24 iunie 2015

Ziua 25 - Santa Irene - Monte del Gozo - Santiago de Compostela 24,5 km

Se spune ca, in pelerinajul tau, vei intalni persoane care iti vor aduce aminte de persoanele importante din viata ta, vei fi pus in fata unor intamplari similare unora ramase nerezolvate, te vei izbi de probleme a caror rezolvare nu ai gasit.o inca, in viata de zi cu zi. Depinde de tine cum le vei gestiona, daca le vei rezolva sau in ce mod.

Cred cu toata inima ca acest drum este o metafora, un drum incarcat de simboluri. Am fortat putin limitele pentru ca mi.am dorit sa ajung la Santiago pe 24. Sanzienele. O cifra cu o semnificatie aparte pt mine. Pentru a avea timp. Pentru ca asa s.au asezat toate.

Drumul - am plecat la 6.15, pe ceata si intuneric, obosita, desi cazarea a fost cea mai relaxata din toate, refugiu nou, foarte curat,vecini italieni si francezi, liniste. Putina lume la prima ora, drumul merge prin padurea de eucalipt, frumoasa si ciudata in acelasi timp. Pare ca drumul s.a intins subit, s.a facut lin si sta in fata noastra, fara urma de obstacol. Astazi nu ma mai grabesc. Astazi nu se mai grabeste nimeni, unii canta, altii fluiera, cativa adolescenti striga si rad in hohote. Nu stiu cati km mai sunt, nici nu ma mai intereseaza.
Astazi.
Atat stiu. Ca astazi voi fi acolo.
Pe marginea soselei, copacii fara padure nu mai au nimic inspaimantator, sunt aproape umani, au brate de crengi, intinse spre cer, in rugaciune, poate dorinte, poate recunostinta. Alt gard cu cruci - din hartie, lemne, batice, lucruri - ma intreba cineva ce semnifica - rugaciuni, dorinte, vise, ramasite ale trecerii oamenilor pe aici. E o liniste ciudata. Innorat bine. O lumina cetoasa. Nu adie boare de vant. Vreme perfecta pentru mers.
Alta padure. Un caine mort, mancat de viermi, zace la marginea padurii incredibil de verde. Desertaciunea desertaciunilor, totul e desertaciune.... Ajungem repede la Monte del Gozo - Muntele bucuriei, la 5 km de oras de unde inainte se vedea tot orasul vechi, catedrala, piata etc. Acum nu se vede nimic. E ceata, e verdeata, sunt blocuri inalte. Si aici, pelerinii au lasat incaltari, haine, pietre scrise, rugaciuni sau urme ale trecerii lor.
Intram in oras, tacuti, fiecare cu asteptarile, gandurile, dorintele, rugaciunile lui-cate se vor implini? Cate au devenit deja realitate ?! Zambim neincrezatori, chiar am ajuns...?

Santiago de Compostela, telul  pelerinajului, este, dupa Ierusalim si Roma, cel de.al treilea mare loc de pelerinaj al lumii crestine. Nascut din si pentru cultul Sfantului Apostol Iacob, orasul este astazi o capodopera de arta arhitecturala si culturala, un oras universitar viu si modern, capitala a Regiunii Galicia si cel mai ploios oras din Spania. Pentru a ajunge la Catedrala, trecem pe Rua Dos Concheiros(denumita astfel dupa vanzatorii de scoici), Rua de San Pedro si intram pe Porta do Camino, una din cele 7 porti ale orasului; trecem pe langa Igrexia de Santa Maria do Camino, Praza de Cervantes, Praza de Inmaculata, unde se gaseste cladirea manastirii benedictine San Martin Pinario, sec al XVI lea si ajungem in fata Catedralei, in Praza do Obradoiro. In spatele fatadei baroce a catedralei se afla Portico de la Gloria, creat de catre Maestrul Mateo. Figura centrala a coloanei din mijloc este o reprezentare a Sfantului Iacob, iar deasupra troneaza Christ Eliberatorul, inconjurat de cei 4 apostoli. Baza acestei coloane a fost atinsa de milioane de pelerini, in prezent se interzice acest obicei pastra de mii de ani.
Figura ingenuncheata in fata altarului se presupune a fi a Maestrului Mateo, condamnat sa nu.si vada niciodata capodopera - mai este denumit si Santo d'os Croques, Sfantul Nucilor de cap, fiindca superstitia spune ca, daca se atinge de 3 ori capul sau cu fruntea noastra, se primeste o parte din talentul si geniul sau :).

Poate cel mai renumit element al catedralei este botafumeiro, cadelnita uriasa din argint ce cantareste 50 kg - in prezent, este folosita doar la ocazii, este atarnata de cupola, sustinuta fiind de o franghie lunga de 35 m. In trecut, rolul cadelnitei era sa acopere mirosul ingrozitor al pelerinilor :).

Catedrala are o lungime de 94 m si este dominata de figura Apostolului Iacob, se spune ca pelerinajul este incheiat doar in momentul in care pelerinii l.au imbratisat si sarutat pe Sf Iacob.

Prima oprire a fost la catedrala. M.am gasit cu Eszter. Apoi am fost la biroul pentru pelerini, pentru a lua Compostela, atestatul de pelerin, dovada ca am facut cei 747 km pe jos. Acolo...o moldoveanca, va imaginati surpriza mea sa aud dulcele grai moldovenesc, dupa atata vreme...am mers apoi sa cautam cazare...eu alesesem deja un alberg, al unui Seminar ;). Pe cand ne chinuiam sa descalcim harta cu stradutele imbarligate ale orasului, ne.a luat in primire o doamna...care lucreaza langa alberg si vorbeste perfect engleza.

Albergul este...un castel. Pe un deal verde, cu o panorama impresionanta asupra orasului. Nu sunt paturi etajate. E muuult loc. Curatenie. E perfect. Si mai sunt 3 romani care au facut Camino de la Plata, vin din Portugalia - vorbesc romaneste, uitasem ce frumos suna !

A iesit soarele ! Un soare cald si un cer incredibil de senin !

Pelerinajul meu se incheie aici. Despre emotiile zilei acesteia, in episodul urmator :). Drumul acesta s.a terminat, dar povestea merge mai departe, maine voi pleca la Capatul Pamantului - Finisterre :). Pace si Iubire !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu