11 iunie 2015

Ziua 12 - Boadilla del Camino - Carrion de los Condes 26,5 km

Iesi, copile cu parul balai afara si rade la Soare, doar s.a indrepta vremea dupa zambetul tau...

Am tot zambit, de la 5 jumate, cand m.am trezit, cu ochii mici, cat am orbecait pe intuneric in dormitorul adormit, dar, fie vremea de.aici nu.l cunoaste pe Creanga, fie zambetul meu n.a fost convingator...asa ca am strans hainele de pe unde erau intinse la uscat, jumatate din ele inca ude, le.am impachetat pe toate in pungi de plastic, am invelit rucsacul in pelerina si am purces la drum, sa vedem ce.mi mai rezerva ziua de astazi, ca dupa cea de ieri...ma astept la orice :).

Apropos...aseara am mai avut o surpriza - wi.fi.ul era in celalalt corp de cladire decat grajdul, unde era cazata lumea "buna" si o parte din cei pe care ii lasasem in urma pe drum, asa ca m.am dus in vizita de lucru, pt a publica pe blog. Proprietarul refugiului ma duce la bucatarie, intrebasem daca se poate manca ceva cald...aici ma ia in primire bucatareasa, o doamna respectabila cu aspect de bunicuta "ce faci, de unde vii? Eu is din Moldova :)....poftim la masa !!!" Ce sa mai zic, ce sa mai fac. Am ramas la masa de seara, unde am fost iarasi cu totii, a doua seara la rand. Mancarea delicioasa, un gulas din naut cu carne de porc cred, pui la cuptor cu salata cu de toate si inghetata la desert.
Am stat de vorba cu Pedro, brazilianul, pelerin cu state vechi...mi.a povestit de.ale lui, apoi, auzind programul meu, mi.a dat un sfat f pertinent: sa merg cat pot de mult, in portiunea asta de meseta, pt ca.mai tarziu, relieful se schimba, in zona de munte e greu de facut 30 km/zi.

Drumul - parea simplu, 25 km se fac usor, ma gandeam, de parca n.as sti ca zilele ce par usoare sunt cele pline, de fapt :). Ies din sat pe intuneric, fiind innorat, nu se distinge mare lucru, deci ochii cat cepele pe semne - nu ma pot rataci decat in lanul de grau sau canalul din dreapta, presupun ca e Canal de Castilia, destul de sumbru, verde inchis, stuf, broaste si pasari galagioase....ploua, marunt si des. Ajung la guracde varsare a Canalului...indicatorul arata dreapta, se aude un vuiet terifiant, incepe sa tune si un nor negru isi scutura preaplinul deasupra mea...
- si zici ca ti.e teama de apa, da ?! Ei, poftim, treci dincolo de apa pe puntea asta ingusta care se clatina...da, deasupra cascadelor astora care seamana cu cazanele Dunarii si pe ruperea asta de nori, doar n.o sa stai aici pana maine....am trecut. Dincolo de punte era prima localitate, unde am baut si cafeaua, uzi ciuciulete, mai erau si ceva biciclisti in aceeasi situatie...

Mai departe...autostrada de.a lungul campurilor aurii, o poteca special amenajata pt pelerini, paralel cu autostrada, mai un nor negru, mai niste nori albi, ploaie deasa si marunta, aproape plictiseala. La un moment dat, drumul se bifurca, dreapta carare ingusta, de pamant, stanga ditamai soseaua. Multumesc, azi merg dupa semne :) - deci pe carare - cu gratie prin mocirla argiloasa si alunecoasa, ca pe patinoar, de.a lungul unui parau furios si el pe vremea asta de octombrie; "senora, senora", aud in urma mea,ma intorc, sunt singura doamna de prin zona - un spaniol in sandale usor nedumerit ma.ntreaba "donde sta el camino", aratandu.mi pe soseaua principala, la vreun km in stanga, niste mogaldete colorate, cu pelerina si rucsac, evident. Ii explic ca eu am vazut semnul si ca la un moment dar trebuie sa se uneasca drumurile. "No compriendo nada, senora". Clar, asta stie engleza cam cata spaniola stiu eu...

Si uite asa, vreo ora si mai bine, eu inainte, el dupa mine framantam la noroaie pana iesim intr.o autostrada...si ajungem totusi intr.un sat, din alea 5 care trebuia sa fie azi in drumul nostru. E si o biserica frumoasa aici, se viziteaza, e doar 1 euro intrarea, dar zau nu.mi arde. Ma dor talpile, cine m.o fi pus sa schimb sosetele alea antibataturi cu astea?! (nu radeti, sunt la decathlon niste sosete antibataturi, care si.au facut treaba pana acum).
In centrul satului, un pelerin sta la masa cu o carafa si 2 pahare, e cam plouat, seamana cu noi...hai sa facem o poza, vinul il bem data viitoare. Las in urma satul, urmeaza localitatea de finish, inca 6 km...privesc peste umar, cu pizma, niste raze de soare care incalzeste campia in urma noastra. Ploua, marunt si insistent.
Tot pe langa autostrada, tot plouata, fac calcule, cate zile au fost, cate mai am, etc, griji de om pe drumuri, griji degeaba. Ajung la Carrion, privelistea promite
F multe obiective turustice, multe indicatoare, om avea timp de ele ? Merg direct la Refugiul Parohial Santa Maria, m.am invatat ca la refugiile astea mereu exista ceva...altfel. E 12. E deschis, e coada deja, nu stiu cati oameni sunt inauntru, dar ma asez la rand, trebuie sa fie loc si pt mine. Stau de vorba cu preotul care a tinut slujba zilele trecute, are acelasi program ca si mine. E increzator, se poate face. Buuuun ;) ! Nu mai ploua. A iesit soarele din nori.

Cazarea - La intrare, 2 batrani fac check.in.ul. Suntem poftiti la ceai si biscuiti...ceai cald cu lamaie...mananc si biscuiti, iar mi.e foame. La rand, Jiego(sper ca am retinut bine), imi face cunostinta cu o alta Ana, din Japonia. Ma pufneste rasul, hai ca se face ziua mai buna, parca :). Ies din rand si ma asez la un colt de masa, pana ajunge la mine. Privirea imi cade pe 2 randuri, incrustate in lemn (e o masa de lemn, pirogravata, foarte simplu si frumos, cu versuri, citate, stele...)
"Seguir Finisterre ! Suseia ! Comenzar de huevo"
Mi s.au inmuiat picioarele....

O maicuta tanara ne conduce la camera. Primesc pat sus, e o camera mica, dar toata cladirea e asa primitoare...intru in camera, se aude un gangurit...cred ca visez...ba nu. E chiar un bebelus !!! E o saltea jos, o mamica tanara, vesela si o frumusete de fetita blonda cu ochi albastri, sunt din Germania si sunt pe Camino de 4 zile....mama imi spune ca "avea nevoie de o aventura :)" . Sa mai zic ceva ?!

A, da...la 6 avem program cultural, va veni cineva sa cante cu noi, fiecare cantece din tara lui, la 8, ceva slujba de binecuvantare pt pelerini si la 9 o cina a pelerinilor :). Si mai am un nou "membru" in echipa - o batatura/besica in talpa, deci, am intrat in alta etapa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu