5 iunie 2015

Ziua 6 - Najera Santo Domingo de la Calzada 21 km

"Departe in munti, ascuns printre stanci
Se afla batranul refugiu
Acolo se.ntalnesc acei ce iubesc Peretii de stanca si cerul
Nu e nimeni sa.i inteleaga
Nu e nimeni la fel ca ei, la fel ca ei
Doar gandul si dorul ce.i leaga..."

Vine o vreme cand linistea din tine se sparge  tandari si tasnesc afara cele mai neasteptate emotii. Cum as putea asterne in cuvinte cele mai apasatoare trairi, acel inefabil greu de gandit ? Cum as putea gasi cele mai potrivite cuvinte, pt a inghesui in ele cele mai ascunse si ascutite temeri?
Adevarul e unul singur si nu apartine nimanui. Ti se arata sub diverse forme, te loveste, il porti cu tine zi de zi, il negi, poate dispare. Dar, intr.o zi, trebuie sa.i faci fata. Sa il cunosti. Sa il accepti. Si sa eviti sa mai ajungi acolo unde ai mai fost si a durut.
Iti poti lua ramas bun in multe feluri, fie ca pleci, fie ca ramai. In cuvinte. In tacere. In lipsa. In gand. De voie sau de nevoie. Dar, cel mai greu e sa.ti iei ramas bun cu adevarat, sa scoti din suflet tot ce te.a facut sa zambesti, sa plangi sau sa fii tu. Pt a face loc impacarii... Aseara am plans pt prima data, pe acest drum, unde toata lumea plange, fiecare din motive de el stiute....

Dormitul la comun (cu 90 oameni :) are si cateva dezavantaje-nu stiu cine si cat a sforait dar a fost un cor general pe multe voci, astfel incat am bifat si prima noapte nedormita, cu ochii in tavan.

Drumul - a fost chiar simplu sa plec devreme, oricum nu puteam dormi :), cu putina energie si chef sa bat pe cineva.... Racoare dimineata, prima parte a drumului a fost pe asfalt, deja nu.mi mai place sa merg pe astfel de drumuri...cafeaua am baut.o la Azofra, un orasel mic, adormit la ora 8, fara nimic special, doar un punct pe harta. Ceilalti 15 km s.au dus repede, drumul incredibil de frumos, tot un deal si o vale, genunchii mei o pot spune :) - serpuind printre lanuri de grau verde,campuri cu maci rosii, una cu cerul senin presarat de nori pufosi. Din loc in loc, siruri de furnici carau mancarea cea de toate zilele, si ele, pe drumul lor...am pus castile in urechi si am cantat in gura mare, fara sa.mi pese ca e cineva sa m.asculte :)

Santo Domingo de la Calzada, datand din sec al XI-lea, ne.a intampinat cu mirosuri grele si povesti frumoase - mai este numit "orasul unde a cantat gaina in farfurie" si este vestit pt catedrala, podul si spitalul pt pelerini.

Povestea spune ca, demult, un tanar insotit de parintii sai, in drumul spre Santiago a oprit la un refugiu in Santo Domingo. Aici, o fata frumoasa ce ii servea s.a indragostit de el-baiatul a ramas indiferent la farmecele ei, astfel incat, fata, jignita, i.a pus in bagaje o cana de argint din bucataria adapostului. A doua zi, cand a fost descoperita lipsa, tanarul a fost considerat vinovat, judecatorul a trimis dupa el, acesta fiind legat, intemnitat, apoi condamnat la spanzuratoare. Parintii si.au continuat drumul spre Santiago de Compostela, in rugaciune, dar intr.o noapte, au visat ca baiatul lor, nevinovat, este in viata, sprijinit pe umerii Sfantului Iacob. Asa ca s.au intors in sat, implorand judecatorul sa.l elibereze, daca tot era viu, povestindu.i visul lor. Judecatorul, aflandu.se la masa, avea in farfurie friptura de gaina, neincrezator, a spus "baiatul este la fel de viu ca si gaina din farfurie si va fi eliberat cand aceasta va canta!". Spre mirarea lui, gaina s.a ridicat din farfurie si a inceput sa cante :). Astfel incat, baiatul a fost eliberat, iar razbunatoarea fata a fost spanzurata, ca pedeapta pt siretlicul ei. Pana astazi, in fata catedralei se afla un cocos si o gaina, in amintirea acestei legende - clasica poveste despre dragoste, indiferenta, razbunare, incununata de triumful adevarului.

Cazarea - dupa experienta de noaptea trecuta, am zis sa incerc alt refugiu decat cel municipal (220locuri). Am ajuns la un fel de Casa bunicii, casa veche, cu tavan din barne, paturi etajate, iar sunt locatara la etaj, scrin, semineu si o gradinuta mica si plina cu flori. Daca ar merge si internetul, zau ca n.as mai carcoti :).
Observ ca azi nu mai avem tineri, probabil sunt toti la refugiul celalalt, donativo. Si aprops de asta, "donativo" inseamna ca nu platesti un pret fix, ci lasi tu o suma de bani, de regula mai mica decat la refugiile cu taxa, pt utilitati, apa, energie electrica, uneori masa. Imi spunea baiatul de la Buzau ca el s.a bucurat ca a fost moca, de ce tre sa dea neaparat ceva?! Nu trebuie, e doar alegerea fiecaruia...

Dupa programul administrativ, ma duc sa vad gaina :) - adica podul, catedrala si orasul. La prima vedere, pare interesant!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu