la 6 ca de obicei. Vremea inchisa, frig si aproape ploaie, dar perfecta pentru mers. Nimic nu anunta ziua perfecta de mai tarziu :). Aveam ganduri mari pt azi, sa ajung la Atapuerca, adica 30 km. Etapa standard era de 24. Asa ca...am purces la drum. Drum de tara in prima parte, pe frig si in urcare. Am tot urcat pana am ajuns la munte :) - de fapt in ceata mai intai. Undeva pe un varf la 1000 m de unde trebuia sa vedem un lant muntos cu varfuri de peste 2200 - 2300 m. Le.am vazut, dar pe panoul publicitar :). Am intrat apoi in padure, padure nebuna de stejar, verde intens si intunecoasa, prin care trece cararea batuta de pelerini si nu numai, fiind duminica, erau familii cu copii la plimbare - asa mi s.a facut dor de Ioana. Incet incet, cerul s.a inseninat, astfel incat, la 1150 m, pe platoul Alto del Pedrada, am avut parte de o priveliste senzationala. Tot mai multi pelerini, multe figuri noi, mare parte din cei cunoscuti sau oprit la San  Juan de Ortega unde se sfarseste etapa prestabilita.
Undeva in padure, era o taraba cu fructe, apa si sucuri, o mama si fetita ei erau acolo...in timpul liber pictau lemne uscate, de diverse marimi sau forme, mi.au placut tare mult. Pe unul din ele, scria frumos "Carpe Diem !"....mai e ceva de spus?!
Am coborat si.am urcat, am coborat iarasi, cu o energie si o determinare pe care nu credeam ca o am, mai ales azi :). Habar n.avem ce forte zac in noi, macar sa le folosim...am tot ascultat muzica, am trecut din sat in sat, pustii, case darapanate, pana am ajuns la San Juan de Ortega. 24 km pe care nu prea i.am simtit, as zice ca fie m.am obisnuit, fie am o zi buna.  Era ora 12.35, asa ca am facut o mica pauza si am plecat mai departe. Eu si inca 2 in fata mea. Inca o bucata de padure pana la Ages, si apoi 3 km pana la Atapuerca, pe sosea, fara semne, la 36 grade...noroc ca am vazut panoul cu frumosul homo antecessor, am stiut ca am ajuns.

Atapuerca este unul din cele mai importante situri arheologice din lume, unde s.au gasit fosile umane, considerate si "primul european", cu o vechime de circa 1.2 mil ani...

Cazarea - in centrul satului mirosea a iarba proaspat cosita :) - cineva tundea iarba, am intrat in curte sa intreb de locuri, deja vazusem cateva figuri cunoscute :) - am prins ultimul loc din acest refugiu, chiar daca e la etaj, din nou....deci n.am batut degeaba drumul, nici n.a fost intamplatoare toata starea de bine pe care am avut.o toata ziua.
E un refugiu modern, micut dar are o curte perfecta, stau pe iarba la umbra si aproape ca nu.mi mai trebuie pat :).
Maine e ziua dedicata Burgosului. Sunt doar 21 km, deci e timp si pt vizitat orasul - din pacate, nu pot ramane o zi intreaga, am programate toate zilele, pt mers, pt a ajunge la finish. Va spuneam de etapele prestabilite - in ghidurile pt Camino sau la plecarea din Saint Jean, la granita cu Franta, pelerinii primesc de la oficiul turistic o lista cu refugiile unde sa se cazeze si etapele de parcurs, majoritatea intre 15-20 km / zi. Am observat ca multi respecta intocmai aceasta programare, mai ales daca au timpul necesar si nu au data fixa de intoarcere. Cum la mine sunt doar 27 zile de mers efectiv, mi.am facut singura o planificare, destul de flexibila, dar acoperind numarul de km cat sa fiu in grafic :) - se pare ca pot mai mult, doar sa ma pun la drum...
Si uite asa...am ajuns la 500 km de Santiago de Compostela :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu