1 iunie 2015

Ziua 2 Puente de la Reina - Estella - Villamajor de Monjardin 34 km

Si a fost ziua a doua...dupa odihna binecuvenita, trezirea a fost la ora 5. Asa incepe o zi la albergue, in dormitoatele comune, unde te trezesti la 4-5-6, depinde de cata galagie fac colegii sau la cat vrei sa pleci. Aveam bagajul facut, asa ca am mai lenevit, nici nu.mi place sa merg pe intuneric.

Drumul - am plecat la ora 6.30, multi pelerini pe drum de dimineata. Ne.a prins rasaritul la iesirea din oras, cararea a mers o buna bucata de drum, printre lanuri de grau, mazare, pe alocuri maslini. Multa culoare, multe flori, macese, maci, un fel de cimbrisor aromat, oameni deloc. La Maneru am ajuns nesperat de repede. Ziraqui, Lorca, aproape pustii. Pe un deal, am gasit harta lumii, desenata din copaci. Cararea a fost mai putin bolovanoasa ca ieri, dar mai sinuoasa, am urcat, am coborat, iar am urcat; stanga dreapta inainte am avut ceva munti - undeva in zare, la linia orizontului un lant muntos masiv similar cu Stanilele noastre, dar mult mai mare. La ora 10 am facut pauza de cafea, la Lorca. Aveam 10 km. La ora 12 ajunsesem la Estella, punctul terminus pe ziua de azi.

Dupa 2 zile de mers, am vazut un oras populat, in miscare :) - chiar ma intrebam, nu traieste nimeni in casele astea frumoase sau castelele din drumul nostru ?! Am facut mici cumpataruri, cu gand sa gatesc ceva deseara...am hotarat sa nu raman la Estella, mi se parea prea mult timp irosit. Asa ca...am plecat mai departe. Zona foarte frumoasa, un canal merge paralel cu orasul, o cetate si o catedrala strajuiesc orasul modern, atat cat l.am vazut- ambele erau inchise, la fel ca toate bisericile intalnite pana acum - doar aseara am putut sa intram in cea din Puenta de la reina.

Doar ca...itinerariul meu imi spunea ca in urmatoarele 3 localitati, nu este nici un refugiu, de ramas peste noapte, doar unul singur, la 2 km. Pe langa care am trecut si l.am ignorat, am ajuns prea devreme la el. Ma gandeam ca poate o fi aparut vreunul intre timp mai nou construit, pe traseu :).  Daca nu, asta este, e timp de ajuns pana seara la destinatie :) - pt ce atata graba?

La Iraque am intalnit faimoasa Fantana a vinului, aici sunt si Cramele Iraque, pe o intinsa suprafata cultivata cu vie. Recunosc, l.am gustat, era vin rosu usor aspru, cum imi place mie,  fredonand cu veselie " Ce bun e vinul demisec, ce tristi sunt anii care trec :)"....2 localnici mai tinerei s.au oprit, cu o masina si-au umplut sticla si au plecat si ei si eu mai departe. Soarele nu ne.a lasat deloc, spre ora 2 erau cam 34 grade. Cu cat ma apropii de munte, mai adie un vant, mai intru in padure. Frumos drum. Fantani pt pelerini sunt la tot pasul, special amenajate. Apa rece e o binecuvantare pt picioarele infierbantate si obosite.

Toata ziua am mers singura. Si ce bine e! Din cand in cand, ne mai intersectam, deja ne cunoastem, ne salutam - suntem actori in aceeasi piesa :) - nu simt nevoia de apropiere, de comunicare, de interactiune. E atata liniste in jur si in mine, incat nu.mi doresc nimic altceva - mai vorbesc cu picioarele, sa ma sustina in continuare, par sa colaboreze :). Din cand in cand, luati.va timp pt voi...nu fugiti de singuratate...s.ar putea sa aveti o surpriza :).
Alt sat parasit, 2 tineri pe marginea drumului, ma imbie sa raman la pensiunea Perla Neagra :) - e tentant, dar e 15 euro si parca as mai merge un pic, e doar ora 4.
Mai departe, cararea urca pe muntele in forma de piramida, pe care il urmaresc de dimineata si in varful caruiia se vad ziduri de cetate purtand pecetea timpului.
Graul auriu imi aminteste de scena finala din Gladiatorul, cand sufletul eroului se intoarce acasa.... incep sa cant... e asa frumos...e atata liniste. Pasesc greu, fiecare miscare trebuie facuta cu grija, echilibrul e precar :)) - ajung pe o colina, vad visine coapte - ghici :)) - nu m.am putut abtine si am cules vreo 2 pumni, delicioase !

In varful pantei, se asterne o priveliste de vis - in fata satul, in dreapta cetatea, inca greu de atins, in stanga padure si autostrazi...

Cazarea - m.am oprit aici, Villamajor de Mon Jardin. Un satuc cochet, cu o piata mare, o catedrala la fereastra mea si 3 alberg.uri - il aleg pe cel mai vechi - si convenabil ca pret- rustic, construit acum 400 ani, acoperis din barne, paturi metalice, podea cu mozaic. Gazdele vorbesc engleza, nu e internet- si ce daca- e curat si are tot ce trebuie.  Am pat la fereastra, cu panorama inclusa :). Dupa 10 ore de mers si 34 km e perfect. Mananc o cina frugala, in parcul de copii, doar e ziua copiilor, nu :) ?! Copilul din mine traieste povestea la intensitate maxima...recunoscatoare !

Dupa programul obisnuit, dus, spalat rufe, masaj picioare, scris povesti, urmeaza o plimbare in sat si o intalnire - un fel de rugaciune comuna- a pelerinilor, la 20.30. Suna interesant. Reconfiguram trasel pt ziua de maine. Se aduna nori pe cerul senin de azi- pt diversitate. Va imbratisez, pe cei ce treceti pe aici...Cu bucurie si ceva durere :)

PS avem si chitara !!! Un baiat si o chitara. Bob Dylan !
La meditatia pelerinilor..muzica de vioara. Lumanari. Ceai cald. De neuitat...
E nevoie de atat de putin, sa fii fericit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu