31 mai 2015

Ziua 1 - Madrid - Pamplona -Puente de la Reina

Dupa 2 nopti pe drumuri, cu 3 mijloace de transport, microbuz, avion, 2 autocare, am ajuns si la Pamplona. Orasul de suflet al lui Hemingway, orasul luptelor cu tauri, un oras linistit la ora 6.30 dimineata, intr.un rasarit de soare cu o lumina stranie - al carui centru vechi arata ca dupa razboi, dupa ceva sarbatoare locala, mizerie si tineri ravasiti si beti sprijinind zidurile...

In rest, muuulta verdeata si parcuri. Un concurs de biciclete. Si cativa pelerini grabiti sa plece la drum. Intrucat catedrala se deschidea abia la 12, mi.am luat credentialul(pasaportul de pelerin) de la un alberg, prima stampila si intrarea "oficiala"pe Camino fiind in centrul Pamplonei, ora 7.30 :).

Va spuneam ca mi.am luat harti, telefon, diverse programe pt a ma orienta...uitati de ele :) ! In loc sa stau cu nasul in hartii, am deschis ochii la semnele de peste tot, sageata sau scoica galbena pe fond albastru, aflate pe caldaram, pe copaci, stalpi sau pe semnele de circulatie, fie semne de sine statatoare. Si bine am facut, e mult mai simplu si relaxant. Vremea e incredibila, racoare si o lumina calda in prima parte a diminetii, apoi soare si vara in toata regula. Ma tem ca o sa ma intorc bruneta, nu blonda, daca va fi tot ca astazi :).

Iesirea din Pamplona e paralel cu autostrada, apoi cararea urmeaza dealurile impanzite cu grau sau alte ierburi. Multe flori, multa verdeata, peisaje molcome. Sate aproape parasite dar cochete si primitoare.

Urcam pana la Alto del Perdon, pe o carare cu bolovanis. Nu suntem multi, in schimb din multe tari - Bulgaria, Germania, Franta, Japonia, Spania. Fiecare merge in ritmul lui, cu gandurile lui. Salutul "bon camino" e nelipsit. Sunt si multi care fac pelerinajul pe bicicleta.

De.a lungul drumului, trei lucruri ne.nsotesc permanent- macii, graul verde crud care, mai spre Obanos devine auriu, eolienele uriase, in perpetua miscare...ma gandesc ca pot fi simboluri ale frumusetii, nevoilor si evolutiei umane - peste toate, de jur imprejur, e viata - canta greierii si pasarile, zboara fluturii...cadenta betelor de trekking pe pietre tradeaza prezenta omului, de la un punct, la altul...se urca incet, cu capul plecat - siluetele amintesc ca acesta era un drum de cainta, pentru mantuire sau iertarea de pacate, de analiza si introspectie a celor ce cautau linistea sufleteasca...

Partea cea mai impresionanta de astazi - Alto del perdon - Dealul iertarii. Aflat la 770 m altitudine, era punctul de trecere al pelerinilor dinspre Roncevales. Cei ce treceau treptele capelei Sfintei Maria erau iertati de toate pacatele, iar linistea sufleteasca ii insotea pana la moarte. Asa spune legenda. In prezent, aici se afla in monument sculptat-metalic- ce reprezinta 14 pelerini, in marime naturala, simbolizand evolutia pelerinajului si formele de desfasurare-pe jos, calare sau cu magarul. Tot aici au fost prima data instalate eolienele, cu o inaltime de 40m, elicea de 20 m, in numar de 40.. Locul este denumit "acolo unde drumul vantului intalneste drumul stelelor" - cu referire la Calea Lactee( Camino de Santiago urmand coordonatele Caii Lactee) . Panorama este impresionanta, asupra Navarrei si a dealurilor colorate de mama natura. de aici pana la Santiago de Compostela mai sunt 700 km :).

De aici, drumul coboara pana la Puente de la Reina(podul reginei) unde voi ramane in aceasta seara. Cazarea la refugiu, conditii f bune, e o curte interioara verde si miros de copaci infloriti. Lume pestrita :) . Biciclete. Un cort. In vatful clopotnitei de la una din cele 2 catedrale aflate la 100m ditanta una de alta au cuib niste berze :)).

Mi.am facut portia de 24 km astazi. Nu.i usor dar e fantastic de frumos. Ce tara...E liniste si pace. Soare si zambet. Picioarele se cam razvratesc impotriva rucsacului care a cam ajuns la 10 kg, mult peste limita recomandata.Dar maine e o alta zi, alti pasi in drumul spre obiectivul final :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu