20 iunie 2015

Ziua 21 - O Cebreiro - Triacastela - Samos 33 km

Frumos satul asta - O Cebreiro- asa aproape pustiu :) - cateva fotografii, o plimbare scurta, apoi la alberg sa gatesc ceva...ceva insemnand omleta ca altceva e cam greu de cumparat de pe aici. Dar, bucataria cea rosie si mare si frumoasa e dotata cu aproape nimic, adica un set de vase din alea de se iau pe munte, 2 linguri de lemn, o sticla de ulei si o capatana de usturoi :). Cum era cam tarziu sa ma intorc la restaurant, am incropit o omleta fara sare dar cu usturoi si cu paine a fost foarte buna :). La desert, niste seminte ca le car cu mine de cateva zile si cum n.am vreun film de vazut... apoi somn, cu dopurile de urechi, ca deh, suntem vreo 60 persoane in camera :)
..............................................................
Astazi se anunta o zi simpla, 31 km pana la Samos, pe una din rutele existente, multe sate pe traseu, nimic neobisnuit :). Dupa 8 ore de somn, m.am trezit cu o hotarare si o energie cum nu stiu daca am avut in vreo zi din cele care au fost - nu mai numara zilele care mai sunt, bucura.te de ele, mi.a spus cineva - asa ca, am plecat de la refugiu pe intuneric, mai devreme sau mai tarziu, trebuia s.o fac si pe asta ! Prima parte a drumului, prin padure, peste deal, intuneric desavarsit, frontala nu inseamna nimic, ca oricum nu erau semne, un rasarit albastriu incepea sa se arate, o mare alpina de vis in vaile din dreapta...aripi sa zbor imi mai trebuiau :). De dimineata, de cand ma trezesc, dupa cele 6-7-8 ore de mers, pana ma apuc de scris am sentimentul ca am trait o saptamana, nu cateva ore...nu stiu cand si cum se duc orele, cert e ca uneori nu mai stiu ce am facut la primele ore, atat de multe se intampla sau traiesc..
Drumul e bun, dupa ce am iesit dintre copaci am tot mers pe buza dealului, avand permanent deschidere catre o panorama de vis - vai nesfarsite, pajisti in diverse nuante de verde, o cariera de piatra dezafectata, drumuri rasfirate peste dealuri...primele 2 sate prin care trec sunt adormite, e normal, abia s.a luminat, mult balegar si miros de borhot, undeva la un colt de casa, o batrana are o farfurie cu clatite sa le vanda pelerinilor....multe muste si miros inchis...Mi.e mila. Ies la un drum national si vad un monument, un pelerin cu nana streasina se uita in zarea deschisa...pe marginea drumului, tufe de fragi :) - micul dejun, nici o sansa sa mor de foame pe aici. Cararea ingusta incepe sa coboare, recunosc portiuni de drum din unele scene din filmul "The way". Dupa o coborare abrupta si o panta ce .mi taie respiratie, alt sat, are si terasa si cafeaaaa. Pauza scurta, 15 minute.
Ma tot intersectez cu un grup de francezi, bine dispusi si treziti devreme presupun - la fiecare km, cate unu, doi isi fac nevoile in drum, zambindu.mi dezinhibati cand trec pe langa ei :). Ii las in urma, as comenta ceva, dar ce treaba am eu ?! Coborarea se accentueaza, ma tot gandesc la albatrosii veseli din Ceahlaul de anu trecut, m.au ajuns "blestemele" lor cu coboratul...de la 1306 m pana la 542 m astazi...noroc ca picioarele mele sunt odihnite, nu ma mai doare nimic, la un moment dat, de voie de nevoie alerg :) - astfel incat, la ora 10.30 aveam 20 km  facuti, un record pt drumul asta - la 21 km ajung la Tricastela, punctul terminus pentru etapa standard de astazi. La intrare, exista un exemplar dintr.o specie de castan care are circa 800 ani si un diametru de 8.5 m.

Tricastela inseamna 3 cetati, care, se presupune, ar fi existat candva aici. In afara de cele 3 refugii, aici a existat si o inchisoare pt pelerini, atestata in prezent printr.o singura placuta - probabil nu erau toti asa cuviosi :). Orasul asta nu.mi spune nimic, cateva terase si alberg.uri, nici un motiv sa mai raman. La iesire, se bifurca drumurile, stanga spre Samos, dreapta spre San Xil. Eu am San Xil.ul in etapa de maine, dupa Samos...vin 3 pelerini, imi spun ca spre Samos drumul e plat, drept, adica sosea, dupa cum pare, ei se duc la San Xil, e mai spectaculos. Bun, sa se duca,azi nu vreau aventura. Si plec, pe marginea soselei, spre Samos, 9 km cica, munte, stanga dreapta, senin, frumos, o veselie...
Dupa vreo 3 km, indicatorul de pelerin ma scoate din sosea, undeva in stanga, buuun, la 3.5 km tre sa fie o localitate, conform programului din telefon. Un drum secundar, o frumusete, apa susura, tufele cu fragi imi fac cu ochii, pauza 5 min, mai mananc vreo 2 pumni de fragi si plec mai departe. Gasesc pe jos o copie xerox dupa o pagina din ghid, etapa Tricastela - San Xil 18 km....

Samos.ul e undeva in stanga hartii mult, e o ruta mai veche, oarecum secundara si cu ocolire. Da, dar are o manastire din sec al V lea...mai merg ceva ceva, intru intr.un fel de sat, fara nume, peste o punte saracacioasa - sat e un fel de a spune, cam 5 case si vreo 2 daramate...e liniste, dintr.un sopron, o batrana cu fata alba si mainile tremurande pe baston ma priveste fix, nu raspunde la salut...aleea e ingusta si murdara, ma strecor rapid, undeva in lateral scartaie o poarta...unde or fi oamenii ?! inca o femeie pe banca de la poarta, da din cap cand ma vede, dar nu vorbeste...la iesire, e un cimitir mare si frumos...deci aici sunt :). Ma simt ca intr.un film de groaza. Chiar ma intrebam, zilele trecute, unde.si ingroapa mortii, ca n.am prea vazut cimitire.
Ies din sat si intru intr.un fel de jungla...ce a fost ieri a fost poveste, aici e o carare ingusta, in dreapta un zid din lespezi ce pare de veacuri, in dreapta hau si copaci, in vale un rau zgomotos si repede. Merg repede, sunt singura si se aud trosnind crengi. Copacii sunt monstruosi, parca cineva s.a jucat cu ei si i.a mutilat,cad peste carare, pe alocuri, iedera si radacinile au spart zidul de piatra care s.a pravalit in carare. Ma strecor, n.as vrea sa ma prinda intunericul pe aici, muma padurii mai lipseste sa apara dintre liane...semne sunt si nu sunt, uneori cate o sageata cam stearsa. Filmez, n.o sa ma creada nimeni ca am fost pe.aici...
Intru in alt sat, pustiu, prima casa e ca o inchisoare, fara acoperis si cu gratii la ferestre - sa nu se ascunda pelerinii inauntru, de frica, probabil. La iesire, indicator catre un alberg al pelerinilor, la 0.5 km, multumesc, eu n.as ramane aici peste noapte nici sa ma plateasca cineva! Imi fuge gandul la fata care a disparut pe Camino, in aprilie...nu ma mai intreb cum, aici poti disparea linistit, de voie sau de nevoie fara sa te gaseasca nimeni, in veci !
Intru din nou in padure, curbe stramte in culoarul asta existent prin vegetatia abundenta...vad un indicator, e o localitate, se cheama Lastres (ce ironie !!!), dar...nu e nici pe harta mea, nici pe harta de la plecarea din Tricastela...exista semne, sa mergem dupa ele !
- daca n.ai vrut sa iei un ghid, sa mergi dupa ghid...
- crezi ca a trecut cineva pe.aici in ultima suta de ani ?! Tu nu vezi ca semnele abia se mai vad?!
Buun, sa nu intram in panica, satul aproape inexistent, vreo 7 case, nici un om, 2 ogoare cu ceapa si cartofi, ceva fan cosit. La iesire, vad pt prima data in viata, un semn care interzice sa.ti faci nevoile in natura - ce ironie, poate doar sa nu faci pe tine de frica :) !!! Merg mai departe, orbecaind dupa sageti galbene, mai trec o apa si.un pod, hopa, sageata si.a schimbat culoarea, e albastra...ca si situatia :)
Intre timp s.a facut 12 jumatate, dupa calculele mele, ar fi trebuit sa fiu acum la albergue...sunt 30 km si nici urma de Samos sau de vreo localitate de pe harta...unde oi fi, Dumnezeu stie, probabil pe o ruta alternativa nefolosita. Atata timp cat sunt semne, drumul asta duce undeva. La un moment dat, cobor pe o ulita ingusta plina de pietre. Un pelerin batran si murdar, cu barba lunga si o sticla de vin in mana sta pe un bolovan si bolboroseste de unu singur. Imi spune Buen Camino si in spatele lui la vreo 10 m vad un indicator micut si vechi de Samos...o familie cu 2 copii, cam curatei, coboara si ei in josul ulitei, n.as baga mana in foc ca au venit pe acelasi drum :).

Satul abia se vede dintre copaci...cateva case, destul de mari si noi, o ulita care duce la un pod frumos, metalic, cu model de scoici, in dreapta se zareste o cladire impunatoare, tre sa fie Manastirea sau Refugiul pt pelerini aferent manastirii. In stanga, o terasa micuta, 5 pelerini veseli, ma opresc si intreb de refugiu - zambind, unul dintre ei se ridica si ma invita la masa, ei au vizitat manastirea si pleaca mai departe la Sarria, poate mi.e foame si sa ma odihnesc un pic. Refuz politicos dar insista. Hm, e 1 jumate si am nancat doar niste fragi, mere si o cafea, deci merge si niste mancare - ei sunt din Australia, o familie impreuna cu fata lor de 24 ani :) - au plecat astazi din Tricastela si mai au inca 9 km pana la finish. Fac ochii mari cand aud ca eu vin de la O Cebreiro, unde ei au fost cu o zi inainte...buna mancarea, un platou cu ceva branzeturi si carnuri afumate spaniole, spun multumesc frumos si plecam fiecare pe drumul lui - in 25 iunie ar trebui sa fie si ei in Santiago, deci se poate sa ne mai intalnim ;).

Ma indrept spre cladirea impunatoare si sunt uimita...e mult peste ce se vede de la distanta - imi revine calmul si zambesc - dupa fiecare drum cu peripetii, stiu ca ma asteapta ceva unic, deosebit - ce va fi astazi ?! - simt ca drumul asta mai are inca multe sa.mi arate !

In Samos exista Monasterio de Samos, fondata in sec al V-VI lea, una din cele mai vechi existente in lumea vestica, fiind in prezent sub patronajul Sf Benedikt. Biserica se poate vizita, cu putin noroc, puteti asculta orga cu cele 3850 tuburi. Biblioteca manastirii are 30000 manuscrise istorice, dar acestea nu sunt accesibile publicului. Mi se confirma ca sunt muuulte variante de drum, vad pelerinii venind din mai multe directii.

Cazarea - exista 3 alberg.uri in Samos, desi e un satuc mic, dar cu istorie impresionanta, 2 private, care costa 10 euro si unul pe langa manastire, donativo...ma opresc la acesta din urma, vreau sa vizitez si Manastirea, inauntru e modest, sunt 70 locuri, si racoare, la un casetofon vechi canta Vanghelis, hospitaleros sunt 2 voluntari foarte amabili...ce mi.as putea dori mai mult ?! Nu stiu ce.mi va mai oferi ziua de astazi sau cea de maine, dar sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce primesc - de multe ori, pare incredibil !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu