4 iunie 2015

Ziua 5 Logrono - Najera 31 km

Ziua de astazi a inceput cu seara de la Logrono. Mi.a placut tare mult orasul, elegant si usor desuet, cu ruine impunatoare si o catedrala ce.ti taie rasuflarea. Seara la refugiu a fost simpla si de tinut minte, cina in comun cu toti pelerinii, englezi, coreeni, spanioli, francezi, italieni, un neamt, un roman, un suedez, un american, un israelitean - adica tinerii doctori cu chitara de care va spuneam zilele trecute, au ajuns tot aici, chiar daca au dormit pe saltele, spre surpriza tuturor. Am spalat vase si am pregatit masa impreuna. Veselie, atmosfera calda, e asa o bucurie sa.i revezi seara pe cei pe care ii intalnesti sau nu pe drum-nu poti sa planifici intalnirile astea, doar sa crezi ca daca e sa se intample, te vei intalni cu ei, mai devreme sau mai tarziu :). Sunt curioasa daca ne vom revedea, se tot plang ca au alt ritm, nu se pot trezi dimineata :), sunt 5 si calatoresc impreuna.

Rugaciunea de seara tot in comun, apoi stampilarea credentialelor si la 10 jumatate stingerea obligatoriu...de data aceasta, la refugiu s.au adunat doar tineri, 20-24-28 ani :) -cu 2 exceptii, dintre care un francez plecat din Savoya, pe jos, de 55 zile....care, afland ca sunt din Romania, mi.a povestit despre problemele pe care le au in Franta, cu romanii, respectiv tiganii romani... apropos de tara, cand ne intalnim pe drum, si vazand steagul pe rucsac sau pe tricou, nu.mi spune nimeni pe nume (unii nu.l retin, altii nu intreaba), striga Vive la Roumanie :)

Drumul - trezirea la ora 5, plecarea la ora 6. Micul dejun oferit de cei de la refugiu, cafea calda, spre surpriza noastra. Dimineata, ma intalnesc mereu cu o fata frumoasa care merge tot singura. Si stiu ca in ziua aceea, totul va fi bine :). Astazi se anunta zi lunga-31km- si foarte calda, cu 2 etape, fara alte opriri pe parcurs. Iesirea din Logrono a fost de vreo 4-5 km de parcuri, din care ultimul, un colt de delta, cu rate salbatice, stuf si multi pesti inotand la suprafata...intre Logrono si Navarrete, exista un drum asfaltat special pentru pelerini, cu o singura portiune de drum de piatra, strajuit de lanuri de grau, miriste sau paduri de pin. Aici am vazut un iepure de camp speriat si o veverita vesela :). La intrarea in Navarrete, e drumul crucilor, unde, pe garduri, pelerinii au asezat cruci, facute cu mana lor, din lemne, crengi, sarma, etc. Cam trist...de la Navarrete pana la Najera, 17 km, drum de tara printre vii, fara un copac, fara vreo fantana, fara umbra si pe un soare arzator. Inca nu ma deranjeaza caldura. Ceea ce ma mira...nu ma deranjeaza nimic, de fapt. Picioarele dor, dar nimic imposibil de depasit - durerea dispare sau se muta in alta parte, asa ca am rabdare sa treaca. Rucsacul nu.l mai simt, e parte din mine. Am traversat 2 paraie, unde ne.am racorit picioarele, o placere...

Se spune ca drumul acesta iti accentueaza slabiciunile si te pune fata in fata cu propriile temeri - nu.ti ramane decat sa le infrunti, pe ambele. Singura mea temere a fost sa nu ma ratacesc :)) - asa ca merg singura, sa vedem ce se.ntampla, ma mai fura peisajul, ma las in voia pasilor si uit de semne, noroc ca.s peste tot.

O data ajunsa la Najera, am mers la Refugiul Municipal, tot donativo, unde astepta toata lumea plecata de dimineata - am ajuns la 13.30, albergul se deschide la 14.00. Sunt 92 locuri, un singur dormitor comun, 2 dusuri si 2 bai :) - o bucatarie, o sala de mese si 2 chitari :)) - v.am spus deja ca nu.mi lipseste nimic ! In timp ce scriu, cineva canta Metalica-Nothing else matters :).

Am gatit, in sfarsit...supa la plic :)...n.am mancat asa ceva de muuuulti ani, dar a fost cea mai buna masa de mult timp incoace ! Cineva avea o salata, cineva un sandwich, cineva un gratat, o supa si peste toate, un pahar de vin rosu de Rioja...perfect !

Najera e un orasel mic, intre 2 dealuri, din argila cred-se vad sapate un fel de chilii in perete, au un aspect usor science fiction...

Astazi am pat la etaj :) - toata lumea fuge de locurile astea, dar asa au decis zarurile :p, femeile sunt intr.un capat, barbatii in celalalt. Inca mai ajung pelerini desi e deja ora 18.00, e greu pt cei care merg in timpul zilei. Se recomanda sa mergi pana in ora 13.00, sa nu te prinda zapuseala amiezii pe drum, de aceea, majoritatea pleaca devreme. A mai aparut un roman, din Buzau.

E un sentiment placut, de apartenenta la multimea asta de calatori, cu rucsacul in spate, mai mare sau mai mic, dupa nevoie sau putere, pe care lumea ii priveste cu admiratie sau cu ingaduinta, aici unde pelerinajul e un stil de viata, iar pelerinii au drepturi si multe facilitati - cazare la preturi modice, accesul la unele obiective turistice gratuit etc-, sunt ocrotiti prin lege si, in caz ca se intampla ceva, devin o urgenta -  daca te asezi sa te odihnesti un pic, pe o banca sau pe marginea drumului, sigur se va gasi cineva ingrijorat sa te intrebe daca esti ok, daca ai nevoie de ceva...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu