12 iunie 2015

Ziua 13 - Carrion de los Condes - Sahagun 40 km

- D. din SUA este veteran de razboi, a luptat in 2 razboaie si e a treia oara pe Camino, pentru ca isi doreste pace pe pamant;
- N. din Germania si.a pierdut intr.un accident de masina tatal si iubitul, merge pe Camino pt a.i comemora si pentru a accepta faptul ca nu mai sunt;
- J. din Australia a venit pe Camino pentru a invata sa se relaxeze, pentru distractie si pt a cunoaste oameni noi;
- A. din Romania merge pe Camino pt a gasi niste raspunsuri, pentru a face pace cu trecutul si pentru a a se cunoaste, pentru a petrece ceva timp cu sine;
- P. din Brazilia face acest pelerinaj din motive religioase, este la al 4-lea de acest gen;
- S. din Italia e la al 3.lea pelerinaj, cauta ceva....ce inca nu a gasit;
- G. din Italia este pensionar si face acest pelerinaj pt a.si recastiga stima de sine si pt a se impaca cu familia, care ii contesta mereu calitatile;
- M. din Germania, mama Karei, bebelusul de 6 luni, are mult timp liber si a venit pe Camino cautand aventura :)
- D. din Danemarca face acest pelerinaj cu plecare de acasa, pana la Santiago, pt ca e un tanar pensionar si este recunoscator pt viata pe care a avut.o...
Felipe, din Franta este voluntar si vine in fiecare al la Carrion pt a ajuta pelerinii, Ana Maria din Cuba, julia din Canare, Esther din Spania sunt surorile ce asigura permanenta la refugiu, apartinand de catedrala Sf Maria.

O parte din motivele de mai sus le.am aflat aseara, la seara de chitara, organizata de cei de la refugiu, intr.o atmosfera calda si emotionanta. Dupa ce s.au facut prezentarile, au cantat surorile la chitara si tamburina, cateva cantece, despre drum, recunostinta, despre viata, alegeri...au cantat si cei din public, australianul, un italian, un corean...au curs lacrimi, eram cu totii coplesiti de caldura si de legatura ce s.a creat, fara sa ne dam seama...ma gandeam, cata putere iti trebuie sa.ti accepti, sa.ti recunosti si sa.ti asumi sensibilitatea...fara masti sau orgolii, fara teama de a fi judecat. Pt a deveni si mai puternic de.atat.

A urmat mesa pt pelerini, un pic altfel decat eram obisnuiti. Suntem multi, s.a umplut biserica, parintele Kevin din SUA  a oficiat slujba, impreuna cu cel de acolo. A urmat binecuvantarea, cateva cuvinte emotionante pt noi si un cadou din partea maicutelor - o steluta, pe care sa o purtam cu noi, in drumul nostru, pt ca amintirea acestor momente sa ne lumineze cand intunericul ne va cuprinde :).

Dupa, a fost masa pe terasa...cu totii, cu ceea ce a adus fiecare, s.a impartit mancarea, vinul, fructele, desertul...si cum stateam asa de vorba, Kevin zice ca el ar face astazi o etapa mai lunga, vreo 40 km :). Aaaa, pai daca el poate, pot si eu ! Mi.am ingrijit batatura din talpa cu un ac si ceva betadina, conform recomandarilor, am pus plasture si am reconfigurat traseul pt a doua zi.

Drumul - asa ca de dimineata, m.am trezit mai devreme, am impachetat rapid si la drum. S.a plecat in grup, se pare ca mai multa lume a facut acelasi traseu. Etapa de astazi era oricum mai altfel, pana la prima localitate dupa Carrion erau 17 km...aproape o etapa standard. Asa ca, pe o vreme numai buna de mers, rece si innorata, dar cu ceva raze razlete la orizont, am iesit in pustiul care a aratat neschimbat pana la ora 9.30, ora cand am ajuns la civilizatie - grau, drum drept, nori spectaculosi.
Spiridusii au fost f cuminti astazi, m.au lasat sa ma concentrez pe drum.  In 10 km iti pui ordine.n toata viata si apoi n.ai decat s.o iei de la capat :).
La Terradilos de los Templarios, unde ar fi trebuit sa raman initial, dupa 26 km, nimic deosebit, un sat uitat de lume, cu case si ziduri de lut, cu paie, o biserica f veche, o cismea, nici un om pe strada...e ora 12, trebuie sa merg mai departe, inca 14 km....la iesire, este un parculet cu 2 mese, ma asez sa mananc un sandwich...bate vantul, e parca mai innorat, pana termin de mancat, mi.au inghetat mainile...ies din parc, pe o banca la iesire...o pereche de manusi negre, de fleece :) - inaintea mea a trecut un singur baiat, or fi ale lui. Le iau, miros a parfum barbatesc, discret. Un barbat cu maini mici :). Le iau, tin de cald. Pe drum, il depasesc pe baiatul dinainte, nu.s ale lui...asta este, v.am spus ca Universul iti da ce ai nevoie, in cele mai diverse forme :).

Mai departe...nici nu mai stiu ce a fost...drum, drum, drum. Am fost concentrata pe a ajunge la Sahagun, am avut noroc de drum fain, flori, arome, pasari, vegetatie diversificata. Vreme buna. Si am ajuns. 9 ore 20 min de la plecare. 8 ore 55 min mers efectiv. 40 km.

Cazarea- am venit direct la Refugiul Municipal din Sahagun, nu prea erau alternative, mai e unul langa o manastire cu 16 locuri si unul privat dar este 10 euro. E construit cu fonduri europene, la fel ca cele din Hontana, modern, paturi mari ( am pat la sol, ce bucurie !!!), minibucatarie si wi.fi care functioneaza :). E timpul pt odihna, energia tinde la zero pe ziua de azi ! Seara linistita !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu