2 iunie 2015

Ziua 3 - Villamajor de mon jardin - Los Arcos - Torros del Rio 22 km

Seceta a ucis orice boare de vant
Soarele s.a topit si a curs pe pamant...

Ziua de astazi a fost despre caldura. Aparenta monotonie. Drum. Fara oameni. Am facut echipa cu durerea de gambe, genunchi, tendoane etc si am ajuns la capatul etapei programate - doar 20 km + 2 bonus :).
Aseara, gratie chitarii si veseliei celor de la refugiu, am devenit sociabila - am avut ocazia sa.mi exersez franceza, cu 2 batranei plecati de o luna de acasa, unul dintre ei venind pe jos din Marsilia. Face in jur de 30 km pe zi, era foarte bine :).
Un grup de 5 tineri studenti la medicina intre 20-25 ani, din America, Suedia si Israel au un proiect finantat de National Geografic, sunt pe Camino pt a studia despre medicina traditionala si rolul acesteia in evolutia Camino de Santiago :) astept sa vad filmul ce va finaliza acest proiect- foarte entuziasti, interesanti si cantand la chitara - am stat de povesti pana la 22.30, ora la care se inchide albergul-la propriu.

Dimineata am plecat la ora 7, desi agitatia a inceput de la 4...cu putina energie si durere sacaitoare.

Drumul - a fost aparent monoton. Drum intins. Drum de tara, drum de piatra, alb si prafos, printre vii si lanuri de grau. Multa culoare. Galben, verde, albastru senin, cer fara un nor, linii rotunjite, nici o umbra, rareori cate un copac. 2 km in plus, am gresit drumul la un moment dat, a trebuit sa ma intorc. Cumva, imi pare ca suntem pregatiti pt meseta, campia spaniola de care toata lumea se teme. Dar, toate la timpul lor. Distantele intre localitati cresc. 10-12 km sau mai mult inseamna sa ai apa suficienta, eventual ceva de rontait in rucsac. Sa ai noroc sa gasesti loc liber la refugiile din urmatoarea localitate, etc...altfel, mai ai de mers - sunt in jur de 38 grade acum. Rezerva mea de apa din rucsac o puteam face ceai :). Undeva spre destinatie, am avut sentimentul ca o cunosc pe Fata Morgana :) - pe dealul urmator se itesc turlele bisericii si cateva case aruncate printre ziduri...si totusi, mai cobor 2 vai si mai urc 3 dealuri, pana la intrarea in sat...pe sosea, sa fie satisfactia mai mare :)).

Cazarea - Torres del Rio e o etapa intermediara pana la Logrono, urmatorul oras mai mare, aflat la circa 20 km de aici. Un satuc cocotat pe deal, 20 case, 2 alberg.uri pt pelerini, 2 baruri, cu restaurant inclus. Modern, curat, paturi mari si confortabile. Langa biserica, bat clopotele din jumate in jumate de ora. Nu exista alternativa, deci e f bine aici :).

Pelerinii - oameni simpli,  aparent obisnuiti, dar fiecare ducand in spate o poveste, o curiozitate, o dorinta de a reusi, fara incrancenare sau agitatie. Nu se plange nimeni, aproape toti sunt cu zambetul pe buze. Indiferent de cate basici sau bataturi au...si mi s.a facut mie rau de ce am vazut, pe picioarele lor... Concentrati pe drum, pe ceea ce au de facut. Relaxati sau determinati, unii venind pe jos, de la mii de km - Germania, Franta, Italia. Majoritatea sunt oameni in varsta - sau trecuti de 50. Cateva exceptii, tinerii de ieri, mai e un grup de fete tinere si foarte vesele. Un cuplu de italieni. Multi biciclisti. Multi au imaginea 'standard' a pelerinului, palarie cu boruri largi, pantaloni lungi, scoica atarnata de rucsac, bat in mana- de preferat de lemn, se gasesc de cumparat la magazinele de suveniruri.

Duscutam inainte de a veni despre planificare, viteza, cati km se pot face intr.o ora :) - uitati de statistici, mereu depinde. Nu mai calculez, merg si fac pauza atunci cand organismul imi cere asta. Dincolo de faptul ca nu mi.e somn. Nu mi.e foame. Nu mi.e sete. Dar stiu ca.s necesare :).
Urmeaza ceva odihna. Maine va fi o zi luuunga. Daca picioarele mele vor fi de acord - lucrez la convingerea lor. Mai am 620 km.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu