23 iunie 2015

Ziua 24 - Palas de Rei - Melide - Arzua - Santa Irene 48 km

Dupa cum va spuneam, ieri a fost zi pentru odihna, zi scurta...doar ca socoteala din mintea mea nu se potriveste intotdeauna cu ceea ce se intampla :). Dupa plimbarea de seara in oras(care oras n.are nimic extraordinar, e linistit si atat, cateva cafenele, o biserica, supermarket etc), scurta si nesatisfacatoare, a urmat noaptea...bucuria de a avea pat pe pamant s.a terminat repede, in patul de deasupra a stat un tip care mirosea intr.un mare fel...de fapt, a fost cea mai proasta cazare din toate zilele, din punctul asta de vedere- un cuplu de italieni care s.au ciorovait incontinuu, un spaniol care fluiera, unul care canta(el canta frumos probabil, dar se auzea prost ;), iar asta cu mirosurile a fost cireasa de pe tort. Asa ca somn mult prea putin, la 6 fara zece ieseam pe usa albergului. Singura, bine.nteles, cine sa mai plece pe ceata si intunericul asta ?!

Drumul - vreo ora cel putin, am mers cu frontala, destul de greu, in 15 minute am iesit din oras, am intrat in padure pentru inceput cu o panta abrupta...ma dor toate incheieturile, oasele si ce.o mai fi pe.acolo.... pe intuneric, sunt cu toate simturile in alerta. Panou informativ cu rute alternative, doar 3. Cobor mult, cu atentie la pietre, umede, la vreascurile rupte ce se aud prin padure, la ploaia care pare sa stea cu noi astazi...drumul intersecteaza o autostrada in constructie. Urmeaza un sat, in care canta cocosii. Buna dimineata ! Se lumineaza. Alta bucata de padure, alt sat, adica 3-4 case. Apar si oamenii. Iarasi padure, verde si intunecoasa. Coboram mult si abrupt. De ce coboram, ca de urcat n.am urcat astazi...?
La 9 jumatate sunt la Melide, km 50, dupa bornele indicatoare. In realitate, sunt mai multi. Dar da bine la moral, uneori. Mai avem 2 cm pe harta, vorba lu Flori. Si, daca mirosul de balega nu era suficient, dupa oras a aparut si mirosul de porci...azi vad ca le observ si pe cele negative :), mai ales.
Pe la km 19, ma ia durerea de gambe, o durere ascutita si sacaitoare - saracele, nu stiu ce le asteapta pe ziua de azi. Pentru ca, dupa ce m.am tot gandit si razgandit, calcule si variante, m.am gandit ca as putea sa nu raman la Arzua (30km), ci sa mai merg o bucata...sa vedem. Pe la km 22, durerea din gamba dreapta cedeaza. Buuun, sa mai mergem, poate trece de tot. Si ploaia asta nebuna, marunta, deasa si insistenta...
Ajung la Arzua, pe la 13.00, am facut cei 30 km. Problema este ca, daca merg mai departe, asta inseamna sa ajung la Santa Irene, inca vreo 15 km, pt ca celelalte localitati sunt mici si foarte mici si nu au unitati de cazare, doar una din ele, cu 3 km inainte de Santa Irene. Asa ca, ma asez la un cafenea la un colt de strada, mananc un sandwich, mai beau o cafea si ma hotarasc sa plec. Cumva, se opreste si ploaia, parca nici nu ma mai doare asa tare...

Si plec. 15 km, dupa cei 30 facuti inainte inseamna destul de mult. Cam 4 ore. Sau mai mult, depinde pe unde cedezi :). Dar, azi nu aveam altceva de facut. Decat de mers, drum si iar drum, vremea rece e perfecta pentru mers, altitudinea e cam aceeasi, doar ca dealurile nu.s plate, urci si cobori pana te plictisesti. La un moment dat, au inceput sa ma doara iarasi picioarele...si ce daca te doare, strangi din dinti si mergi mai departe, nici o durere nu dureaza la nesfarsit...stiu ca poti, oricum nu te poti intoarce. Vrei Santa Irene, n.ai decat sa mergi pana acolo...
Am pus castile si muzica...am cantat si am dansat singura in mijlocul drumului - mai era un negru la vreun km inaintea mea, si un baiat care s.a culcat la un moment dat pe marginea drumului...nu m.au mai interesat bornele cu km, care devpe la 68, au tot scazut, 50, 40, 30, 21 etc....mi.am adus aminte de o scena de zilele trecute, o mama cu 2 fete adolescente - mama se intinsese efectiv pe marginea drumului, direct pe asfaltul incins, cu capul pe rucsac, sfarsita...cam asa as fi facut si eu astazi. Dar, se pare ca nu stiu si nu vreau sa renunt, am resurse de hotarare de care nu stiam, trebuie doar sa fortez limita de confort...
N.are sens sa va mai spun iarasi despre peisaje, vaci, cai, pajisti, autostrada, sate pustii, oricum le.am vazut ca prin vis, am marsaluit cu pasi marunti dar hotarati, stiind ca pot, nu m.am oprit decat sa incarc telefonul, pana la Santa Irene, adica un fel de Sfanta Irina noastra :).

Cazarea - am cautat tot albergul municipal, mai era inca unul, adica vreo 60 locuri in tot satul...noroc cu vremea asta ciudata, ca hoardele de pelerini au ramas mai in urma, si am gasit loc de cazare. Bine, nici nu face nimeni 48 km intr.o zi, asa de nebun :D. Refugiul e nou si foarte curat. Are bucatarie. Are si o cana mare. Si lingura :). Deci pot sa gatesc, o supa la plic, nu de alta, dar nu exista decat un bar la vreo 2 km, in capatu celalalt de sat...si nu mi e chiar atat de foame :)

Lectia zilei de astazi, pt mine...poti ajunge unde vrei, daca vrei neaparat - dar se poate sa nu gasesti, la capatul drumului, ceea ce.ti imaginai (nu vreau sa ma gandesc ce ar fi trebuit sa fac, daca nu mai erau locuri).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu