21 iunie 2015

Ziua 22 - Samos - Ferreiros - Portomarin 36 km

Daca ajungeti pe aici, sa vizitati Manastirea Samos - o jumatate de ora, cat este turul cu ghid, e insuficienta, dar obtineti informatia de care aveti nevoie. Intrarea este 3 euro. Eu am stat si la mesa de la ora 19.30, incredibil de simpla si am avut norocul sa ascult orga cea cu 3850 tuburi, nu se poate descrie in cuvinte, e inaltator cum se aude.
Aprindeti o lumanare sau inchideti ochii si ascultati Sonata 6 Paganini...
Am vazut manuscrise din anul 1640, scapate intacte din incendiul ce a distrus mare parte din biblioteca manastirii in anul 1951, Fantana Nereidelor din curtea interioara, picturi ale Celiei Cortez, dupa restaurare, cu scene din viata sfantului Benedikt, portaluri romanice si biserica propriu zisa, ce imbina stilul romanic si gotic.
..............................................................
Drumul - dupa ziua plina de energie de ieri, astazi am fost in scadere de forma-dimineata la 6  era o ceata de nu se vedea soseaua, nu stiam nimic de drum, am tot oscilat daca sa aleg Portomarin pt astazi, adica vreo 37 km sau Fereirros, vreo 25. Am plecat cu tipa din Germania, care are 3 baieti si nu stie de ce e aici (inca) dar care merge cam in acelasi ritm cu mine - si tot singura mereu, ne vedem doar seara la refugii si dimineata la plecare, uneori la cafea :). In primul sat, drumul se imparte in 2, ruta prin padure si ruta pe sosea...ceata totala, n.aveam dispozitie sa orbecaiesc iarasi prin padurile groazei :). Ea a plecat pe acolo, eu pe marginea soselei, 11 km pana la Sarria. Si o ceata....nu se vedeau copacii de pe marginea drumului, rece si umezeala, vreme perfecta pt mers...
La Sarria am ajuns relativ repede si gata obosita, la cafea eram in stare sa ma bag in pat sa dorm :). Dar pelerinii treceau, treceau, asa ca m.am urnit si am plecat si eu...am vazut orasul din mers, se construieste mult si semnele ne.au tot dus si intors...
Sarria exista inca dinaintea romanilor, fiind fortareata a tribului romanic Seurros. Strada cea mai frumoasa este cea din centrul orasului, Rua Mayor, impodobita cu case din sec al XVIII lea. Din castelul medieval a ramas doar turnul, la iesirea din oras puteti admira panorama asupra orasului(daca nu este ceata) si se gaseste Convento de la Magdalena, cu rol de refugiu, pe vremuri.

De la Sarria, incepe distractia-adica invazia de pelerini noi nouti care fac ultimii 100 km pt a.si putea lua Compostela, atestatul de pelerin sau pur si simplu pentru plimbarea de duminica...nu va puteti imagina cata lume - potecile s.au umplut de mimoze in maieu.uri, sa se prinda bronzul, baieti frezati si parfumati care mai de care, toti avand atarnata pe rucsac scoica si taraind pe asfalt, convingator betele proaspat cumparate, cu varf metalic. Ori m.am salbaticit eu...ori e prea mult :).
Cum necum, iar am ajuns pe o ruta pe care nu intentionam sa merg astazi. Din Sarria, erau 2 alternative, dar atat m.am invartit prin oras, incat am ajuns la Barbadelo, unde nu voiam, mi se parea un ocol inutil. Oricum, astazi corpul meu a zis"n.ai decat sa te descurci, eventual impinge.ma si pe mine la deal, la vale", greu cu energia, desi cu psihicul stau chiar bine. Am experimentat tot felul de drumuri, pe langa calea ferata, pe langa sosea, prin paduri, pe langa si prin apa, praf cat incape si dealuri, multe dealuri, am urcat si.am coborat de mi s.a luat :D. Aproape de pranz, am mancat un sandwich din mers, se apropiau 2 grupuri de elevi - adolescenti, cu ceva camera de luat vederi, probabil vreo excursie, fusesera lasati de un autocar intr.unul din sate, iar ideea ca o sa mergem impreuna mi.a dat atata energie incat am prins viteza de.a binelea :). In unul din satele care miros incredibil a balega, am gasit borna cu km 100, pana la Santiago - cum s.ar spune, am intrat in linue dreapta !

La Ferreiros era deja cald bine. Un sat din vreo 10 case, cu alberg, aveam unde sa raman, dar nici o tragere de inima - in zare, pe dealul celalalt, se zareau casele albe cu acoperis negru din Portomarin. Pauza 5 minute, o inghetata, intreb cati km mai sunt, mi se raspunde ca 9...bun, maxim 3 ore, iau apa si plec. Cararea buna dar, la cat am tot coborat, ma gandeam ca o sa ajung sub nivelul marii...si soare, soare, soare, vreo 36 grade...la un moment dat se vede un lac, seamana cu marea dintre munti :) - dar e verde si intunecos, dincolo de el e orasul. Traversez podul, pare nesfarsit si vad in capatul lui niste trepte, orasul e cumva pe deal...serios, dupa 36 km mai trebuie sa urc si 50 scari?! Doar daca vrei sa ajungi la cazare si sa scapi de soarele asta nebun....

Pana sa.l vizitez, sa va spun ca orasul e relativ nou, dateaza din anii 60, cand, pe Raul Mino s.a construit barajul Embalse de Belasar. Vechiul sat, unul din cele mai infloritoare din Galicia a disparut sub ape. Bisericile San Nicolas si San Pedro au fost desfacute piatra cu piatra si reconstruite in noul oras. De aici, mai sunt 89 km pana la Santiago.

Cazarea - refugiul Xunta de Portomarin e nou, construit in 2004, arata cam la fel cu cel din O Cebreiro, modern, curat, se dau asternuturi de unica folosinta, nu au bucataria utilata cu nimic, deci nu se poate gati, nu au perdele la dus si e cam departe de oras :). Dar dupa o zi torida in care, desi fara chef si fara energie, am ajuns la destinatie si intr.un timp rezonabil, nu mai am nimic de carcotit :). Duminica placuta !

4 comentarii:

  1. Mult a fost putin mai este!...100kM..Pacat ca nu poti lua borna cu tine acasa in Romania!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce sa fac eu acasa cu borna :) ? Las aici toate greutatile

    RăspundețiȘtergere
  3. Anul acesta sper sa reusesc sa incep si eu El Camino.

    RăspundețiȘtergere