14 iunie 2015

Ziua 15 - Mansilla de las Mulas - Leon - La Virgen del Camino 27 km

Pentru astazi, mi.am dorit o zi normala, o zi simpla, cu gandul asta m.am culcat aseara. Am dormit prost, ca la cabana, se tot auzeau scarile de lemn scartaind. Trezirea ca de obicei, la ora 5.30, m.am mai invartit pe.acolo...am plecat la 6, singura, nici unul din cei cunoscuti nu erau la alberg, poate sunt in alta parte, poate au ramas in satul dinainte. Cei de.acum, colegii de camera, inca dormeau...dormeam si eu pe jumatate, m.a ajuns oboseala si am avut cea mai slaba energie de cand am plecat.

Drumul - aveam 26 km programati pentru astazi. Plus Leon.ul, de vizitat...destul. Am mers o bucata pe langa autostrada, cu norii negru in spate, in dreapta drumului rasarea soarele intr.o lumina de foc, iar in stanga mea s.a intins un curcubeu urias :). Am zambit. Frumos mod de a.ti incepe ziua, de mult n.am mai vanat curcubee...am mai mers o bucata pe autostrada, in primul sat, la ora 7.30 liniste mormantala, nici urma de picior de om, doar miros de balega si niste vaci baltate...drumul e foarte putin marcat, se iese de pe autostrada, pe niste dealuri, prin padure. Ajung la o deviere, un fel de pod - pasarela peste o apa, verde si intunecata, la fel ca cea de la iesirea din Mansilla - toate apele or fi asa negre in tara asta ?! E al treilea pod pe ziua de azi.
Frumos...au amenajat sub podul mare si langa pasarela un ditamai parcul cu leagane, terenuri de tenis, locuri de joaca - e pustiu la ora asta, dar imi place ideea. Pana la cafea, mai sunt 7 km, am o oarecare motivatie, merg in reluare, vremea e ciudata rau, norii ne conduc, mai picura, mai sta. Cafeaua e prea mica, e clar, azi imi trebuie somn, nu altceva. Alta pasarela, la intrarea in Leon. De sus, se vede orasul, e acoperit de nori negri ce anunta o strasnica furtuna. Am ajuns repede, Leon.ul e ultimul mare oras de pe drum inainte de Santiago.

Fondat in anul 68 de catre romani, este un punct strategic si devine un centru militar si politic important, pana in sec al III.lea. In anul 996 cetatea este distrusa de armatele maure conduse de Almansur. Intre sec X si XII este capitala regatului Leon.

L.am vizitat la pas. Am ales sa nu raman aici peste noapte, mi.am tot reprogramat etapele de mers, sunt cam disproportionate, dar am niste puncte unde vreau sa ajung...daca as fi ramas, as fi ajuns obosita si nu mai apucam sa vad mare lucru. Asa ca merg dupa semne, dupa oameni, dupa ce.mi atrage privirea. Incepe sa ploua...e primitor orasul, vechi dar elegant. Cu cladiri bine conservate, casa Botines, 1891, a lui Gaudi e o bijuterie...vis a vis, un domn citeste o carte, pe o banca, cata distinctie...chiar daca e din granit. Inca o biserica. Inchisa...pasesc pe stradute inguste cu magazine mici dar asa primitoare si familiare, parca te imbie sa intri, vinuri, alimente, dulciuri si inghetata, haine de copii si jucarii, bijuterii...zambesc, dar nu ma atrage nimic, imi tarasc picioarele, de plumb....
Ajung in piata mare, a catedralei...impresionanta, o laterala se renoveaza, multe terase de jur imprejur, cativa turisti zgribuliti, adapostiti de ploaie. Catedrala nu se compara cu cea din Burgos. Aceea m.a fermecat.

Catedrala din Leon a fost construita intre sec XII si XIV, avand ca element unic vitraliile realizate in sec XIII, cu o suprafata totala de 1900 mp. Exista 125 ferestre enorme, cu inaltimea de 12 m. 

Aici imi place orasul, e cald si frumos, in ciuda ploii.
Merg mai departe...ma indrept spre iesire, trec pe langa Muzeul Leon.ului, transformat in Parador Nacional, hotel de lux, nu se poate intra nici macar pt poze, e agitatie la intrare, se intra si se iese. Inca un pod, e o alee pietonala, batranei tinandu.se la brat, sub umbrela se plimba prin ploaie. Ce simpla e viata uneori. Nu stiu cum e in rest orasul acesta, dar duminica e o bijuterie de liniste si calm...mi.a placut, as mai veni, sa si stau.
Inca vreo 7 km. Mai apar cativa pelerini la orizont, ma bucura ca si ei se misca cam cu aceeasi viteza. Ajungem in La Virgen, un orasel la marginea Leon.ului, undeva la iesire e aeroportul. E curat, lung si plin de terase, cu oameni relaxati care beau bere...e duminica. Si inca ploua. Aici e un singur alberg, cu 40 locuri. E undeva la marginea orasului, langa o garnizoana.

Cazarea - Refugiul pare nou, e modern si elegant. Are o curte mare si verde. Bucatarie. Un living imens cu canapele si biblioteca impresionanta. Televizor :) - de mult timp n.am mai vazut un televizor. Dormitoare curate, fata de perna proaspat spalata. Bai imense si stralucitoare. E perfect. Dorm. Fac cumparaturi. Gatesc rapid, mananc, scriu. Astazi nu visez. Nu gandesc la lucruri marete. Astazi e simplu. Lucruri normale...de care avem atata nevoie !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu