3 iunie 2015

Ziua 4 - Torres del Rio - Logrono 21 km

Cine spune ca Luna si Soarele nu se intalnesc niciodata?! E un moment, dimineata devreme, cand Luna, frumoasa si alba, inainte de a se ascunde dupa dealuri, priveste trista Soarele, rosiatic si perfect rotund, cum se ridica trufas, pentru a straluci din nou, in fiecare zi. Cu resemnare si speranta pt o alta zi, ca in legenda....O intalnire efemera, un schimb firesc, rece si cald, lumina si intuneric, niciodata impreuna, niciodata la fel....ridicati ochii din pamant si priviti cerul :) !

Asa a inceput ziua mea - cu o luna plina deasupra drumului si un soare nemilos spargand intunericul de la ora 6. Am plecat usor, profitand de racoarea de dimineata, e o bibecuvantare sa respiri aerul rece si curat, inainte sa se incinga. Drum lin, urcat si coborat, cantec de greieri, pasari si miros de flori, am vazut primele sanziene si cirese aproape coapte. M.au tot depasit pe drum colegii de camera de azi noapte(usor mahmuri, au cam petrecut pana tarziu aseara) si alti pelerini plecati la fel de repede. Nu merg constant, oricat as vrea, picioarele detin controlul, ele conduc zilele astea, km se duc repede, am ajuns la Viana, singura localitate pe traseul de astazi, in jur de ora 9.30- localitate veche si cocheta, abia trezita la acea ora, cu o biserica impunatoare pe straduta principala, o piata micuta si 3 fantani. De fapt, in fiecare localitate am remarcat cel putin 2-3 fantani aflate in drumul pelerinilor, atat de necesare. Undeva pe drum e un loc unde se asaza piatra pe piatra, se fac mici altare din pietre, mici sau mari, pe care se se lasa rugaciuni, dorinte, un semn de viata al trecatorilor pe aici. Mi.a amintit de Zidul Plangerii din Ierusalim, unde se pot lasa la fel, rugaciuni sau ganduri, dorinte sub forma unor bucatele de hartie, ravase, mesaje...atunci cand capata o forma materiala, capata si o forta mai mare :)

Pana la Logrono, am mers mult pe sosea si pe straduta ce merge paralel cu periferia - drum rezervat si marcat corespunzator, pt pelerini. Intrarea in Logrono marcheaza granita intre regiunile Navarra si La Rioja, regiune renumita pentru vinurile sale, cele mai bune din Spania. Sa vedem ;) ! - pt mine, inseamna primii 100 km pe Camino :) !

Logrono este si primul oras mare pe care il strabat, Pamplona nu se pune, era adormita cand am trecut pe la ea :). Drumul trece prin 2 parcuri, cu fantani arteziene unde pelerinii isi pot racori picioarele. Aici am gasit un oficiu turistic cu de toate si mai ales multa bunavointa.

Apoi traversam Podul de Piatra peste raul Ebro, cel mai mare intalnit pe Camino, care te duce in centrul vechi. Este un pod construit in sec al XI-lea, cu 4 arcuri si 3 turnuri. Cel de.al doilea pod il voi traversa maine, in drumul spre Navarrete. In centru, pe Rue Vieja(Strada Veche) gasim cladiri vechi, birouri, Catedrala Santiago, Catedrala Santa Maria de la Rotondaconstruite in sec XV-XVIII-lea,  si Fantana Pelerinului. Ce mai gasesc, va spun dupa plimbarea de rigoare, mi.a placut mult la prima vedere, trebuie aprofundat.

Cazarea - oferta este bogata, exista refugii de la 7 la 20 euro, inclusiv unul administrat de municipalitate. Sau Refugiul Parohial de pe langa biserica, este donativo, adica fiecare plateste atat cat are si doreste, daca nu are, nu se supara nimeni...am ales sa raman aici, eram curioasa ce conditii sunt, pana acum am stat in refugii mici cu putina lume. Este impresionant. Se afla langa biserica, este intretinut de 2 voluntare(!!!), care fac tot, curatenie, spalat, mancare-ne.au primit cu atata caldura, surpriza este ca deseara va fi o cina comuna pt pelerini, cine doreste sa dea o mana de ajutor la spalat vase sau curatenia de dupa este binevenit...camere mari, pereti scorojiti, ferestre mari, apa calda. Perfect.

In camera sunt 16 paturi, am ajuns o data cu cei de aseara, deci suntem iarasi colegi. Se vorbeste franceza :) - ritualul e acelasi in fiecare zi- dus, spalat rufe, masaj la picioare, ingrijit bataturile sau besicile, plimbare, somn, masa, dupa preferinta...cand ajungi sa te cazezi, uiti cat de lung sau cat de greu a fost drumul, cat te.au durut picioarele, talpile, genunchii sau altele. Ne miscam toti cu greu, acelasi mers leganat, parca am fi niste batranei :)

A fost o zi buna. Ma simt binecuvantata. Recunoscatoare, pt sanatate, pt picioare intregi si pt tot ce intalnesc. Se presupune ca mergand atata drum, atatea ore, iti pui intrebari si gasesti raspunsuri sau solutii la toate problemele pe care le.ai putea avea, pentru tot restul vietii...restul vietii incepe azi. Deci, traiti azi. Zambiti azi. Bucurati.va de ceea ce aveti, de cei care sunt langa voi, astazi, maine nu se stie daca vor mai fi...
Si nu stiu daca drumul asta e despre solutii sau planuri - mai degraba despre pace, despre liniste, despre acceptare - nu toate cate le vrem ne sunt necesare si nu toate se intampla cum vrem noi, cand vrem noi. Si asta nu e neaparat un lucru rau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu